34 raspunsuri la acest subiect

[nikol24]

Am o fetita de 8 ani,clasa a 2 a,singurul copil,noi ,amandoi tineri,28 respectiv 29 de ani,am educat o cum ne am priceput mai bine.

 Din pacate nu prea am avut cu cine sa ne consultam in privinta educatie pt ca mama mea a murit iar parintii lui nu prea se pricep( ca sa fiu eleganta).

 Pana de curand nu am intampinat probleme grave ,adica daca a intrecut calul,spre exemplu nu vroia sa isi faca temele sau era obraznica de obicei o pedepseam.Ori nu mai avea voie pe tableta sau la tv,ori renuntam la hainutele frumoase la scoala(aveam o uniforma la scoala care ne permitea) si luam unele mai modeste etc.

 Insa de aproape 2 saptamani,pana sa inceapa scoala,am inceput sa avem probleme.Ma ignora total,daca i atrag atentia ca a gresit sau a facut ceva ce nu avea voie sa faca nici nu ma baga in seama.Spre exemplu ieri mi a zis ,,ma,, si i am atras atentia sa nu vb cu mine cu ,,ma ,,.Eu sunt mami nu ,,ma,, si ea mi a raspuns:,, de ce mi ai ous pai verde vreau pai rosu,,(i puneam suc intr un pahar)

 Saptamana trecuta doamna de la after school mi a spus ca se razgaie ca un copil de clasa 0,nu isi face temele decat rugata,ii deranjeza pe ceilalti copii,nu sta pe scaunelul ei etc.

 Ideea este ca ea nu a mai facut asa,chiar daca uneori era obraznica sau nu ma asculta erau perioade care tineau putin si nu mi ieseam din pepeni,insa acum parca simt ca ma depaseste situatia.

 Am vb si cu soul meu,el lucreaza in fiecare zi,eu lucrez 2 zile si 2 sunte libera.Cand iese de la after de la 16 pana la 19 cand vine tati de la munca sta la soacra mea.Daca ii impun o pedeapsa spre ex azi nu ai voie sa ieisi afara,sau azi nu te uiti la desene animate ,desi i spun lu soacra mea ea nu tine cont si o lasa,

 

Problema mea este cum sa gestionez situatia...Sa vb cu ea?nu e prea mica la 8 ani sau va intelege? Sa o pedepsesc? Cum sa o pedepsesc avand in vedere ca la soacra mea nu e loc de pedeapsa?

 E varsta de vina?Imi este f teama ca o scap din mana si poate nu reusesc eu sa ma impun sau nu ma ia in serios.

 Va rog sa ma ajutati cu un sfat sau sa mi spune ti daca si voi ati trecut prin asta.

[Alizee]

Pune-te de acord cu sotul tau, pt ca amandoi sa o educati la fel. Daca tu o pedepsesti, iar el o lasa in voie, normal ca fetita nu te mai asculta. 

Cheia este la voi, parintii ei.

[CorinaDani]

in primul rand, sa discute sotul tau cu mama lui (soacra ta) si sa-i explice ca oricat de draga i-ar fi nepoata, voi sunteti parintii ei si daca ati stabilit anumite lucruri, si ea trebuie sa le respecte, chiar daca nu-i convin.

 

in al doilea rand, nu o mai lasa la after-school si la soacra ta in zilele in care tu stai acasa. o iei de la scoala, faceti lectiile impreuna, aveti timp si de joaca sau iesit prin parc. timp in care ai destule ocazii sa discuti cu fetita, sa-i explici si sa-i corectezi comportamentele care te deranjeaza.

treburile casei sau cele personale ti le rezolvi in acele 2 zile libere in prima parte, cat e fetita la scoala.

 

neaparat sa discuti cu fetita, sa afli ce anume o deranjeaza la after-school, incat o determina sa fie neascultatoare. poate doamna de la after are alt stil decat invatatoarea de la clasa, poate o necajesc alti copii. poate e prea obosita uneori si in loc sa-si faca lectiile simte nevoia de odihna sau relaxare prin joaca. dupa ce petrece 4 ore la scoala, cu fundul in banca, mai sta si la after inca 4 ore, timp in care face cam acelasi lucru ca si la scoala. cand se mai joaca, cand se mai odihneste ?

 

fetita mea are aceeasi varsta cu a ta si nici pomeneala de astfel de manifestari, deci nu cred ca varsta e de vina. sunt prea multe persoane in viata fetitei tale, fiecare cu alt stil de educatie, cu alt set de reguli si conceptii. trebuie gasit un numitor comun si mers pe aceleasi principii si metode, atat la scoala, cat si la after, soacra si la voi acasa. 

[marius]

In primul rand scoate-ti din vocabular (si implicit din actiuni) cuvantul pedeapsa. Este total neproductiv. As risca sa spun ca ori va produce efecte negative de tip revolta sau umilinta ori va produce indiferenta, pozitiv nimic.

Daca doresti rezultate este esentiala relatia ta cu ea. Cum anume te vede ea pe tine, ce credit iti acorda si de aici la a face ceea ce crede ea ca ar fi bine mai rame un pas. Deci revino pe drumul relatiei tale cu fiica ta. Este esential sa aveti o relatie deschisa si sa aiba incredere in tine. Asta se construieste in timp si zi de zi. O relatie deschisa pozitiva se bazeaza doar pe conditionari pozitive. Desigur viata nu este formata doar din asa ceva insa daca si ea primeste pietre in rucsac vezi sa nu fi si tu printre acestea. Ca sa nu spun ca ideal ar fi sa poti sa mai scoti din pietrele alea. 

Cat despre scoala am un raspuns simplu. Vrei rezultate? Lucreaza cu ea. Nu am spus sa-i faci temele sau sa inveti in locul ei. Dar stai cu ea la teme, indrum-o fa-i sugestii, raspunde-i si cauta cu ea raspunurile potrivite, intreab-o cum i-a mers la scoala si de bine si de mai putin bine si esential incurajeaz-o in fiecare zi pentru fiecare gest al ei. Crediteaz-o.  Chiar daca simti ca pleznesti, ca nu mai poti taie de la tine si  da-i ei. Rezultatele se vor vedea in mod sigur si mai ales o sa o formezi sa reziste singura mai departe ceea ce va fi vital pentru ea pentru restul vietii ei si ca sa merg pana la capat si ea isi va construi copiii ei pe acelasi stil deci....e pe termen lung si generatii cum procedezi cu ea.

 

Nu cauta sa schimbi bunicii. De cand lumea si pamantul bunicii sunt si vor fi bunici. Sa-ti spun ca si tu vei fi la fel? Iti garantez pentru ca este natural. Au rolul lor foarte important in viata nepotilor si trebuie respectat nu de alta dar sunteti foarte norocoase ca aveti bunici. Multi habar nu au cum e sa ai bunici.

Nu-ti face iluzii ca fiica ta stie si va sti cu precizie ce rol are un bunic si mama sau tata dar rolul tau este "mama" atat. Insa asa cum am scris poti face minuni daca:

 

1. vei fi o mama pozitiva, energica, clara, iubitoare, ferma, dragastoasa, zambitoare, increzatoare, nebunatica, ascultatoare, sfatuitoare.... pot sa mai scriu....

1. Nu exita pedeapsa, plansete, urlete, lovituri, certuri, parasiri, indiferenta, urechi,ochi, gura inchise..... pot sa mai scriu....

 

Taie complet punctul 2 si lasa in viata ta si a voastra doar punctul 1.

Incearca!

[BlackCat4evR]

Mi-a luat-o Marius inainte!

Asta vroiam sa-ti propun si eu, in loc sa te lupti cu fiica ta, incearca sa lupti impreuna cu ea impotriva comportamentelor care ti se par nepotrivite!

 

Analizeaza la rece care sunt lucrurile (fa in asa fel incat sa nu fie prea multe) la care nu poti renunta deloc. Acestea ar trebui sa devina regulile ne-negociabile. Stabileste consecinte clare pentru fiecare dintre ele (nu le spune pedepse... ). 

In privinta celorlalte, fii deschisa, negociaza cu ea, intreab-o, da-i ocazia sa-ti raspunda, tine cont de raspunsul ei, vezi in ce masura dorintele tale corespund nevoilor ei.

Nu e prea mica. Din contra! Hai sa-ti explic, ei i se cere sa-si asume responsabilitati in privinta scolii, si in acelasi timp nu i se permite sa ia decizii in ceea ce o priveste... Nu e o situatie prea echitabila, nu? Lucrurile ar trebui sa vina la pachet, responsabilitati din ce in ce mai mari, si recompense pe masura, daca pentru ea nevoia de independenta e o recompensa, fa in asa fel incat sa o satisfaci, in asa o masura incat sa fie la un nivel confortabil pentru amandoua. Sigur ca asta tie o sa ti se para mereu prea multa si ei prea putina, dar e loc de compromisuri frumoase aici.

Ai ocazia sa o inveti arta fina a negocierii, (tine minte, toata lumea trebuie sa fie multumita de rezultatul negocierii) si, fiindca a avut un cuvant de spus, nu se poate razvrati impotriva acestui rezultat asa cum se razvrateste impotriva unei pedepse, care pica exact ca o sentinta fara proces.... 

Despre bunici sunt de aceeasi parere cu Marius, duci o lupta pierduta daca incerci sa-i schimbi, mai ales daca ai nevoie de ei. 

Aminteste-i mereu ca o iubesti, chiar si atunci cand te necajeste. Explica-i ca uneori esti obosita, alteori enervata, si ca motivul nu e ea. Si mai ales, stimuleaza-i sanatos nevoie de independenta, va deveni foarte curand o persoana pe picioarele ei, si ai nevoie sa fie pregatita pentru asta. Da-i ocazia sa suporte consecintele pentru alegerile ei, in asa fel incat sa invete pe pielea ei ce merge si ce nu merge, nu prea se invata din cucuiele altora... 

Povesteste-i mult, ascult-o mult. Asa va invata si ea sa te asculte, dar pentru ca crediteaza opinia ta, nu pentru ca nu are de ales...

Editat de BlackCat4evR, 22 septembrie 2015 - 11:45 .

[Rufus]

Mai, fii mai relaxata.

Eu nu sunt complet de acord cu tot ce spun cei dinaintea mea, dar cu siguranta stiu ca exista varste si varste, influiente exterioare si voi nu aveti acces la toate.

Parerea mea: vorbeste cu soacra, dar nu-ti pune mari sperante ca vei gasi intelegere. Vorbeste cu sotul tau, sa aveti acelasi limbaj, stabileste reguli pe care nu le incalcati. Nu vrei sa le zici pedepse? Ok, numeste-le consecinte ale incalcarii intelegerilor

Fii relaxata, nu fa mare caz, copil cuminte si baba frumoasa...nu prea.

Ca parinte am inchis ochii la un milion de chestii...niciodata insa la obraznicia copiilor fata de parinti. La nici o varsta, cu nici o ocazie.

[emanouela]

Eu chiar vreau o definitie pt ceea ce inseamna "obraznicia copiilor fata de parinti"...nu prea inteleg ce inseamna. 

 

In rest....apropie-ti copilul si scote aceste pedepse....ea suporta consecintele acum, tu le vei suporta mai tarziu si mult mai dureros...si n-ar fi asta asa o problema, dar va suferi si ea.

Are energie...cauta-i o activitate extrascolara sa si-o consume. 

[Rufus]

Eu chiar vreau o definitie pt ceea ce inseamna "obraznicia copiilor fata de parinti"...nu prea inteleg ce inseamna. 

 

Pai este o obraznicie obisnuita, adresata parintilor

[Jullia]

Emanouela, eu am vazut cu ochii mei lipsa de respect si sfidare a parintilor, chiar de fata cu noi, ca musafiri. Cand parintele spune ceva si copilul isi da ochii peste cap sau pufneste dispretuitor pe nas, sfidator, desi nu are dreptate, nici nu are dreptul sa se poarte cu nimeni asa, inclusiv cu parintii lui. Adica are dreptul sa se poarte cum vrea, dar cu dreptul asta vine si obligatia de a suporta consecintele unui asemenea comportament. Si nu ma refer la pedeapsa, depinde de situatie si de grup, dar la obraznicie din asta lipsita de respect sunt reactii normale, acceptate - de ignorare, indepartare, lipsa de afectiune.

 

Mai stiu copii care la 10 si 12 au i-au spus mamei sa taca, ca e proasta si nu stie nimic (asta dupa ce mama abia trecuse printr-un episod crut de depresie, soldat si cu spitalizare).

 

Asa ca da, exista si obraznicie si tupeu la copii, insa din punctul meu de vedere, nu doar ei sunt vinovati de asta, ci un intreg cumul de factori care a dus la asa o reactie, inclusiv comportamente precedente ale parintilor fata de ei.

Editat de Jullia, 22 septembrie 2015 - 12:45 .

[emanouela]

Mai exact? pt ca, sincera sa fiu, raspunsul tau e identic cu ce am citat eu  . 

Cand consideri tu ca un copil i se adreseaza "obraznic" parintelui?