Nu sunt cunoscatoare in ale muzicii, nu am studii de specialitate, dar copilul meu si-a dorit la un moment dat sa invete chitara (era prin clasa a IV-a, cand am considerat ca programul lui era deja incarcat). La inceputul clasei a v-a am cautat cursuri de chitara si a inceput la un club particular. Deci, nu scoala de muzica de stat sau altceva de genul. Pentru ca era destul de mare, cunostea deja ca trebuie sa invete si teorie, stia notele, etc, totul a mers foarte repede si destul de usor si bine pentru el. Chitara i-am cumparat-o dupa ce a terminat orele de teorie si am intrebat profesorul ce recomanda pentru el ca incepator si ca varsta. Nu am cumparat de pe net, desi am fost tentati datorita comoditatii (nu trebuia sa ma deplasez prin oras) pentru ca, o chitara trebuie probata. Profesorul i-a explicat copilului cum sa faca, ce sa urmareasca si asa am cumparat (de obicei venea si profesorul, dar nu ni s-a potrivit orarul).
Am vazut si am si intrebat cum invata copiii mici muzica, mie parandu-mi-se un studiu destul de elaborat. Invata sa imite miscarile aratate. La pian apasa pe clape si memoreaza ordinea, etc. Evident un copil de 5 ani nu poate invata ca un copil de 10-12 ani. Ii va lua mai mult timp, nu va invata teorie, ci doar sa imite. Este motivul pentru care noi nu-l dam si pe cel mic (6 ani) la muzica.
Noi, ca parinti, neavand niciun contact cu astfel de preocupari, am lasat ca totul sa vina de la copil, sa ceara el. Acum il tot intreb daca nu ar vrea sa incerce si pianul, dar raspunsul e nu. Vrea sa continue cu chitara.
Referitor la prima intrebare: varsta recomandata pentru inceperea unui instrument, variaza in functie de instrument si de capacitatile copilului. Cred ca numai un profesor de muzica poate recomanda sau nu inceperea unui anume instrument. La chitara, aceasta este minim 8 ani. Bineinteles, daca parintii doresc si insista, se poate incepe la orice varsta dorita de parinti, nu neaparat si cea recomandata.
Muzica, dar si orice alt curs cu care vine in contact il va dezvolta emotional. Unele emotii vor fi benefice, pozitive, altele negative.
Daca impingem copilul spre ceva care nu isi doreste, avem si posibilitatea ca sa urasca acel lucru, sau daca este un copil bun si ascultator sa continue sa invete si sa fie foarte bun. Numai timpul va lamuri care varianta este cea urmata.
Am scris mult.
Concluzii:
Profesorul este cel care recomanda varsta, instrumentul.
Copilul trebuie sa consimta alegerea si nu sa fie obligat, dar nici ignorant.
Dezvoltarea emotionala vine cu timpul si nu vom sti decat peste niste ani, daca am facut o alegere buna sau nu.