Toti suntem un "one and only" - de aceeea suntem frumosi. Multumesc pentru urari.
Cat despre intrebarea ta, raspunsul meu pentru ziua de azi este urmatorul:
Numaram.
Mai des, mai rar, accidental, incidental. Uneori de la noi, alteori provocati. Uneori numaram anii. Ba uitandu-ne la un numar de lumanari aprinse pe un tort, sau citind discret cifrele dulci formate din frisca sau intreband pe unii. Numaram pentru altii. Uneori numaram si pentru noi.
Si atata timp cat spunem in gura mare am 4 ani si jumatate, inseamna ceva foarte important. Cand spunem am 18 ani inseamna deja ceva maret, cand spunem cu jumatate de gura am 30 sau 40 deja ne simtim cumva asa, mai copti, mai trecuti, mai….
Lasa-ma-n pace ce ma bati la cap cu cifre. Taci, mananca un tort, bea o bere si povestete-mi despre altceva.
Cand spunem am aproape 50, 60 sau 70 deja iar se schimba foaia. Ne este oarecum teama de a rosti aceste cifre, ne este teama de ceva-ul ala ce ne impunge la inceput discret confundandu-se cu vreo sechela de la ultima gripa naravasa, dar mai apoi din ce in ce mai sacaitoare.
Cand nu mai suntem decat o amintire din ce in ce mai pala, numara altii pentru noi, unii ce-I drept cu regret altii doar constatativ, asemeni titlului unui articol din ziarul de pe masa care va sfarsi oricum ori in mod banal in cosul de gunoi ori eroic strans in pumnii unei femei ce va sterge geamurile de Sarbatori.
Oricum va fi sa fie, legile raman aceleasi, derulandu-se implacabil ca si secundarul ceasului de la mana, tic – tac, tic – tac numarand in mod paradoxal infinitatea.
Va multumesc tuturor celor care v-ati rapit cateva clipe pentru a-mi scrie o urare, la fel si celor care au gandit dar nu au scris si un gand bun pentru cei care ar fi spus daca Universul nu le-ar fi dat deja un alt rost , acela ca altii sa numere pentru ei.
Cu consideratie pentru toti al vostru,
Marius Pernes