Zilele trecute am pus un interviu cu Dr. Laura Markham. psiholog clinician specializat în dezvoltarea copiilor.
Azi am citit un alt articol (pe FB) despre rusinarea copilului. Mi s-a parut destul de interesant mai ales ca eu nefiind propriu zis adepta unei educatii traditionale (am mers mai mult pe parenting neconditionat) nu am luat in calcul nciodata chestia asta cu rusinarea. Nu m-am gandit daca are sau nu efecte pe termen lung.
Am sa pun aici doar un citat din introducere si incheiere restul, daca vi se pare interesant, se poate citi aici:
https://psihoechilib...ret-al-rusinii/
Ce este ruşinea?
Ruşinea este menită să determine copiii să renunţe la comportamentele negative prin gânduri şi sentimente negative despre ei inşişi. Ruşinea implică un comentariu – direct sau indirect – referitor la ceea ce este copilul; ruşinarea operează dându-i copilului o imagine negativă despre sine – şi nu despre impactul comportamentului lui.
Cum recunoaştem ruşinarea?
Ruşinarea îl face pe copil să creadă că greşeşte atunci când simte, vrea sau are nevoie de ceva. Ea poate lua multe forme, dintre care voi enumera câteva exemple zilnice: „Obraznicule!”, „Te porţi ca un răsfăţat!”, „Răsfăţat egoist!”, „Plângăciosule!”, moralizatoarele „Băieţii cuminţi nu se comportă aşa”, „Eşti o fetiţă rea!”, aşteptările bazate pe vârstă ” Maturizează-te!”, „Nu te mai purta ca un copil!”, „Băieţii mari nu plâng!”, aşteptările bazate pe sex: ” Fii tare!”, „Nu fi bleg!”, aşteptările bazate pe competenţă „Eşti incorigibil!”, comparaţia: ” De ce nu poţi fi şi tu mai…”, „Nici unul dintre copiii ceilalţi nu se poartă ca tine”.
Concluzie
Mulţi oameni încă sunt convinşi că pedeapsa corporală sau ruşinea reprezintă singurul antidot pentru a preveni comportamentele antisociale ale copiilor. Sugestia de a renunţa la aceste metode este înţeleasă greşit de unii oameni drept încercări de a răpi puterea părinţilor, de a-i transforma în incapabili roşi de vină, ineficienţi şi permisivi. Nici gând de aşa ceva. Cele mai eficiente şi mai sănătoase limite pot fi stabilite fără a se recurge la violenţă sau ruşine. A fi ferm în relaţia cu copiii nu înseamnă a fi aspru sau umilitor.
Există alternative la ruşine care nu numai ca sunt mai sănatoase, dar sunt şi mai eficiente. Copiii care învaţă limitele de la părinţi care sunt capabili să-şi exprime sentimentele şi nevoile cu încredere, într-un mod respectuos, cresc cu o conştiinţă de sine puternică, conştienţi de propria valoare, liberi de efectele toxice ale ruşinii.
Robin Grille este psiholog în Sydney, Australia. Este autorul cărţilor „Parenting for a Peaceful World” şi „Heart to Heart Parenting”. Îi puteţi citi articolele pe adresahttp://www.our-emotional-health.com
===
Sunt din ce in ce mai multi psihologi care sustin renuntarea la educatia traditionala: rusinarea, sistemul de pedepse si recompense, nerespectarea copilului etc.
Am citit si recitit din Alfie Kohn dar inca nu sunt perfect convinsa ca o astfel de educatie se potriveste tutoror copiilor si tuturor parintilor.
Si ma intreb de ce?
Mai spunea Kohn ca:
"Un alt aspect important, copilul nu-şi manipulează părinţii şi nu le testează răbdarea cu zecile de moduri în care îi scot din sărite, ci le testează limitele dragostei. Copilul vrea să simtă că este iubit şi acceptat indiferent de greşelile pe care le face, nu să fie iubit pentru că face ceea ce i se spune. "
Eh, nu cred ca sunt intru totul de acord cu fraza de mai sus. Se poate aplica la copiii mai mici dar cred ca adolescentii folosesc manipularea cu brio in relatia cu parintii.
Dar sunt de acord ca o importanta extraordinara in dezvoltarea copilului o are o sanatatea emotionala.
Voi cat de importanta credeti ce este sanatatea emotionala a copilului?
Cum abordati iesirile in decor?
Ce parerea aveti de rusinare ca mod de abordare educativ?
