un subiect atat de fierbinte si in acelasi timp atat de actual:
Parintii si scoala
Aud tot mai des în jurul meu despre diverse nemulţumiri ale părinţilor în legătură cu şcolile în care învaţă propriile odrasle. Unii cer schimbarea câte unui profesor, alţii sunt nemulţumiţi că profa de muzică “le strică media” pentru că nu le dă 10 la toţi ş.a.m.d. Nu-mi dau seama cât de extins e acest fenomen, dar cred că merită puţină reflecţie.
Nemulţumirile nu sunt spuse la o bârfă între prieteni, ci generează acţiuni. Ştiu cazuri când, una-două, câţiva părinţi se duc la directorul şcolii şi cer imperativ să fie schimbat profesorul de matematică sau română pentru că “nu lucrează destul cu copiii materia de bac” sau “le dă prea puţine teme”. Pe ce se bazează? În general, pe ce-au auzit de la amici. La alte şcoli şi alte clase, li se dă/cere copiilor mai mult: “aa, păi lu’ al meu îi dă câte 20 de probleme de pe o zi pe alta, şi dacă nu le face ia 2 în catalog”. Ştiu şi cazuri când “problema” muzicii şi a desenului se pune gospodăreşte, în şedinţa cu părinţii, pe faţă, şi câte-o mămică mai hotărâtă dă glas voinţei generale: “eu zic că ar trebui să le dea 10 la toţi, că nu toţi au talent, asta e, şi oricum, grija noastră e să prindă un liceu bun, n-are rost să le complicăm situaţia cu materiile astea care, mă scuzaţi, cu tot respectu’, nu sunt totuşi aşa de importante”. Ştiu şi cazuri “preventive”, când unii părinţi cu oarece influenţă provenită din statutul lor social (au vreo funcţioară sau sunt patroni) trag sforile dinainte pe la directori pentru ca la clasa “lor” să fie repartizaţi anumiţi profesori despre care au auzit ei că sunt buni citeste in continuare aici,