E usor sa privesti din afara. Si eu acum cativa ani ma gandeam ca daca doamne fereste mi s-ar intampla mie sa ma insele barbatul as face si as drege.....
Anul trecut aproape pe vremea asta am ajuns cu adevarat acolo. Eram impreuna de mai bine de 15 ani, casatoriti de 12 si cu 2 copii relativ mici. Ne-am inteles bine, nu au fost certuri, am pornit impreuna de mai multe ori de la 0, nu credeam sa ajung sa traiesc asa ceva. Am crezut ca vom imbatrani impreuna :(
Intr-o familie nu esti singur, eram 4 suflete care depindeam unul de altul. Si daca intr-o buna zi unul din suflete a simtit ca fericirea lui nu mai e acasa ci in alta parte a lasat un gol pe care nu putem sa il umplem.
Ne-am despartit foarte civilizat sa zic, fara scandaluri, fara sa ne aratam celor din jur si mai ales copiilor. Am pastrat o relatie foarte buna si vine aproape in fiecare zi sa viziteze copiii. Ei au fost tristi o vreme, dar am incercat sa le pastram cat mai mult rutina si in fata lor sa spunem lucruri rumoase unul de altul si acum ei nu par sa sufere. Ei au luat situatia ca si atare, cum a luat-o si Xio - mama si tata s-au despartit, dar e ok, fiecare isi vede de viata lui.
Dar suferinta din sufletul meu care m-a sfasiat pur si simplu, nu o vede si nu o intelege nimeni. Am pierdut o parte din sufletul meu, partenerul meu si cel mai bun prieten.
Putem noi sa speculam ce s-a intamplat, dar nu stim cu adevarat ce e in sufletele acestor oameni care s-au despartit. Intotdeauna cand se destrama o familie e trist, indiferent de motivele care au dus acolo. Si nici sa te apuci sa arunci vina in stanga si in dreapta nu e corect. Viata e arareori doar alba sau neagra, e mult gri la mijloc.
E usor sa privesti din afara. Si eu acum cativa ani ma gandeam ca daca doamne fereste mi s-ar intampla mie sa ma insele barbatul as face si as drege.....
Anul trecut aproape pe vremea asta am ajuns cu adevarat acolo. Eram impreuna de mai bine de 15 ani, casatoriti de 12 si cu 2 copii relativ mici. Ne-am inteles bine, nu au fost certuri, am pornit impreuna de mai multe ori de la 0, nu credeam sa ajung sa traiesc asa ceva. Am crezut ca vom imbatrani impreuna :(
Intr-o familie nu esti singur, eram 4 suflete care depindeam unul de altul. Si daca intr-o buna zi unul din suflete a simtit ca fericirea lui nu mai e acasa ci in alta parte a lasat un gol pe care nu putem sa il umplem.
Ne-am despartit foarte civilizat sa zic, fara scandaluri, fara sa ne aratam celor din jur si mai ales copiilor. Am pastrat o relatie foarte buna si vine aproape in fiecare zi sa viziteze copiii. Ei au fost tristi o vreme, dar am incercat sa le pastram cat mai mult rutina si in fata lor sa spunem lucruri rumoase unul de altul si acum ei nu par sa sufere. Ei au luat situatia ca si atare, cum a luat-o si Xio - mama si tata s-au despartit, dar e ok, fiecare isi vede de viata lui.
Dar suferinta din sufletul meu care m-a sfasiat pur si simplu, nu o vede si nu o intelege nimeni. Am pierdut o parte din sufletul meu, partenerul meu si cel mai bun prieten.
Putem noi sa speculam ce s-a intamplat, dar nu stim cu adevarat ce e in sufletele acestor oameni care s-au despartit. Intotdeauna cand se destrama o familie e trist, indiferent de motivele care au dus acolo. Si nici sa te apuci sa arunci vina in stanga si in dreapta nu e corect. Viata e arareori doar alba sau neagra, e mult gri la mijloc.
imi pare rau sa iti spun dar cel mai bun prieten nu pleaca niciodata si o relatie nu se rupe doar din vina unuia. amandoi au o anumita vina. poate ca el avea nevoie de o sotie nu de o prietena.
eu nu vad speculatii in acest subiect ci doar barfa, ca doar de aia e la acest subforum.
Editat de a_alinta, 21 iulie 2015 - 21:23 .