1026 raspunsuri la acest subiect

[cutarescu]

Suntem un cuplu de romani la 40+ din Canada.Am inceput procesul de adoptie in 2016.O gramada de documente,cursuri,atestate traduse si trimise in Romania.Evident,multe refacute,si retrimise pentru ca mereu lipsea cate ceva sau nu era conform.Informatiile nu erau clare,ba chiar confuze.In fine,dupa 10 luni de alergatura,am reusit sa avem dosarul complet.Pe cine auzeam,ne spuneau ca procesul e lung si poate fara finalitate.La cat de prost incepuse nici nu imi faceam mari sperante.Cand,dupa 3 luni de la trimiterea dosarului in Romania am primit si o prima propunere de adoptie,un copil de 3 ani de 2 luni din jud.Galati.Ne-au trimis toata fisa medicala si cateva poze si un mic video cu copilul.Printr-o verisoara am ajuns pe fir pana la asistentul maternal.Din toate informatiile copilul pare sanatos si normal.Singura lui vina e ca provine dintr-o familie de tigani,care l-au abandonat la nastere.Si cum romanii vor toti un mic printisor l-au trecut cu vederea.Chiar si cel mai bu prieten al meu din Suedia,imi zice:'daca erai in tara poate ca luai crema cremelor'.El nu stie ca eu nu adopt pentru mine,ca si cand as avea nevoie de ceva,pentru ca un copil sa ma faca fericit,ci invers.Traind in Canada realizez ce discriminatori suntem noi romanii.La inceput ma gandeam sa-i schimb numele,care mi se parea ciudat...Milica.Apoi cu toti colegii de la munca ce le-am vorbit mi-au zis ca de ce sa-i schimb numele,ca lor le place,si cel mai important,ii pastreaza identitatea.Si chiar asa e,de ce sa-l vopsesc doar sa le placa celor de acasa.Acum chiar imi place numele,il iau la pachet atata timp cat il iubesc.Probabil ii vom face o mica ajustare pentru a nu crea confuzie de gen,si plus ca litera si sunetul â nu exista in franceza...de aceea ii vom zice Miliko.Cum zice quebecosul 'je m'en fous' de ce zic romanii de acasa.Acest copil va creste in Canada si va fi mandru de radacinile lui,nu va trai cu teama identitatii lui.In februarie mergem in Romania,pentru prima vizita de 30 de zile.Déjà aici am inceput sa-i pregatim camera lui,si un mic video pentru el pe muzica celor de la Directia 5...Daca ai sti.

[redactor]

bravo voua! sunteti deschisi la minte si asta se vede. COpilul va fi educat de voi asa ca nu mai conteaza de unde vine. Iubirea voastra il va face sa fie un alt copil - si il va pune in inima voastra. 

Va urez sa fiti fericiti impreuna!     

[alispain]

Wooow ce vesti bune!! nu pot sa cred ce repede ati fost sunati !! Noi asteptam din 2015 din Spania, copil orice etnie de pana la 3 ani si 11 luni, orice sex si cu afectiuni recuperabile. Ma bucur pentru voi, insa incep sa ma intreb serios care sunt criteriile pe care se face potrivirea si cum de la noi dureaza atat de mult......

Felicitari si mult noroc in Romania in tot procesul!!! Tineti-ne la curent cu vesti!!

[cutarescu]

Da,si pe noi ne-a surprins ca s-au miscat atat de repede.La fel spusesem si noi in raport:orice etnie,fara preferinte de sex,afectiuni mici,recuperabile.Cred ca au inceput sa se miste lucrurile in aceasta privinta in Romania.

Cat despre copil,vorbeste chiar,nu e autist,nu e violent,e semi-autonom,are un program,se spala pe dinti singur,merge la gradinita cu program normal.Eu la 3 ani abia am inceput sa vorbesc.Voi reveni cu amanunte cand am ceva in plus.

Le doresc succes tuturor romanilor care sunt in procesul de adoptie.Voi sunteti Romania pe care o iubesc.Si adoptia trebuie sa porneasca de la motivatia corecta,ca vrem sa ajutam,ca iubim copiii,nu pentru ca ei sa ne faca pe noi fericiti,ci invers.

[alispain]

OOoh! Genial!!! Ce bucurie mare!!! Multumim ca impartasiti vestea cu noi!!! Ce mult ajuta vestile acestea!!! Noi asteptam de 2 ani.....iar in Iulie ne expira atestatul ( in Spania e valabil 3 ani ). Speram din suflet sa avem vesti pana atunci!  Numai bine !!!!!!

[cutarescu]

   Sper ca toate eforturile (uneori inimiaginabile pentru cei ce nu sunt implicati) celor ce vor sa adopte un copil sa fie rasplatite.

   Nu stiu cum e,probabil o lege a naturii, dar,ce am remarcat,in viata generozitatea aduce generozitate.

  Sa ne gandim ca pentru prima vizita in Romania trebuie sa stai efectiv minim 30 de zile de la prima intalnire cu copilul.Deci plecand din Canada minim 5 saptamani.Imagineaza-ti cum e sa anunti la tine la job ca pleci 5 saptamani,la inceput de an,asta inainte sa mergi a doua oara,si sa ramai in concediu de adoptie.Eu lucrez la municipalitate de mai multi ani,un pion important intr-un proiect de peste 100 milioane $/an,iar sotia contabila,doar ce a schimbat jobul de 4 luni.Adopti un copil,ai o casa,esti ok,dar nu esti un milionar,depinzi de un job,nu vrei ca atunci cand te intorci cu copilul sa fii pe faras,cu credite si fara o sursa de venit,atunci cand ai mai mare nevoie.Stateam noaptea si ne gandeam,cum sa le zicem sefilor nostri ca urmeaza sa plecam 5 saptamani,si inca nu e totul,eu ca ii las balta in plin proiect,sotia la 1 luna inainte de o prima evaluare importanta.Ne gandeam cine sa anunte primul.Oricum eram hotarati ca vom merge pana la capat chiar si daca ne-am pierde joburile.Si cum spuneam,generozitatea aduce generozitate.Amandoi am fost felicitati de sefii nostrii si asigurati ca pentru un asemenea gest,nu se pune problema sa-ti pierzi jobul.Cel mult,mai putem in cazuri exceptionale sa lucram de la distanta.

  Ne faceam calcule,unde vom sta in Galati,la un hotel,sau sa inchiriem un apartament.Apoi o verisoara,doctorita care sta la 5 min de mers pe jos de DGASPC ne-a zis ca putem sta la ea.Nu era cat pentru bani dar faptul ca stai intr-un oras necunoscut,ca ai pe cineva care sa iti poata da informatii,ca locuieste atat de aproape de tot ce ne intereseaza.Oricum i-am luat cadou un laptop ca de multe ori cand vorbeam cu ea pe Skype ne zicea ca are unul vechi.Uite asa se aranjeaza lucrurile in viata,cum nu te astepti.

  Uneori e nevoie de rabdare,in timp ce te concentrezi pe viata ta.Nu trebuie sa te gandesti doar la asta,si atunci va veni mai repede ceea ce astepti.Imi aduc aminte ca la fel a fost si cu procesul de emigrare in Canada.O gramada de acte si muuulta rabdare.Deja eram exasperati,atunci ne-am zis,ne traim viata si daca va fi sa fie va fi.Ne faceam vacantele noastre prin Grecia in loc sa stam si sa asteptam raspunsul de la oficiul de emigrari.De aceea eram pregatiti pentru ce e mai rau cu adoptia,si a venit mai repede decat ne-am imaginat.

   De cand eram copil si am citit 'Singur pe lume' ,'Marile sperante' sau 'Mizerabilii' aveam in inima mea ideea ca trebuie sa adopt un copil.Asta mai mult decat a avea propriul meu copil.Pentru unii oameni a vea un copil e un sentiment de posesiune,pentru mine e ideea de a darui,de a da o sansa,de a face fericit.

[pogonici1977]

asteptam cu continuarea povestiiii....rar mai intalnesti astfel de oameni 

[cutarescu]

Sunt multi oameni exceptionali ce fac lucruri extraordinare dar nu isi spun povestile.Eu nu ma consider extraordinar,doar un oportunist recunoscator pentru sansa ce a avut-o.

[Nico_GB]

Galatiul misca! Ma bucur! Succes si putere multa pentru adaptare. 

[Somebody13]

buna :)

 

saptamana trecuta am dus toate actele pentru reatestare, dosarul nostru expira in martie.

Ne-a sunat de la Directie o doamna ,sa ne spuna ca se va ocupa alta persoana de cazul nostru, si ca vor veni iar in vizita la noi, si ca vom avea 10 intalniri. De ce? daca noi doar cateva acte trebuia sa mai ducem...am trecut o data prin procesul asta...asa se face si la reatestare? Iar cu vizite , examen psiho, intalniri de grup? Noua ne spusesera ca aceste lucruri nu vor mai fi pentru ca atestarea noi deja o avem.

 

la voi cum a fost ?

Nu înțeleg de că să aveți cele 10 întâlniri? La ce întâlniri se referă? la acele sesiuni de instruire / cursuri?

Hmm..ciudat.

Noi la reatestare nu am mai făcut nimic, doar am depus actele în termenul legal și atât. Ne-am dus noi la Direcție de 2 ori, la diverse discuții legate de schimbările din viața noastră (dacă au existat). Apoi, am mers să ne ridicăm noul atestat când ne-au chemat. Ne-am reatestat în 2016. Poate acum e altfel?!