14 raspunsuri la acest subiect

[viviana]

Sunt doar jucarii.

 

Da, sunt de acord cu ele, nu fac niciun rau, dimpotriva  joaca cu ele e tare misto!

Fara ele joaca parca nu-i joaca.

 

Da, a avut fii-mea si pistoale si sabii. 

[Ella73]

Si fiica-mea a vrut pistol de cowboy, apoi sabie...s-a jucat catva timp cu ele, apoi le-a abandonat.

Aici sunt concursuri de tras cu pusca, organizate de canton...pt copii 11-13 ani...a fost si ea la 11 si la 12 ani...a tras de 5 ori la tinta, cu instructorul langa ea...pt cei intre 14 si 17 ani se organizeaza un alt concurs, care dureaza cateva zile..si se alege regele/regina tragerii...

Aici e traditie de zeci de ani...si are mare succes.

 

Elvetienii au arme acasa; asta e tot traditie.

[adita]

Eu n-am vrut sa le cumpar pistoale copiilor mei, dar si-au inventat ei, din cuburi, din bormasini de jucarie. Au mai si primit. Nu am vazut sa le faca rau, mai degraba ii agita jocurile pe calculator, chiar daca nu-s violente.

[DarkBendis]

Ai mei au in principal sabii (de viking, de cavaler, inspirate din Tolkien, Jedi, iatagane etc), arcuri cu sageti, coifuri etc - dar asta cam era de asteptat, si eu si tatal lor suntem fosti "razboinici" la re-enactment-uri si avem si noi colectia noastra de armura+armament "alb" (acum in pod, la pastrare).  Pistoale cred ca au vreo doua, din acelea gen "pirat", le-am luat mai demult, la un Halloween,  cand flacaului i-a trebuit costumatie pentru un carnaval. Pana acum nu si-au aratat interesul in arme de foc, dar ne asteptam la Nerf guns, am vazut ca majoritatea copiilor mai maricei, adolescentilor... si chiar destui adulti se joaca cu nerf gun-urile, sau cu armele cu "vopsea". Dar in UK  in general nu este cultura armelor de foc, anumite categorii sociale mai practica trasul la tinta si vanatoarea deci probabil copiii lor  invata sa traga cu arma de mici, nu este cazul nostru.

 

Cand e vorba de jocuri de calculator, juniorul meu prefera pe Jurassic World, Star Wars sau Piratii din Caraibe, nu cele cu pusti, pistoale, bazookas sau alte "bang-bang-uri".

[Adriana mica]

Cat era copilul mic (pana la 3-4 ani), am evitat sa-i luam astfel de jucarii (oricum nu cerea, alte jocuri erau pe lista de activitati preferate la acea varsta).

 

Apoi, pe masura ce am inceput sa citim povesti cu personaje si intamplari eroice (Cei trei muschetari, Robin Hood sau orice de genul asta), si-a dorit sa aiba si "arma" din dotare. Am ajuns, in scurt timp, sa avem cate un exemplar din mai toate categoriile de "arme": de muschetar, cavaler, samurai, luptator kung-fu, jedi.

 

Cred exista o varsta potrivita pt aceste jocuri, unii copii le prefera, altii nu. Daca este sa trag o concluzie din experienta personala, nu cred ca este un motiv de ingrijorare daca un copil se joaca in acest fel. Nu am observat nici o schimbare in felul de a fi al copilului, ba dimpotriva (povestile din care se inspira, il fac sa-si doreasca sa aiba puteri de super-erou, sa ii apere pe ceilalti oameni si sa salveze lumea de raufacatori). In cazul nostru, lucrurile stau asa cum le descrie Michael Thompson:

 

"There's no scientific evidence suggesting that playing war games in childhood leads to real-life aggression. Play has been linked to social and cognitive development. Through imaginary games, children learn how to control impulses, delay gratification, think symbolically, and view things from another's perspective. Play also allows children to act out their fears and aspirations. As a little boy, you're not very powerful. With a gun, you feel powerful and heroic. That doesn't mean this type of play is about violence, however. It's really about dominance and heroism, winning and losing, and who gets to be the good guy in the end"

Editat de Adriana mica, 18 ianuarie 2016 - 15:25 .