"Sase seara, dupa o zi de munca, incarcat/a de frustrarile zilei, de nevroza traficului, cu grija zilei de maine in minte, esti luat de nou si de proaspat de cineva mic si dornic, care vrea totul acum, in conditiile lui si fara concesii.
Iti apasa pe butoane de 200 de ori pe seara, in moduri diferite, adaugandu-se bagajului personal de cuplu, profesional, social.
Si intr-un moment de epuizare, dupa ce ai spus de mai multe ori acelasi lucru, ai cerut acelasi lucru, ai incercat sa opresti acelasi lucru fara succes, izbucneste tipatul si pleaca palma. Poate obtii ce vrei pe moment, ascultarea, linistea. Dar asta e ceea ce ai vrut, de fapt? Urmeaza regretul, rusinea si sentimentul neputintei."
uite....eu asta nu o inteleg.
E un nonsens.
Niciodata,dar niciodata..si ajungem de multe ori tarziu acasa....nu mi s-a parut greu sau imposibil sa ma dedic copilului.La mine orice oboseala dispare cand vad /vedeam...gusulite si falcute zambitoare si ochi mari si veseli.
Dintotdeauna, ideea ca,dupa o zi imposibil de grea,(de merg/mergeam vorbind singura(mi puneam ordine in ganduri..) ajung acasa si simt bucuria inocenta si sincera a copilului meu, m-a remontat.Pur si simplu toata ziua grea ramane in urma si ..gata.
Si ce daca apasa de doua sute de ori pe butoane?
De cand a inceput s afie curioasa,am explorat impreuna.Uite butonul asta face asta,asta asta.Dar vezi,mami ca pe televizor/masina.masina de spalat.dvd,calculator il doare si trebuie sa facem mai mai nu poc poc.Asta cand era micuta.
Am explorat tot impreuna cu ea.Nu i-am interzis,i-am aratat.Era fascinata de masina de spalat.Bun.Puneam rufele impreuna,apoi eu detergentul...(i-am spus de mica ca e buba detergentul)..apoi ii aratam ce butoane sa apese.si gata.
Fara nervi,fara stres...
Ajunsese pe la vreo trei ani sa imi auca rufele sa lepunem in masina ba scotea chiar i curate din sertare si le punea ea,apoi ma chema sa le spalam.Parca si aud,cand sa apese butoanele...nu asa,ca nu se pala,asa ca sa ie fumoaşe...si nu asa)era peltica un pic...asa..
Toata lumea are butoane si masinarii prin casa televizoare,calculatoare,laptopuri si telefoane.Aşa şi?
Eu i-am explicat,explicat,aratat....ce frumos era seara cand musai dupa baita..eu dansam ca hipopotamul din ala cu jungla...ala cu cateul si hipopotamul..iar ea in bouncer radea si aplauda cu prosopelul cu urechi pe..o ureche..
Si canda adormea...si eu adormeam,eventual jos langa patut....
Revenind la iole noastre.
Eu nu inteleg.De ce daca apasa pe butoane sau se catara sau asa de ce sa nu explici?
De ce sa nu-l lasi?Daca ii acorzi atentie cat e mic,cand mai creste e atent el la tine.
A mea nu scotoceste sau umbla pe nicaieri.Stie ca daca cere voie,poate s-o faca.De mica a stiut.Si ce daca o rasfat?
Merita.Ca intrece masura catodata....o face rar i e amuzanta cum se incapataneaza sa fie pe a ei.
Asta cu "n-ar fi mai bine sa"..eu o folosesc de cand e mica.
Eu ce am scos din articol si am marcat nu inteleg.Copilul da energie pozitiva,ofera enorm si cere atentie.De ce sa nu o dai...e pozitiv totul.Chiar si obosit daca esti....
Nu eu asta nu o inteleg.De ce daca esti obosit s ascapi o palma?Nu pricep.
Nu pricep si pace.Toti au tantrumuri,toti au pretentii...asa si?Cu o vorba buna se rezolva
Pana la 18 ani ai copilului adultul e responsabil de copil.
Articolul e scris prost.
Nu condamn,repet o spaima a parintelui ca ala mic a tasnit in fata masinii ....dar ...articolul asta nu prea are logica.Esti acasa..in mediul tau,in mediul copilului...da-le naibii de scule si butoane.Stai cu puiul...
Editat de eumada, 22 ianuarie 2016 - 17:52 .