755 raspunsuri la acest subiect

[SweetPea]

Marushelu, s a mai discutat pe aici despre asta din cand in cand... intr adevar nu e o decizie usoara si e f personala. Eu de exemplu ii voi spune copilului (daca da Domnu sa mi iasa incercarea asta) adevarul de cand e mic. Eu stau in Canada si pe aici am citit ca asa se recomanda, pt ca el atunci creste cu ideea asta si nu e nimic deosebit, la fel ca si cu adoptia. Nu spun ca sunt 100% convinsa ca e varianta cea mai buna, dar eu iubesc prea mult onestitatea si spusul lucrurilor asa cum sunt ele de fapt ca sa pot ascunde o chestie asa majora. Despre noi si familia si prietenii apropiati stiu ca incercam cu donate.

[daniela74]

asa am zis si eu Sweet dupa ce am vorbit cu psihologul,eram convinsa.Dupa ce i-am avut s-au schimbat treburile,fac asa de mult parte din mine,nu simt nici o clipa ca nu sunt 100% Eu,cred ca de asta ma temeam fara sa imi dau seama.Nu cred ca o sa le zic niciodata sau poate cand or fi adulti la casele lor.In rest nu stie nimeni decat parintii mei iar cei din jur,unii poate ca banuiesc dar nu intreaba nimeni nimic si oricum oamenii uita,orice minune tine 3 zile,nu-i asa? Un mic sfat daca vreti nu ziceti nimanui ca mergeti sa faceti fiv in Cehia sau tari din astea renumite pt. ovule donate,mergeti oriunde in Europa

pup fetele frumoase si harnicute tare,iar fetelor noi:bafta multa

[dea78]

   Un inceput de we minunat sa avetzi dragelor!

   Marushelu asta sa fie cel mai mare stres,cum sa spui pruncului:)).Important e sa vina,sa fie sanatos...prietenilor,chiar si familiei nu e necesar sa spui atatea detalii...e posibil ca din partea lor sa intampini rautatzi.Te asteptam la noi in casutza pt discutzii,esti un deliciu si-ti doresc sa nu ai nevoie de donate.

   Sea.Sweet,Daniela...cam rarutze,dar vad ca a-ti auzit strigarea catalogului, .De Micaela nu stim nimic nou,probabil sa bucura de Rozalia...daca ar fii fost probleme ar mai fii intrat.Sea si eu sper sa fie ultimul in varianta 2...de asta vreau sa profit la maxim de concediul asta.Sotulica zice ca parca imi simt sfarsitul...asa ma grabesc sa las lucrurile in ordine:))).

   Un pupic pt fiecare,burticutzele cu bebei le pup dublu

[anxiao]

neata! Marushelu pentru mine a fost destul de usor sa ma decid pt donate...am ezitat doar cateva zile. Sotul meu a fost putin speriat de ideea ca nu stim nimic despre materialul genetic al donatoarei dar eu cred ca 75% din personalitate provine din educatie asa ca...i-am cam transmis credinta asta. Acum nu mai are nicio problema. 

Cat despre a-i spune sau nu copilului...daca ne ajuta Dumnezeu sa-l avem, eu initial voiam sa ii spun, Sotul meu a spus ca e o chestie mai mult egoista si nu fac decat sa-i complic viata, oricum va fi al nostru, Sincer, nu sunt 100% decisa in privinta asta daaaar voi analiza situatia din nou in functie de personalitatea copilului....asa ma voi decide cred.

 

O zi buna gasca! Numar zilele.....

 

PS: nu spunem nimanui despre asta....nu vreau ca cineva vreodata sa-mi priveasca copilul in vreun anume fel....

Editat de anxiao, 10 iulie 2015 - 07:44 .

[Marushelu37]

Mulțumesc mult fetelor!

SweetPea am citit si eu ca mai nou psihologii sfatuiesc sa i se spuna copilului de când e mic, dar nu prea ma impac cu ideea asta. O sa ne dam seama cred, de cum e mai bine, dupa ce vom avea bebe. Iti doresc sa iti iasa din prima. Baftă multă!

Daniela felicitari si sa iti traiasca bebelusii! Foarte bun sfatul. Niște prieteni buni mi- au zis ca alți prieteni de- ai lor au reușit la o clinică în Cehia. Automat m- am gândit la ovo donate. Sunt de acord cu tine, e bine să spui altceva, nu stiu exact, ca pleci din tara cu serviciul de ex, o minciună ca să ne protejăm de întrebări.

Dea multumesc pentru urare! Si eu sper sa nu am nevoie de donate! Dar vorbind cu voi, nu mi se mai pare asa de greu daca va fi nevoie. Ai dreptate, întâi să vina bebe și avem timp să ne gândim dacă îi spunem și când.

Anxiao asa si este. Ba mai mult copilul iti va imprumuta gesturile, mimicile feței. Nimeni nu va zice ca nu- i al tău. Și eu aș fi mai liniștită să nu spun nici prietenilor, nici familiei. Copilului parcă i- aș spune când ar fi mare. Dacă i- aș spune când e mic, nu si- ar ține gura și apoi ar putea avea parte de răutăți la gradi, la școală. Daca nu ar trebui sa ii spun copilului cand e mic, nu as avea nicio problema sa fac fiv cu ovo donate.

Oricum cred ca nu as spune nimănui nimic la nceput si de- abia când mai crește copilul dacă ma hotarasc sa îi spun lui , apoi as spune și la apropiați. Altfel ar fi riscant să afle copilul de la alții.

Mă bucur ca nu sunt singura care gândește așa.

Va mulțumesc încă o dată fetelor. Va pup și va doresc să vi se împlinească cât mai repede visul.

Editat de Marushelu37, 10 iulie 2015 - 10:56 .

[Michelle_S]

Un subiect delicat...

Eu nu m-am ascuns. Prietenii stiu prin ce am trecut anterior pentru ca am considerat ca este o problema medicala. Cu atat mai mult cu cat majoritatea sunt medici sau farmacisti.

 

Insa legat de ovocite donate nu stiu decat nasa mea care imi este si o foarte buna prietena (un om extraordinar, integru si foarte discret) si alte 2 fete pe care le-am cunoscut pe forum cu care am dezvoltat relatia si imi cunosc identitatea.

 

Cred ca putine persoane, inclusiv cele din domeniu, pot intelege exact necesitatea acestei proceduri ca optiune medicala pentru infertilitate ( eu asa o privesc) si prefer sa nu o mai impartasesc altor prieteni. 

 

Impactul asupra copiilor poate fi deasemenea imprevizibil.

 

Desi ca personalitate as tinde sa le spun, cred ca trebuie balansat intre un posibil impact negativ si ideea ca nu ar putea afla niciodata.

 

In plus, de aceasta sarcina ma bucur la fel de mult ca si de sarcinile pe care le-am obtinut cu ovo proprii, asa ca, sperand ca de data aceasta o voi duce pana la capat, sunt convinsa ca ii voi iubii ca si cum ar fi obtinuti din ovocitele mele.

 

[Kassandra22]

Bine ai venit Marushelu, sa iti vezi visul implinit cat mai repede.

 

Eu nu i-am spus la nimeni nici macar ca voi face fiv. Am fost in concediu. Chiar daca pe sot nu il intereseaza acest aspect zicand ca doar noi stim de cati ani si cat ne-am chinuit sa avem acesti bbii, asa ca nu il intereseaza gura lumii. Dar totusi e mai bine asa, pt ca in anturajul meu ar fi mai multa rautate si barfa, mai mult rau. Asa ramane secretul nostru si a vreo 2 persoane de aici cu care am discutat mai mult , dar in acelas timp am incredere in ele. 

Dar pana in final fiecare decide cum face, cum considera ca este mai bine!

[Marushelu37]

Michelle sunt convinsa ca o sa ii iubesti, o să îi consideri ai tai. Și mie tot de un impact negativ mi- ar fi teamă. Dar nici să nu afle niciodată, intr- adevăr! 

O bună prietenă de- a sorei mele a aflat în facultate pe la 25 de ani ca a fost adoptată. Seamănă cu mama ei foarte mult, culmea, toată lumea îi spunea de când era mica cât de mult seamănă cu mama ei. Și la voce seamănă.  Asta e un caz fericit, când copilul a avut o viață fericită fara frustari iar când i s- a spus în sfârșit,  a trecut ușor peste acest lucru. Ea îi considera in continuare părinții ei și îi iubește enorm. 

E un subiect controversat dacă să îi spui sau nu copilului când e mic . Fiecare opțiune are avantaje și dezavantaje.

[Marushelu37]

Mulțumesc Kassandra! Felicitări pt bebei!    

Foarte bine ca ai reușit să nu spui nici de fiv.

[Kassandra22]

Multumesc Marushelu 

Eu is de parere ce ii al tau ii pus deoparte si sigur ti dat la momentul potrivit. Si daca ii sa fie al nostru sigur va semana indiferent daca ii ovo sau embrioadoptie. 

Si stintific se spune ca bble ia din adn-ul periferic al mamei.