199 raspunsuri la acest subiect

[Noa]

De ce crezi ca este atata de complicat sa isi faca prietene de varsta ei, cand are colege de clasa ? 

Nu spun ca e complicat sa-si gaseasca prietene de varsta ei. E complicat pana la imposibil sa-i impui tu ,ca parinte cu cine sa se imprietenesca.Are colege de clasa ,cu una din ele devenise chiar prietena, desi sunt firi diferite.Pana le-a cunoscut pe cele doua.

[Noa]

N-as interveni in prietenii. Diferenta de ani, in timp, se estompeaza. Eu am acum prietene foarte bune cu cativa ani mai mici sau mai mari. Prietenia se bazeaza pe afinitati. Pe fata mea de 14 ani o las sa circule singura prin oras, sa iasa in parc cu colegii dar n-am lasat-o la Divertiland cu colegii, fara un adult. Cu un adult as fi lasat-o. Cea de 10 ani merge singura doar la scoala si la magazinele din apropiere.

Pana la 12 ani, nu am lasat-o singura nici pana la scoala si nici in alta parte. Din clasa a VI-a, a inceput sa vina singura de la scoala ( cu autobuzul 3 statii), insotita de o colega. Stiind ca sunt doua , nu mi-a fost deloc teama.Eu o asteptam in statie.Mai greu a fost cand colega respectiva a lipsit si a venit prima data singura.Numai eu stiu cu ce emotii am stat pana cand am vazut-o coborand din autobuz.

Dupa un timp, am trecut la ,,next level" : am lasat-o sa plece si singura la scoala si in final ,n-am mai asteptat-o  nici in statie.

Toate astea s-au intamplat pe parcursul unui an scolar ,clasa a VI-a.

Acum ,o trimit si la Mega sa faca mici cumparaturi,iar ea a prins gustul plimbatului singura si vrea din ce in ce mai departe.

Cel mai mult imi este teama ca nu e atenta la traversare,stand de vorba si razand ,sau mai grav, cu ochii in telefon.Nu o vad nici foarte in stare sa se descurce intr-o situatie in care cineva ar acosta-o sau ar agresa-o in vreun fel. E inca mica.

Nici eu nu o las la piscina neinsotita de un adult. A mers la Divertiland cu sotul meu si cele doua prietene si s-au distrat de minune.

Si eu m-am gandit tot pe la 14 ani sa-i dau mai multa libertate, adica in momentul in care va fi deja la liceu.

[Rufus]

Nu-i poti alege prietenii. Poti doar spera sa se stinga prietenia, daca e ceva ce nu-ti convine.

De asemenea, nu-ti mai fa griji ca nu traverseaza strada cum trebuie sau ca nu urca in autobuz asa cum scrie la carte. Grijile tale trebuie sa fie, in continuare, unde se duce si cu cine.

N-am fost de acord ca la 12 ani sa mearga unde vor fetele mele cele mari. Le-a convenit, nu le-a convenit...asta e. Trebuie in permanenta sa stii unde este si cu cine, si sa si verifici constant ce spune, daca e adevarat.

De fiecare data am constatat ca desi s-au dat cu fundul de pamant si au zis ca-s singurele cu interdictii, ca ceilalti parinti sunt mai destupati, permisivi, noi ca si parinti ne-am clasat mereu intre cei mai permisivi. Adica nene...majoritatea era opusul nostru. Asa ca ne-am invatat si nu mai punem botu'. Pentru ca vine tare din spate Ana...de 11 ani.

[buflea]

Daaaaa ...asta e o tactica care te face pe tine ca parinte sa te simti vinovat ...vor ceva - toata scoala are, toti copiii planetei, numai ei nu ... cand ii iei la bani marunti si incepi sa investighezi de ce toata planeta gandeste diferit de tine, aflii ca de fapt, majoritatea familiilor rezoneaza cu restrictiile/regulile tale.

 

Eu am mai experimentat si alta situatie ... vin si cer sa se duca cu prietenii undeva (la film, la o pizza, in parc)  ... iti vine sa spui NU, si cica tot orasul e acolo, toata lumea vine ... am zis, ok, te las dar vin si eu sa vad locul asta ...ca sa aflu de fapt, ca ei vorbisera intre ei, nici macar nu cerusera permisiune de la parinti ...si cand ceilalti parinti au intrebat ce adult e cu ei, cica EU eram adultul ...Am sfarsit prin a sta cu ei pana la sfarsit si a avea si responsabilitatea celorlalti copii, in conditiile in care eu eram pregatita (sufleteste si administrativ) sa-l las acolo si sa plec in treaba mea

Editat de buflea, 28 iulie 2016 - 20:23 .

[Alizee]

Nu ii poti alege prietenii, dar ii poti scoate in evidenta calitatile sau metehnele unei prietene nepotrivite, care o invata la rele. Stiu bine ce vorbesc. Fie-mea se imprietenise cu o colega de clasa, care o baga numai in buclucuri. A durat cateva luni pana am reusit sa o conving sa o ignore pe fata respectiva.

Ca parinte, ai datoria sa-ti indrumi copilul, chiar daca nu-i convine. Asta nu inseamna ca trebui sa recurgi la amenintari sau constrangeri, ci doar sa duci munca de lamurire si sa discuti deschis despre orice si oricand cu copilul tau.

Roadele se vad in timp.

[Letitia1]

Nici vorba la 12 ani sa se duca unde vrea! Al meu nici macar nu mi-a cerut asta vreodata.

 

Al meu are 16 si mi=a spus ca duminica vrea sa mearga la Londra cu un coleg. Au mai fost, dar mie imi sta inima in git de cite ori merge in Londra. Da, daca e sa i se intimple ceva se poate intimpla oricind, dar trebuie sa recunoasteti ca o bomba sa explodeze in Londra e mai probabil decit sa explodeze in oraselul meu uitat de lume, nu? 

 

I-am spus ce ma framinta si a spus ca a inteles si o sa ma sune. Stiu ca asa va face, dar asta nu-mi da mai multa liniste. Sper deep down sa se razgindeasca pina duminica. Pe de alta parca stiu ca nu-l pot tine sub un glob de sticla, dar nu pot sa nu fiu panicata.

Editat de Letitia1, 29 iulie 2016 - 15:59 .

[michelle-usa]

Readuc subiectul in actualitate, întrebându-va : la 12-13 ani câta libertate le oferiți? Cat de departe le dati voie sa plece singuri sau însoțiți de alti copii? Le dati voie sa meargă in parc, chiar daca parcul e la 2 stații de casa si drumul pana acolo presupune multe traversări, iar in parc se mai găsesc si copii mai dubioși? Eu sunt complet debusolata. Imi amintesc clar ca la vârsta de 12 ani ma plimbam cu prietenele numai pe strada pe care locuiam .Singura, mergeam la scoala care era ff aproape de casa si la pâine si alte mici cumpăraturi in apropiere.

al meu are 12 ani impliniti, anul asta face 13 . nu il las niciodata nicaieri singur decit la playdates acasa la copii unde stiu ca mai e un adult cu ei.exceptie facitnd water park unde nu am cum sa stau dupa el la ride-uri. dar am fost in incinta parkului, iar el a avut obligatia cam la 30 min sa vina sa il vad la ochi.

nu l-am lasat niciodata sa meraga singur pe strazi...si nu-l voi lasa pt ceva vreme.. in America s-au intimplat rapiri de copii care mergeau pe stradute, f aproape de casa.
au fost citeva atentate de rapiri chair in zona mea.

nu stiu cum e in bucuresti...poate nu sutn cazuri din astea, doar un traffic oribil unde se pot intimpla multe accidente. pe mine in Romania era sa ma calce masina de 2 x pe trotuar.
inca ceva....nu stiu cum a ajuns a ta sa aiba prietene cu 2 ani mai mari. al meu are numai prieteni de virsta lui.
uenori deferenta de 2 ani e semnificativa, in obiceiuri, perocupari...eu as descuraja asta.

[XIO]

noi eram mai multi copii la bloc, cateva fete si majoritatea baieti. Ne intalneam in curtea scolii si jucam cu orele baschet.

noi, fetele, aveam 13/14  ani, baietii de la 16 in sus.

 

singura care nu avea voie sa se joace cu ei, ca erau mai mari, era prietena de care am tot povestit pe aici ca a experimentat mult in materie de sex, alcool si fumat.

noi doar am jucat baschet :)))

 

dat fiind faptul ca si la scoala va avea copilul tot timpul contact cu alti colegi mai mari si ca daca sunt mai mari nu inseamna neaparat ca fac nu stiu ce lucruri fantastice, de ce sa il ingradesti chiar asa?

[mamica11]

In Bucuresti eu am vazut copii de 9 - 10'ani mergand singuri distante mult mai mari de atat. Am intrebat parintii si raspunsul "au mobil, oricum noi lucram in timpul anului si ei vin - pleaca singuri la  scoli " a fost invariabil. Faptul ca majoritatea  nu respecta obligatia inscrierii copiilor lor doar la scoala cea mai apropiata de casa  automat  da copiilor obligatia de miscare pe distante maricele  mult mai devreme decat in altetari parti.

Deci, din moment  ce copila oricum vine si pleaca la scoala cu tramvaiul singura la ore de varf de ce nu ar merge si in parc doua statii.? 

[carolinah]

Eu cred ca sunt mai nebuna, dar le-am lasat si incurajat sa umble singure de mici. Asta pt ca am constatat la un moment dat ca fii-mea cea mare, 7 ani la momentul respectiv, nu stia sa mearga pe strada. Pur si simplu se speria de diverse, nu se uita cand iesea de pe trotuar pe strada sau din magazin pe trotuar, casca ochii aiurea etc. Pt ca noi locuiam in Pipera pe o strada neasfaltata si mergeam cu masina peste tot. Nu umblam pe jos decat in parc, la mall, la munte, la mare, pe campii etc, dar nu pe strazi. 

 

Ne-am mutat din Bucuresti la Sibiu si gata, da-i cu educatia de mers singure, si ulterior si cu autobuzul. Mai mult, cea mica venea singura pe jos de la scoala inca din clasa a 2a. Facea 25 de min in mod normal, 35 daca oprea si pe la casele cu caini si pisici la gard . Trecea si o strada circulata, pe la trecerea fara semafor. Am trecut cu ea pe acolo de multe ori, i-am zis sa treaca numai cu altii impreuna etc. Am murit de frica, am strans din dinti si am mers mai departe.

 

In prima faza mergea taica-meu dupa ea pe dupa toate gardurile, dar s-a prins ca e ok si a lasat-o in pace. Daca insa intarzia mai mult ma ingrijoram, recunosc. Le-am invatat de toate: sa nu se duca cu necunoscuti, sa urle tare daca le ia cineva, sa nu se lase vrajite cu bomboane, pisici, caini, bebelusi, nici de oameni pe care ii stiu de mult, sa nu urce in masini de niciun fel etc etc etc. Repetat din nou si din nou, pana in ziua de azi. Si daca se pierd si n-au baterie, telefon etc, sa stea pe loc, sa nu plece ca le gasim cumva. Si ca e mai greu sa le gasim daca ne invartim in cerc unii dupa altii. Si sa apeleze la politie, daca intamplator e unul in zona.

 

Apoi ne-am mutat aici si, dupa cateva luni cat sa ma asigur ca stiu limba, le-am lasat libere iar. Cu tel in ghiozdan, sfaturi si exemple in freza, le-am dat drumul. Apoi a venit treaba cu plimbat cainele seara si tot asa...

 

Insa nu le las sa mearga cu unii si altii decat daca am controlat ce si cum. E destul de usor ca stam intr-un complex rezidential mare si oamenii se cunosc intre ei. Mai greu e cu copiii de la scoala...