Auzi, dar la tine de ce sa nu vina junele sa se uite la filme ?
ii lasi linistiti in sufragerie sa se uite la ce vor ei, tu esti undeva prin casa.
Postat 18 noiembrie 2015 - 11:02
Auzi, dar la tine de ce sa nu vina junele sa se uite la filme ?
ii lasi linistiti in sufragerie sa se uite la ce vor ei, tu esti undeva prin casa.
Postat 26 noiembrie 2015 - 17:27
I-am propus si asta. sa vedem: ori imi da nr. de telefon al mamei baiatului si adresa, ori vine acasa la noi si-i las in pace cu filmul lor.
Dar eu mai am un sentiment care nu-mi da pace si nu stiu daca voi ati trait asta: simt ca pierd ceva...ca s-a sfarsit etapa ei de copil, desi intre timp a crescut, doar ca eu nu reusesc s-o vad altfel: ca pe o adolescenta indragostita. Cand a crescut? cum s-a produs schimbarea? cum fac fata acestei noi situatii(si altora care vor veni)? fata mea, care pana mai ieri era foarte apropiata de mine si despre care stiam tot(sau ma rog...), azi se retrage in lumea ei, in noile ei sentimente, unde eu, mama, nu mai am acces. E o schimbare careia inca nu-i pot face fata. Si pe viitor trebuie sa invat sa-i respect spatiul , sa nu fiu(prea) iscoditoare, prea insistenta...sa accept ca a crescut si ca, pentru o dezvoltare echilibrata, in continuare, trebuie s-o las sa-si traiasca propriile experientele, fara a putea impiedica asta. Stiu,sunt si voi fi langa ea, dar e tare greu pentru mine sa fac fata schimbarilor.
La voi cum e/a fost?
Postat 29 noiembrie 2015 - 10:48
I-am propus si asta. sa vedem: ori imi da nr. de telefon al mamei baiatului si adresa, ori vine acasa la noi si-i las in pace cu filmul lor.
Dar eu mai am un sentiment care nu-mi da pace si nu stiu daca voi ati trait asta: simt ca pierd ceva...ca s-a sfarsit etapa ei de copil, desi intre timp a crescut, doar ca eu nu reusesc s-o vad altfel: ca pe o adolescenta indragostita. Cand a crescut? cum s-a produs schimbarea? cum fac fata acestei noi situatii(si altora care vor veni)? fata mea, care pana mai ieri era foarte apropiata de mine si despre care stiam tot(sau ma rog...), azi se retrage in lumea ei, in noile ei sentimente, unde eu, mama, nu mai am acces. E o schimbare careia inca nu-i pot face fata. Si pe viitor trebuie sa invat sa-i respect spatiul , sa nu fiu(prea) iscoditoare, prea insistenta...sa accept ca a crescut si ca, pentru o dezvoltare echilibrata, in continuare, trebuie s-o las sa-si traiasca propriile experientele, fara a putea impiedica asta. Stiu,sunt si voi fi langa ea, dar e tare greu pentru mine sa fac fata schimbarilor.
La voi cum e/a fost?
la mine e la fel. Te citesc pe tine si ma vad pe mine.... Ma gandesc la mama mea cand eu eram adolescenta... la fel a fost si in sufletul ei...