Sari la conținut

Sari la conținut


* * - - - 2 voturi

Parinti singuri, fericiti dar care isi doresc o relatie


87 raspunsuri la acest subiect

#1
carlad

carlad

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 76 mesaje

Postat 04 iulie 2015 - 13:00

Tocmai am citit subiectul despre parinti singuri si fericiti si ma gandeam daca sa scriu acolo sau sa deschid subiect nou. M-am decis pentru a doua varianta pentru ca mi-as dori sa aud de la cele care au incheiat capitolul de parinte single si sunt intr-o noua relatie cum si-au cunoscut noul partener. 

Eu sunt de mai bine de doi ani single mom si mi-e bine. Sunt tot timpul in actiune dar totusi imi ramane timp pentru mine, sa ma descopar si sa fac ce imi doreste sufletelul. Am avut o scurta relatie dar nu a fost ce imi doream si am lasat-o balta.

Si totusi, pe termen lung nu imi doresc sa raman singura. Imi doresc o relatie sanatoasa, de la egal la egal. Nu disper in Momentum de fata pentru ca sunt ocupata cu copilul, jobul, cu mine, am si ceva prieteni cu care ne petrecem timpul liber. Dar am momente cand ma intreb daca o sa traiesc pana la adanci batraneti asa. Sigur nu imi poate garanta nimeni ca va fi asa sau nu dar totusi ma intereseaza cum a fost la voi. 


  • 0

#2
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 24.094 mesaje

Postat 04 iulie 2015 - 17:53

*
HOT

Eu am fost vrei 5 ani singura dupa ce am divortat ,3 ani in care mi-am lins ranile si apoi am zis ca e timpul s amerg mai departe.

 

Nici eu nu-mi doream sa fiu singura insa nici nu ma gindeam la varianta de a fi cu cineva ,doar ca sa nu fiu singura.Plus ca aveam un copil,deci alegerea unui partnere trebuia facuta in functie de el-de copil.

 

A mai durat vreun an pina an incropit o relatie,insa imediat mi-am seama de probleme ce xistau la individul respectiv asa ca am iesit repede fara s am uit in urma.

 

Pe sotul meu (cu care sunt de 13 ani impreuna)l-am cunoscut printr-o cunostinta,de fapt cunostinta se cunostea [:-)))] [:-)))] cu sora mea si din vorba-n vorba a ajuns discutia la mine-singura,cu un copil si la el-actualul meu sot,singur,necasatorit insa care isi dorea sa gaseasca persoana potrivita sa-si intemeieze o familie.

 

Si m-a gasit pe mine [:)] si eu pe el!La 10 zile dupa ce ne-am cunoscut m-a cerut in casatorie...dar eu am mai taraganat desi si eu am stiut ca e EL!!!

 

Nu regret niciun moment alegerea facuta,nici ca partener de viata ,nici ca persoana cu care mi-am crescut copilul.

 

Undeva exista si perasoana potrivita pentru tine si copilul tau,si o s-o intilnesti cu siguranta...la momentul potrivit!


Editat de andacos, 04 iulie 2015 - 17:53 .

  • 15

#3
liviud

liviud
  • Membri
  • 2 mesaje

Postat 19 august 2015 - 08:32

Nu cred ca exista parinti singuri si fericiti 100%!E adevarat,fetita mea imi ofera 99% din fericire,dar tristetea pe care o citesc uneori in ochisorii ei-vazand copii insotiti de mame-ma tulbura enorm si imi tavaleste prin noroi fericirea!


  • 1

#4
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 12.010 mesaje

Postat 19 august 2015 - 09:11

Liviu, ai incercat sa iti refaci viata? Aici la Desprecopii - s-au facut multe cupluri sa stii. :)


  • 0

#5
liviud

liviud
  • Membri
  • 2 mesaje

Postat 19 august 2015 - 15:27

Buna!Imi doresc acest lucru,dar e greu realizabil!In primul rand,sunt 100% parinte singur.Din absolut toate punctele de vedere!Asta inseamna ca timpul ce mi-l pot aloca este cam 0!Sunt multe motive pt care nu am reusit timp de 3 ani sa leg o relatie serioasa,dar cel mai important motivl:greu gasesti o femeie care sa accepte 100% un copil.Am ajuns la concluzia ca barbatii sunt mult mai altruisti decat femeile! Am avut 2 tentative,soldate cu esec datorita faptului ca nu aveam suficient timp de oferit partenerei.Ambele,desi erau mame,nu intelegeau ca un copil-in special unul parasit de mama-are nevoie de cat mai multa atentie.Rezultatul... sunt singur.


  • 0

#6
kamikabv

kamikabv
  • Membri
  • 1 mesaje

Postat 29 august 2015 - 17:08

Buna, 

 

Draga Liviu vorbesc din punctul de vedere al unei mame singure de aproape 2 ani si te asigur ca nici barbatii nu sunt mai altruisti; in tot acest rastimp nu am intalnit nici macar un barbat dispus sa incerce o relatie serioasa; se pare ca nu exista foarte multi oameni dispusi sa-si asume responsabilitatea unei familii.


  • 0

#7
carlad

carlad

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 76 mesaje

Postat 09 septembrie 2015 - 16:57

Kamikabv, incep sa iti dau dreptate. Ajung la concluzia ca in categoria barbatilor 35 plus ce e bun e luat. Or mai fii si exceptii dar sunt greu de gasit:)


  • 0

#8
Alycy_cris

Alycy_cris
  • Membri
  • 2 mesaje

Postat 28 octombrie 2015 - 23:14

Într-adevăr sa continui sa ai o viata socială  sau sa iti refaci viata cand esti părinte singur este cred o provocare care necesita mult curaj si nu știu .......dk dupa ce am fost deja dezamagiti am trecut poate prin situați dificile, ....nu știu dk mai putem ..........


  • 0

#9
emanouela

emanouela

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.971 mesaje

Postat 29 octombrie 2015 - 10:45

Putem, trebuie doar sa vrem. 

Ce nu inteleg eu, adica parinte singur = viata sociala 0? O data cu copilul si cu statutul de parinte singur se incheie si viata sociala? La mine nu, sigur...nu mai merg in cluburi, nu mai merg la filme de groaza, merg la desene animate....dar ies, cu copil cu tot,,,plimbari, cofetarii, restaurante, prieteni (cu sau fara copii), mergem in alte locuri pe care inainte nici nu ma gandeam ca exista.  Daca tu ca parinte vezi copilul ca o "piedica" in a avea o viata sociala, nu astepta de la altii sa il vada altfel, daca tu ca parinte vezi copilul ca un "mancator" al timpului tau, nu astepta de la altii sa il vada altfel. Da, perfect de acord ca e un picut mai dificil ca si parinte singur. Aud si la familii, mama+tata+copii...."a, nu merg acolo ca am copii, nu fac aia ca am copii"....asa si??? copii aia ce sunt, bau bau?

Liviu....si un copil abandonat de tata, tot nevoie de atentie are... Intre noi fie vb...de aceea se incredinteaza copii mamelor, pt ca femeile in general au atentie distributiva, pot face mai multe lucruri o data...nu e "vina" copilului, a nimanui ca tu trebuie sa te mobilizezi si sa depui efort...victimizarea asta nu e sanatoasa nici pt tine si nici pentru copil.


  • 1

#10
Rufus

Rufus

    Membru VIP

  • Moderators
  • 15.555 mesaje

Postat 29 octombrie 2015 - 11:49

Cred ca principala piedica in refacerea vietii (in sensul gasirii unui partener, ca viata nu se sfarseste viata odata cu un divort) unui parinte singur este chiar persoana in cauza si mentalitatile cu care traieste.

Unii din acesti parinti nu mai au chef sa riste, sa aiba un partener si sa treaca printr-o despartire. Pur si simplu nu mai vor sa se complice.

Altii traiesc cu teama: oare viitorul partener o sa accepte faptul ca am un copil? Cum o sa se poarte cu copilul?

Altii nu concep din start o convietuire copil-partener, vor o relatie de la distanta, un partener cu care sa petreaca unele momente.

Majoritatea baga copilul "la inaintare": acum trebuie sa ma gandesc mai mult la copil (de parca pana la despartirea de partener nu s-a gandit mai deloc), trebuie sa fiu si mama si tata (serios? Crede cineva ca poate fi asa ceva?), nu am curaj sa vad cum se poarta noul partener cu copilul meu, daca se poarta rau? (dar daca se poarta bine?), n-am timp liber pentru o relatie, am treaba acasa (si dupa ce termini treaba? Sau faci treaba incontinuu?), nu e de acord copilul (asta e una din cele mai "tari"), mi-e rusine de lume (la fel!), si mai sunt multe, multe.

Eu zic asa: cand rana din suflet e pe cale sa se inchida, ar fi bine sa se deschida si bunavointa de a privi viata mai departe. Asta include si un alt partener, pe care nu trebuie sa-l privesti din start ca pe un inamic. Inteleg ca exista suspiciuni, sunt martor ca apar si situatii delicate ce vin din gafe sau doar neincrederea in noul partener cand e sa alegi intre el si propria odrasla.

Dar putina incredere  nu strica nimanui. Un om, cand doreste sa aiba un partener , care are si copil, stie ca acela nu va renunta niciodata la copilul sau...stie ca totul se ia la pachet, iti place bine, nu...aia e. Individual nu se poate.

Probabil ca puteti gasi destule exemple in care n-a fost asa...dar nimeni nu trebuie sa-si ghideze viata dupa procentul de nereusite.

Cu grija, poate cu ceva mai mare atentie, dar cu curaj si incredere oricine are dreptul sa spere ca viata e frumoasa, daca alegi sa cauti asta. Nu ai nici o garantie...dar nici nu ai nevoie. Trebuie doar sa vrei si sa arati si celulilalt ca vrei.


  • 2




Intrebari Panica

  • Ciclu

    claudi170
    - aug 26 2019 00:10

  • AleIvan:)
    - aug 25 2019 23:02

  • Scaun verde

    Eugenya1
    - aug 25 2019 20:51

  • Ajutorr

    Anu.14
    - aug 25 2019 19:14

  • Mămici de gemeni?

    Gotca Andreea
    - aug 25 2019 18:15

Grupuri

  • Adriana

    Adriana Stanciu
    - iun 05 2019 10:31

  • Mamici de Ianuarie 2019

    Anaysmaria
    - mai 13 2019 11:26

  • Fericire

    Matei Gabriel
    - mar 18 2019 20:09

  • Mamici de septembrie 2016

    Ralucutza1987
    - sep 17 2017 10:28

  • Bebeluși prematuri!

    Briseea
    - iul 12 2017 08:28

Bloguri

  • Test de sarcina pozitiv

    StefSerb
    - aug 25 2019 22:40

  • La ce sa te astepti cand esti insarcinata

    Nicol1ch
    - aug 25 2019 21:38

  • Care sunt cele mai importante calitati pe care noi, ca parinti le putem invata?:)

    mihaela lia
    - aug 25 2019 11:24

  • Clinica

    Elena1982S
    - aug 25 2019 02:43

  • Ziua de nastere cu bebe in burtica

    Nicol1ch
    - aug 24 2019 15:56

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38