Rufus, da nu sunt prea multi copii care sa se planga ca au fost batuti in copilarie si sa spuna ca nu le-a facut bine, ba chiar considera ca datorita bataii si pedepselor sunt astazi ceea ce sunt - eu aici am o alta teorie (mediul in care traim are un rol determinant in dezvoltarea noastra, legaturile socioafective contribuie major la formarea atitudinii si personalitatii noastre)
Dar...asa cum ai zis si tu acum niste ani, pe vremea parintilor, majoritatea copiilor erau batuti si era ceva fiersc.
Azi, ei sunt invatati la scoala, de media, de internet ca bataia inseamna abuz si au altfel de reactii. Vad altfel lucruile.
==
Eu sunt impotriva bataii, asa cum sunt si impotriva pedepselor - pe care le consider inutile. Prefer sa muncesc in plus in educatie dar sa stiu ca copilul face ceva pentru ca asa e moral, asa trebuie etc nu din frica de pedeapsa sau bataie.
Nu imi amintesc ca eu sa imi fi batut copilul. Doar o singura data, cand a facut una gogonata rau, m-am rastit la ea (la telefon) incat i-a fost frica sa vina acasa de la scoala. Era in clasa V. M-a sunat o mamica.
Oricum chestia asta imi sta si acum pe cap. Sunt sigura ca as fi putut gasi alta cale. Chiar daca facuse ceva impardonabil din toate punctele de vedere.
eu am mancat ceva bataie in copilarie, tin minte fiecare detaliu. Nu mi-a facut nici bine nici rau pe termen lung. Nu imi urasc parintii pentru asta. Doamne fereste!
Am fost altoita pentru atitudine nu pentru note, minciuni, intarzieri acasa, stricaciuni etc
Invatatoarea ma batea la palma cu linia. Nu stiu de ce, dar o uram din toata inima. Si acum o urasc. O fi si moarta saraca.