patou imi pare rau.
andaghe, noi stim acum ca Solomon avea o intelepciune deosebita...pt ca am citit despre asta, dar cei care erau cu el atunci nu aveau de unde sa stie decit prin faptele lui.
iar aceasta intimplare a fost una din dovezile probabil necesare pt a scoate in evidenta aceasta calitate cereasca, data de Dumnezeu.
iar apoi se spune ca intelepciunea lui Solomon era atit de deosebita incit I se dusese vestea in alte tari. regina Sheba a venit in persoana sa-l cunoasca si sa-l testeze.
"When the queen of Sheba heard about the fame of Solomon and his relationship to the Lord, she came to test Solomon with hard questions."
prin asta arata nu numai ca avea intelepciune, dar se si mentioneaza relatia care o avea cu Dumnezeu, si cu siguranta (nu mai caut acum pasaje), el din start a atribuit aceasta calitate ca fiind direct data de Dumenzeu...nu a lui, nu cistigata prin experienta.
mai spunea cineva si mi s-a parut interesanta ideea... ,ca femeile cand au descris fiecare intimplarea...au spus-o intr-un mod un pic diferit.
una a spus copilul tau e mort si al meu e viu, iar cealata a inceput prin a spune, copilul meu e viu, si al tau e mort...
ar putea releva si faptul ca unii vad paharul pe jumatate plin, unii il vad gol , altii paharul plin...in functie de caracterul/natura fiecaruia...(nu vorbim de pesimism/optimism )aici. dar de caracterul pe care aceasta femie chair il avea.
in primul rind vinovata a omorit copilul in neglijentza, apoi ar fi fost in stare sa mai omoara si pe celalat copil...si vien cu intreaga poveste gata facuta.
pe cind mama adevarata, pune copilul ei mai intii, il mentioneaza prima data(cand spune al meu e viu)...nu are nimic mai mult de spus..., si inteleg foarte bine cum in dragostea ei adinca e in stare sa renunte la el doar ca sa traiasca.
calitatile/darurile deosebite care le primim de la Dumnezeu sunt f evidente...si sunt folosite spre slava Lui, iar relatia care o avem cu El se reflecta prin fapte noastre.
patou multumesc ca ai adus in discutie acest pasaj