46 raspunsuri la acest subiect

[Iris2014]

Eu nu am experienta divortului (si nu mi-o doresc) deci poate e usor sa am o opinie. In jurul meu insa, din pacate, sunt multe familii divortate. Toate, fara exceptii, au custodia 50-50. Mie mi se pare cel mai normal. Si nu mi se pare normal sa se invoce ca e dificil pt parinti, parintii ar trebui sa fie responsabili si sa locuiasca aproape, chiar divortati, e in interesul copiilor. Asa si fac toti prietenii nostri divortati. Cunosc cazuri in care s-a renuntat la oportunitati in cariera (un loc de munca in alta tara mult mai bine platit) pt ca nu era de combinat cu grija copiilor pt 50 procente din timp. Mi se pare normal. De ce oamenii divorteaza e problema lor si faptul ca nu sunt fericiti impreuna mie imi pare suficient. Dar trebuie sa suporte consecintele alegerilor lor si sa ramana in apropiere, cel putin pana cand copiii au 18 ani si au un loc de munca sau studiu altundeva si nu mai sunt legati de scoala/prietenii din vecinatate/cluburi de sport. Nu mi se pare normal ca un copil sa simta lipsa unui parinte, sa vada un parinte doar in weekend sau vacante... dar aici sunt obisnuita ca mamele si tatii participa ambii activ in viata copilului foarte mult. Toti prietenii nostrii, mame si tati, au inceput sa lucreze mai putin cand au avut copii... toti tatii din grupul meu de prieteni se ocupa de copii la fel de bine ca si mamele. Asa ca e normal ca si ei vor avea grija de copii dupa divort. In jurul meu s-a intamplat (e sigur o intamplare dar e cel putin interesanta) ca mamele au plecat... cam la 40 si ceva de ani mamele s-au indragostit de altcineva si au plecat. Si copiii au ramas cu tatii... Cunosc trei familiii cu doi copii si doua cu trei copii... tatii au avut grija singuri de copii cateva luni pana s-au linistit apele, au divortat si s-a pronuntat custodia si au fost mamele obligate (nu glumesc, in trei cazuri chiar asa a fost) sa aiba grija de copii 50 procente din timp. O mama a contestat sentinta judecatoareasca, i se parea prea mult, cu munca ei (afacere proprie de vanzare de case) si noua iubire... dar tatal a contestat si el (si el procuror si muncind 4 zile pe saptamina) si a castigat... asa ca tot jumi-juma pana la urma... pt. copii... oricum pt copii divortul parintilor e o trauma, adultii isi refac viata,copiii insa nu mai au familia ideala: mama+tata+ ei... depinde de parinti cat de usoara e trecerea...din pacate ce vad eu in jur e multa suferinta la copii si un nou inceput pt parinti. Unii cu tura a doua de copii. Cu o sotie proaspata si bebe care nu au chef de ceilalti doi sau trei juma` de timp... Dar, indiferent de faptul ca in cautarea propriei fericiri si impliniri nu tin cont de copii (eu nu stiu sa fie cazuri de abuz/violenta/dezinteres in cercul meu de prieteni, plecarea mamelor a venit chiar ca un soc pt respectivii tati, e vorba despre familii cu oameni cu studii superioara, cu slujbe cu totii, aparent in regula) nu am intalnit cazuri in care un parinte sa se mute in alt capat de oras sau de tara....Cum sa pleci de langa copil? 

In concluzie, mai traumatizanta mi-ar parea privarea copilului de prezenta unuia din parinti...asa ca 50-50 e normalitate, pt mine.

Editat de Iris2014, 08 mai 2016 - 14:04 .

[jenn]

 Acu noi comparam  mere cu pere. Florida  e imensa, in Olanda esti aproape oriunde ai sta.cat despre mama care a contestat ca vroia sa nu stea cu copii 3 zile,  ce sa zic...

Editat de jenn, 08 mai 2016 - 16:59 .

[Iris2014]

Jenn, eu nu compar mere cu pere, vorbesc din ceea ce vad in jurul meu. Si, daca nu ma insel, cineva se plangea ca nu e posibil daca un parinte locuieste intr-un cartier si celalalt in altul... uite ca eu nu cunosc printre cei divortati in Olanda pe nimeni care sa se fi mutat in alt oras. Chiar daca sunt aproape orasele unul de altul. 

Ceea ce vroiam eu sa spun, poate nu prea clar, e ca mie mi se pare logic ca parintii sa fie responsabili 50-50 pt copii si la fel de logic sa locuiasca in vecinatate atit timp cat copii sunt dependenti de ei cu scoala, prietenii, activitati extrascolare. Si ca sa am parerea aceasta nu e nevoie sa locuiesc in Florida. Cat timp iei decizia ca nu esti fericit intr-o relatie si ai si copii, sunt copiii pe primul loc in deciziile ce urmeaza. Adica ramai in acelasi sat/oras pana cand ei merg la studii sau au un job. Oricat de dificil/neplacut e pt parinti. Asta este. Si nu e altfel daca locuiesti in Florida sau Olanda sau Romania.  Peste tot ar trebui sa fie copilul pe primul loc. Si nevoile lui. Chiar mamele care si-au lasat copiii cu tatii ca s-au indragostit, tot acolo in sat locuiesc. Chiar ca una e din cealalta parte de Olanda (da, trei ore cu masina, go figure) si tot a ramas acolo, in satul din care e fostul sot, pt ca acolo sunt copiii... si de acolo poate avea grija de ei parttime. Logica decizia, zic eu. 

[Iris2014]

Si nu esti in Olanda aproape oriunde ai sta, ca daca unul e in Groningen si celalalt in Den Bosch nu prea poti sa iei/duci copiii de la scoala daca sunt in scoala primara si ii duci inca la scoala. Sau la fotbal. Sau sa mergi sa ajuti la scoala cand iesi de la serviciu. Si nici daca unul e in Den Haag si altul in Rotterdam (20 minute cu masina) nu se poate, ca ai mei copii, cel putin, au prieteni din apropiere si sporturi tot din apropiere (pe o raza de cativa km sa spunem) si nu poti sa vii de la o asemenea distanta sa ii iei la 3 de la scoala si sa zica: mami, azi ma duc sa ma joc la Daisy... si sa zici: no problem, vin la 5 si te iau de acolo. Nu merge. Cum am zis, eu nu am cunoscut pe nimeni care sa se fi mutat in alt oras cand au divortat (oameni cu copii). Mi s-ar parea foarte dificil sa tii pasul cu viata sociala a copiilor, si copiii trec deja printr-un proces dificil, cu divortul parintilor, nu vrei sa ii expui si la alta scoala, alti prieteni, samd...  

[jenn]

Cred ca m- ai inteles gresit. Poti sa iti dai cu parrerea cat vrei, nu asta e chestia . Dar ca suprafata, Olanda e un pitic pe langa Florida. Revenind la exemplele postate de tine, pai nu s - au mutat ca era ok asa, ca daca nu ai job nu stai in somaj refuzand  sa te muti langa un alt loc de munca, eu asa cred. Ca e ok sa stai cu copii, dar fara bani, cam greu. Din cunostintele mele divortati, copii  stau cu mama 5 zile pt ca merg la scoala in alt oras ( acolo au gasit casa, stii cum e). 3 week enduri la tati si vacante impartite egal. Ar fi culmea sa vina la 3 zile la tata, in mijlocul saptamanii ca e asa e custodia. 

Editat de jenn, 08 mai 2016 - 18:30 .

[Iris2014]

Sunt aceste cunostinte ale tale in Olanda? Eu cunosc doar cazuri o saptamina la un parinte, o saptamina la celalalt. Nu cred ca prietenii nostri (tatii sunt prietenii nostri, fosti colegi de facultate ai sotului meu), ar accepta sa isi vada copiii doar in weekend. Loc de munca aveau si dinainte in aceeasi zona ambii parinti, nu s-a schimbat. Doar nu iti pierzi slujba ca ai divortat, nu? De gasit au gasit case cu chirie (mamele s-au mutat in cazurile ce le cunosc eu) in acelasi oras. Copiii au camere in casa lor cu tatal si in cea cu mama. Si locuiesc in acelasi sat, asa ca nu e o problema mersul la scoala, la sporturi, etc... vrei sa spui ca ai tai cunoscuti s-au si mutat din oras? :( Bietii copilasi, pe langa parinti care au divortat si-au pierdut si prietenii si colegii de scoala... foarte trist...  Ce sa zic, poate au fost norocosi cei cunoscuti de mine, avand cu totii locuri de munca si posibilitatea sa isi inchirieze ceva dupa divort in aceeasi localitate. Raman la parerea ca ambii parinti sunt responsabili in egala masura sa isi creasca copiii. Daca ei, din cauza unor circumstante ca cele descrise de tine, hotarasc de comun acord sa faca altfel, e in regula. Dar interesul copiilor e pe primplan. Si cred ca e greu sa isi vada copiii atit de putin, pentru tati. :( Si copiilor le e de asemenea greu...

[jenn]

Da sigur ca de Olanda vorbesc. Unii au stat in aceeasi casa un an si  jumatate dupa divort tocmai pt ca nu gasea ea o casa in oras. A gasit de abia atunci, dar in oraselul de langa. Ce era sa faca, s- a mutat acolo. Asa e, au schimbat si orasul si scoala. Stii cum e , in orasele mari casele sunt scumpe, chiriile mari, chiar nu au avut alta solutie. Nu ca ar fi fost prima optiune, au fost nevoiti. E aproape, el poate merge oricand la ele daca vrea, din punctul asta de vedere sunt ok. Cum ai scris si tu si altii la topic, daca parintii colaboreaza spre binele copilului e ok. Am si exemplul altui fost cuplu, ei au ramas in acelasi cartier chiar, dar au alte preocupari decat copii.asta a fost si motivul divortului, ca se acuzau reciproc de dependenta de munca. Dar si in week end cei mici tot cu bona stau. mda... Mi- am amintit, la scoala la fimea e o fetita care sta juma juma dar stau in acelasi oras parintii. Se plangea mama ca el nu ii da nimic din ce primeste de la scoala, info,etc. ca afla mereu ultima chestii, sicane de astea aiurea. 

Editat de jenn, 08 mai 2016 - 21:21 .

[XIO]

Fiecare cu experienta sa :)

Eu am fost un copil care a stat cu bunicii si mama, ca tatal meu a avut oportunitatea de a se muta in capatul celalalt al lumii, unde urma sa merg si eu. S/a mutat acolo pt a/mi asigura mie un viitor mai bun. Nu stiu cum ar fi fost daca ramanea aici, dar nici nu am fost traumatizata de mutare. ca vorbeamm la telefon cel putin saptamanal, ne vedeam pe internet. Din cauza experientei avute cred ca mi/ar fi displacut mai mult sa stau o saptamana la mama si una la tata.

 

Oricum s/ar imparti custodia, atata timp cat parintii stiu ca cel mai important e copilul si ca singurul scop e sa nu il raneasca, cred ca merge orice aranjament. daar orgoliul parintilor nu are loc in scenariul asta.

[ch_dana]

Hodoronc tronc...unde mai e libertatea de miscare daca " parintii ar trebui sa fie responsabili si sa locuiasca aproape, chiar divortati, e in interesul copiilor. " ?

 

Daca parintele ne-rezident doreste sa isi vada copilul, o poate face. Daca e mai lenes sau mai comod, e problema lui, nu a copilului. 

 

Eu am avut posibilitatea sa ma mut in Olanda anul trecut cu serviciul. Nu s-a putut, fiindca fostul partener nu a fost de acord. Dar nici nu viziteaza copilul mai des de doua saptamani. Ti se pare ca asta e in beneficiul copilului ? Eu as numi-o o oportunitate ratata - pentru copil, nu neaparat pentru mine. 

 

 

Later edit : si da, copilului ii e greu sa nu isi vada tatal. Si il judeca de pe acum, desi nu are decat 5 ani. Il judeca pentru ca nu a venit sa o vada mai des cand nu avea job, iar acum nici atat.

Editat de ch_dana, 11 mai 2016 - 17:40 .

[jenn]

Nu cred ca succesul co parintelii sta in locuitul musai in acelasi satuc. Exista posibilitati noi , la indemana oricui. Stiu oameni care fac lectii cu video call, sau pe Facetime, care vb de doua ori pe zi cu copilul lor. Ii face mai putin parinti buni decat aia care stau in casa cu el, dar stau pe canapea band bere? Ori frecand telefonul smart? Ideea era sa stai conectat cu al tau pui, sa vb cu el, sa stii ce prieteni are, ce uraste la scoala, etc. Ca daca stai 13 ore plecat la job, tot nu il vezi, nu? Da, e ok sa il duci tu la sport de doua ori pe saptamana,  dar nu cred ca e un must.