33 raspunsuri la acest subiect

[Victoria_mami]

Ba iti trebuie, si inca cum. Vezi sectiunea "Umanitare".

 

 

 

 

Lipsa banilor poate eroda sentimentele frumoase ale oamenilor.

Selene, nu ma refer la Bani ptr mancare/haine/locuinta! Ci la bani multi ptr vacante la Disneyland sau pe nu-stiu-unde. Timp de calitate nu e = cu locuri de lux, resorturi de 5*. Chiar anul trecut vb cu sotul meu, in vacanta in Rep. Dominicana, Hotel de 5*, in fiecare zi am auzit cel putin! un cuplu care se ratoiau unul la celalalt! Plus, am intalnit un cuplu din Germania, aveau o fetita, s-a mau jucat Victoria cu fetita lor, tot timpul au stat unul cu fata si celalalt in partea cealalta a piscinei! Sau cupluri care si-au adus copiii in vacanta si ei stateau pe plaja sau pe unde erau si copiii erau TOT timpul la clubul de copii, cu babysitterele care lucreaza acolo... pai ce rost are vacanta de 5* daca nu petreci timp cu copiii sau daca parintii se cearta tot timpul??? La asta ma refeream, Selene, nu la a fi sau nu in posibilitatea de a le oferi strictul necesar supravietuirii.

[Selene_Bunny]

Nadia, copilaria fericita, pentru mine, nu include Disneylandul. Dar include sanatatea. A copilului, in primul rand, a mea, in al doilea rand. Stiu ca intelegi. Si mai include posibilitatea de a-i oferi copilului meu mici ocazii de zambit si de ras din toata inima - cum ar fi o ora-doua intr-un loc de joaca, un joc frumos, o jucarie mult dorita, o carte cu povesti. Sau o mica vacanta in Romania. Sau o trotineta. Sau, sau, sau. Nimic extravagant.

 

Deci da, banii sunt o necesitate pentru o copilarie fericita. Poate copilul sa nu isi dea seama de asta la varste fragede. Dar posibilitatile de dezvoltare mentala, emotionala, psihologica tin foarte mult si de bani. Nu stiu daca stii de copiii aceia care ii cereau lui Mos Craciun cartofi drept cadou. Mi se pare crunt. Copii care se jucau cu roti din jucarii rupte. Sau copilul care isi dorea o motocoasa, pentru a-si ajuta tatal la lucru.

 

De ce nu o minge sau o papusa sau o carte? Eu zic ca ajungem sa ne dorim lucruri a caror imagine se formeaza in mintea noastra. Si ca, pentru conturarea sentimentului de fericire, este nevoie ca un copil sa fie expus acelor stimuli specifici si adecvati varstei lui.

[Victoria_mami]

Nadia, copilaria fericita, pentru mine, nu include Disneylandul. Dar include sanatatea. A copilului, in primul rand, a mea, in al doilea rand. Stiu ca intelegi. Si mai include posibilitatea de a-i oferi copilului meu mici ocazii de zambit si de ras din toata inima - cum ar fi o ora-doua intr-un loc de joaca, un joc frumos, o jucarie mult dorita, o carte cu povesti. Sau o mica vacanta in Romania. Sau o trotineta. Sau, sau, sau. Nimic extravagant.

 

Deci da, banii sunt o necesitate pentru o copilarie fericita. Poate copilul sa nu isi dea seama de asta la varste fragede. Dar posibilitatile de dezvoltare mentala, emotionala, psihologica tin foarte mult si de bani. Nu stiu daca stii de copiii aceia care ii cereau lui Mos Craciun cartofi drept cadou. Mi se pare crunt. Copii care se jucau cu roti din jucarii rupte. Sau copilul care isi dorea o motocoasa, pentru a-si ajuta tatal la lucru.

 

De ce nu o minge sau o papusa sau o carte? Eu zic ca ajungem sa ne dorim lucruri a caror imagine se formeaza in mintea noastra. Si ca, pentru conturarea sentimentului de fericire, este nevoie ca un copil sa fie expus acelor stimuli specifici si adecvati varstei lui.

 

Selene, eu altceva spuneam: si anume ca ptr a petrece timp de calitate cu copilul, nu e nevoie de bani; de ex., in loc sa stai (nu tu, ci orice parinte) in parc pe banca in timp ce copilul se joaca singur, e mai fun ptr copil sa se implice activ parintele in joaca din parc. Daca eu nu am chef sa ies intr-o zi, ne uitam la tv, dar impreuna si facem tot felul de comentarii "silly" si radem amandoua. Sau citim impreuna. Sau facem ce o fi, dar facem impreuna. Pentru asta NU ai nevoie de bani. Daca nu ai o carte in casa, sunt biblioteci de unde se pot imprumuta carti gratis.

[blackgirl0]

Si stiti ce-i ironic? Ca Dragos este totul pentru mine, pentru noi, TOTUL!

 

Acum 2 luni am trecut prin spaima vietii mele cand la o simpla privire i-am descoperit 4 ganglioni inflamati copilului. Fara altfel de simptome, doar oboseala mai accentuata, lipsa poftei de mancare, o tuse mai rebela si niste muci (insa facea inot si am pus pe seama lui). Intr-o ora eram la medicul oncopediatru ACASA sa ma linisteasca, m-a trimis la analize unde rezultatul a venit telefonic cu rugamintea sa stau jos :formula leucocitara cu leucocite numeroase, cu un procent de limfocite urias. Mi s-a spus ca i se va face si frotiu si alte analize suplimentare. Era sambata dimineata. Pana luni dupa-masa cand mi s-a confirmat mononucleoza si mi s-a infirmat leucemia, am crezut ca mor. Numai respiram, numai mancam, nu am dormit deloc, plangeam incontinuu privindu-mi copilul. Groaznic! Nadia, pentru mine esti o eroina, juuur! De-atunci i-am refacut analizele de 2 ori, sunt normale, sunt vesnic cu ochii pe el, l-am indopat cu litri de isoprinosine, liv, vitamina C si multivitamine.

 

Si de-asta ma urasc, efectiv ma urasc, ca mai ridic tonul la el, ca ma rastesc, ca il amenint cu diverse pedepse, ca sunt nevoita sa lipsesc atat de mult de langa el.

 

Stiu, nu-i nevoie de bani sa cresti un copil, insa ce-i trist este ca a ajuns sa-mi placa ce fac, sa muncesc, nu sunt eu daca am 2 zile libere una dupa alta. 

 

Cum sa le impac?

 

Off topic. Nici eu nu concep concediu fara copil, de-asta copilul a dormit cred ca doar 3 nopti pana acum fara vreun parinte langa el (eu garda, sotul deplasari). Pe cel mic il durea in cot ca ma perpeleam de dorul lui, se simtea ca in vacanta la bunica'sa! :))

Editat de blackgirl0, 09 iulie 2015 - 20:09 .

[Qarina]

black, pot sa iti sugerez ceva? fa pasi mici si propune-ti obiective foarte clare. ajungi acasa, stii ca ai 2 ore de petrecut cu copilul, telul tau sa fie ca in urmatoarele 2 ore sa nu ridici vocea.

 

daca simti ca vin enervarile, iesi afara pe balcon, numara, respira, fa niste flotari si cand esti linistita vino inapoi.

 

nu te mai gandi la situatia generala si um sa fii o mama buna si ca te urasti si ca ai defecte sau mai stiu eu ce. lasa trecutul in urma, autoreprosurile, remuscarile, vina, tot, sterge-le cu buretele.

 

atat doar: zi de zi, concentreaza-te ca ziua sa treaca fara incidente. si noteaza-ti succesele.

 

_________

 

in rest, la intrebarea din titlu, voi raspunde ca a fi mama buna in 2015 inseamna acelasi lucru ca a fi mama buna in anul de gratie xxxx.

[Victoria_mami]

Blackgirl, eu nu ma vad eroina. Sincer, nu! Pur si simplu am facut ce a trebuit sa fac ptr. ca NU am avut alegere... ce altceva puteam face? Sa zic ca eu nu vreau? Normal ca nu as fi vrut, insa nu m-a intrebat nimeni nici daca vreau, nici daca cred ca as putea... s-a intamplat si am luptat toti trei si am trecut toti trei prin tot si acum suntem bine. Impreuna suntem bine! Aia 2 ani au fost piatra de incercare care putea sa ne intareasca (,) ca si familie, sa ne uneasca ptr totdeauna sau sa ne desparta definitiv. Am avut maturitatea de a ne intelege unul pe celalalt, ama vut suficient respect unul fata de celalalt sa intelegem ca fiecare dintre noi poate avea o zi mai naspa si daca eu urlam la sotul meu de cum intra in casa, el intelegea ca NU e nimic impotriva lui, ci doar imi vars frustrarile pe el; daca el alegea sa se retraga afara cu o bere si o tigara, eu il intelegeam si il lasam in pace, ii comunicam doar ce nu putea astepta pana a doua zi. In rest, absolut nimic. Cand Victoria avea zile naspa, la fel, amandoi eram langa ea si incercam pe cat posibil sa o intelegem. Sa nu crezi ca eu nu am ridicat vocea la ea in 2 ani! Am avut si eu momente cand chiar nu ma mai putea controla si da, apoi ma simteam ingrozitor, dar cum am spus, apoi ii explicam pe intelesul ei ca am gresit si ii ceream iertare si am trecut peste. Au fost zile cand era la steroizi si nu-si putea ea controla emotiile (nici nu aveam pretentia sa stie/poata, avea abia 2 ani) si de nervi ma pleznea, imi smulgea parul si incercam sa o tin strans in brate sa nu-si smulga perfuzia, sa nu-si scoata portul ala din brat (inca nu avea portul sub piele). AM avut o zi, la vreo 3 saptamani dupa diagnosticare cand am clacat ptr. prima data, am lasat-o cu un asistent si am iesit afara din spital si mi-am sunat sotul (era la serviciu) si plangeam in asemenea hal ca nu a inteles nimic, decat ca Victoria e bine. A plecat de la serviciu imediat si a venit sa ma 'salveze'. Si uite, cu bune si cu rele, am trecut peste toate. Am avut (mai ales in aia 2 ani) multe, multe momente in care m-am simtit ca o mama rea, ca cea mai rea mama din lume! Insa erau mai ales alimentate de sentimentul de vinovatie, pana cand in final am inteles eu ca si eu sunt doar un om, ca si mie mi-e greu, sunt cu ea 24 de ore/zi, am clacat de cateva ori, imi amintesc Sf Valentin, in 2011 (la 8 luni dupa diagnostic) am avut a 3-a clacare cand m-am inchis in baie si am plans! Eu, care nu plang! Eu, care consider plansul o mare forma de slabiciune! Asta dupa ce cu vreo 3-4 luni inainte am facut o criza de ras isteric, nu m-am oprit din ras pana cand in final am inceput sa plang... dcei, nu a fost usor, insa, uite ca se poate si Victoria mea e azi un copil sanatos si e fericita. Si e desteapta si e perfecta in ochii mei! Deci, blackgirl, daca noi am putut sa trecem peste toate astea, capul sus, si voi puteti! Nu uita ca esit doar un om, nu esti o super-mama, nu esti robot. Esti un om, ai voie sa ai emotii, ai voie chiar si sa le exprimi, ai voie chiar si sa pierzi controlul emotiilor.   Mai ales ca asta e doar o perioada grea la tine, si nu va fi asa intotdeauna, in final ai sa gasesti balanta perfecta ptr. tine si ptr familia ta.

[Selene_Bunny]

Nadia, lipsa banilor creeaza frustrari, iar frustrarile omoara timpul de calitate petrecut cu copilul. Inclusiv studiile asupra violentei spun asta. Studii realizate in SUA.

 

Unii nu au nici casa, ce sa mai zic de TV. Si unii nu stiu ce e aceea o biblioteca.

 

Dar stricam subiectul.

Editat de Selene_Bunny, 09 iulie 2015 - 21:54 .

[Selene_Bunny]

 

Stiu, nu-i nevoie de bani sa cresti un copil, insa ce-i trist este ca a ajuns sa-mi placa ce fac, sa muncesc, nu sunt eu daca am 2 zile libere una dupa alta. 

 

 

Asta este o prostie si nu ar trebui sa te mai gandesti la ea.

[buflea]

Care e spaima cu ganglionii aia ?

 

Alex al meu are un ganglion inflamat de la 2 ani. Cateodata e foarte mare, alte ori abia se vede, dar e mereu acolo. 

Pediatrul mi-a spus ca se întâmpla,  ca se inflameaza daca se lupta cu vreo infectie, e racit ...dar in rest, daca e mobil (si este) sa-l lasam in pace ...l-am lasat, dar mereu il am in minte.

 

Sa insist pentru alte analize ?

[buflea]

Si ca sa raspund la intrebare :

 

Eu sunt o mama buna pentru ca, vis a vis de copiii mei, nu am nimic sa-mi reproșez ... si orice greseli fac sau mi se reproșează,  le fac fara intenție . Sunt sufletul si viata mea, sunt proiectul meu pe termen lung, caruia ma dedic integral, chiar si atunci cand nu sunt prezenta, chiar si atunci când sunt nervoasă,  chiar si atunci cand tzip la ei, chiar si atunci cand ma ingrijorez...deci da, fara indoiala, sunt o mama buna ...