Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Frustrari de mama


250 raspunsuri la acest subiect

#11
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.882 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:01

De ce ai nevoie de apreciere din partea copilului? Adica... esti sigura ca stie fetita ta ce e aceea aprecierea, ati vorbit despre asta, ca relatie interumana sau a fost doar sub forma de repros, de genul 'Tu nu apreciezi niciodata ce eforturi fac eu pentru tine!' ? Eu am unele pretentii de la adulti, care stiu si pot sa cuantifice eforturile mele si sa aprecieze implicarea, timpul pierdut, dorinta de a face ceva pentru ei. Evident ca intervine o urma de frustrare daca, in mod repetat, nu sunt sesizate gesturile mele, dar nu ma hranesc cu asta, cel mult discutam despre ce ma nemultumeste si cer eu ajutorul sau solutii de iesire din problema. Daca nu, ma apreciez singura :)) si functioneaza. De ce trebuie sa am nevoie de aprobarea celorlalti ca sa fiu eu bine si multumita cu mine insami? In ceea ce-i priveste pe copii, cu toata sinceritatea iti spun ca nu am asteptat niciodata sa spuna sau sa reactioneze intr-un fel anume. Le fac prajituri, mancaruri preferate, le cumpar ce si-ar dori ( nebunii cu Gormiti sau Angry Birds etc), ma daruiesc lor si ma port cu ei asa cum as vrea sa se poarte si ei unii cu altii. Si cred ca imitatia functioneaza cel mai bine, copiii spun Te rog, Multumesc, Te iubesc, Imi place de tine, Ma bucur ca... etc etc, in mod foarte natural, pentru ca ne aud pe noi, adultii, vorbind asa. ( Bineinteles ca ma aud si enervandu-ma, folosind cuvinte naspa uneori, imi fac mea culpa si recunosc ca e urat ce fac!) Le mai povestesc intamplari si amintiri din copilaria mea, unele ii distreaza tare, cum eram eu la gradinita, cum petreceam verile la tara la bunici, cat de putine haine si jucarii aveam si, prin comparatie indusa, isi dau seama ca ei au mult mai multe decat am avut eu cand eram ca ei. Bineinteles ca viata mea s-a schimbat enorm de cand am familie si copii, am renuntat la foarte multe, pentru ca am luat-o pe fagasul asta, dar... ce vina au ei ca eu am decis sa am copii? Relatia parinte-copil este una de daruire neconditionata si fara prea multe asigurari ca totul va fi bine si pentru tine. Eu am un gust amar de la tot felul de vorbe de repros din propria mea copilarie, culpabilizare ca ERAM acolo, sursa si vina multor neimpliniri si nereusite ale parintilor, care au dat, au muncit si s-au sacrificat pentru mine. Doar la auzul vorbelor alora, simteam ca se lasa o plasa de zale pe mine, care ma apasa si ma imobiliza - ce puteam face eu atunci, in acele circumstante?? Cum poate un copil sa isi arate aprecierea fata de parinte, in cazul fericit in care constientizeaza asta? Sa spuna 'Multumesc, mami, pentru ca m-ai nascut, m-ai alaptat, ma hranesti, te ingrijorezi pentru mine!'?? Mi se pare bizar... Cuvintele astea hranesc monstrul frustrarii din noi si il mai calmeaza pentru o perioada?? Cred ca la adulti trebuie lucrat si reparat ce se poate repara, e de cautat si identificat unde sunt defecti, iar copiii trebuie lasati sa iti traiasca copilaria.

 

Pai eu sunt tare de acord cu tine, dar ajuta-ma ( vorbesc de mine ca nu-mi permit sa cer sfat in numele altora :) ) sa inteleg cum sa fac asta...

Adica : tu nu resimti frustrari pentru ca asa ești construită, sau ai o metoda de a le elibera ?

 


  • 0

#12
Aqai

Aqai

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.143 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:09

Acu' revenind la frustrari, ce fac cu ele. Ma vait, le ventilez, sora-mii, maica-mii, pe forum. Mai cer si cate un sfat din cand in cand. Primesc si sfaturi si fara sa le cer, unele sunt binevenite, altele nu, dar incerc sa apreciez intentia.... 

 

Mai si marai la copii sau scot fluierul si zic pana aici v-a fost, mancati ce v-am facut caci iaca e sufletul si viatza mea in mancarea asta si ei mananca sau rad de mine

 

si stiu cu siguranta ca in functie de cui ma ventilez pot primi intelegere, mila:), sau pur si simplu sa stau de vorba cu cineva care are probleme mai serioase sau mai multe decat ale mele si gandeste in sinea ei, de ce se vaita si fata asta, ca nici nu stie ce-i aia parenting de copii nastrusnici

 

de ce stiu? Caci la fel fac si eu (wink)


  • 2

#13
ela_04

ela_04

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.766 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:11

 

Adica : tu nu resimti frustrari pentru ca asa ești construită, sau ai o metoda de a le elibera ?

 

Cred, ca nu are astfel de asteptari... ceea ce ofera e normal, e natural... nu e o obligatie.

Cand faci ceva cu placere... nu astepti multumiri... pt ca in primul rand ai facuto pt tine, pt sufletul tau. 

Asta e insa parerea mea! 

 

Foarte frumos scris Jullia  [flo2]


  • 2

#14
Selene_Bunny

Selene_Bunny

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.037 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:13

Aqai, sunt minunate momentele alea si imi aduc aminte cu drag de ele. Totusi, alte momente ma fac sa-mi musc limba ca sa nu zic vreuna urata. Asta cand nu explodez de-a binelea, dupa n si n explicatii si rugaminti, si urlu.


  • 0

#15
Jullia

Jullia

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.261 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:13

Andaghe, avem patru copii, sunt mereu cu ei , lucrez de acasa, asa ca sunt mereu in mijlocul lor. Sunt foarte ocupata, e de munca pana peste urechi, poate si lipsa timpului liber nu ma lasa sa coc vreo frustrare din asta buboasa. Eu muncesc, eu nu gandesc, stii vorba asta, nu? [:-)))] [:-)))] [:-)))]

  Cel putin, nu ma gandesc la motive de nemultumire, pentru ca sunt multe alte motive pentru care sa fiu multumitoare. Si daca eu nu sunt puternica, atunci cine? Ma ingrozesc filmele alea care prezinta relatii parinti-copii, in care copilul joaca rolul adultului responsabil, pentru ca parintele ori e depresiv, ori betiv sau drogat, ori paralel cu orice realitate din jur, iar copilul gateste pentru parinte, vine seara si ii ia tigara din mana si trage o patura peste el, ca e adormit/baut/drogat pe canapea in living. Ei, nu vreau sa-mi gasesc puterea morala si psihica in copii, nu ii iau de confidenti, nu imi smulg parul din cap in fata lor, nu astept ca ei sa ma ridice, in mod constient, prin ceea ce fac si spun. E destul ca sunt sanatosi, frumosi si plini de candoare si copilarie in jurul meu! M-au vazut plangand, ma vad si ma aud nervoasa, stiu cand avem probleme, ma intreaba ce e, dar ii asigur ca va fi bine, ca va trece si asta, nu ii implic activ in rezolvarea crizei mele.

 

De fapt, la subiect, cand mama e frustrata, ce asteptari aveti de la copil? Cum se poarta, Selene, fata ta si cum ai dori tu sa se poarte?


  • 2

#16
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.882 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:15

Cred, ca nu are astfel de asteptari... ceea ce ofera e normal, e natural... nu e o obligatie. Cand faci ceva cu placere... nu astepti multumiri... pt ca in primul rand ai facuto pt tine, pt sufletul tau. Asta e insa parerea mea! Foarte frumos scris Jullia [flo2]

 

Desi nu e chiar dragut sa vorbim despre altcineva care poate raspunde :) (parerea mea) totusi zic asa:

Am inteles ca asa face, din plăcere. ... eu voiam sa aflu cum a reusit sa atinga acest echilibru pe care mi-l doresc si eu :)

 


  • 0

#17
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.882 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:20

Andaghe, avem patru copii, sunt mereu cu ei , lucrez de acasa, asa ca sunt mereu in mijlocul lor. Sunt foarte ocupata, e de munca pana peste urechi, poate si lipsa timpului liber nu ma lasa sa coc vreo frustrare din asta buboasa. Eu muncesc, eu nu gandesc, stii vorba asta, nu? [:-)))] [:-)))] [:-)))] Cel putin, nu ma gandesc la motive de nemultumire, pentru ca sunt multe alte motive pentru care sa fiu multumitoare. Si daca eu nu sunt puternica, atunci cine? Ma ingrozesc filmele alea care prezinta relatii parinti-copii, in care copilul joaca rolul adultului responsabil, pentru ca parintele ori e depresiv, ori betiv sau drogat, ori paralel cu orice realitate din jur, iar copilul gateste pentru parinte, vine seara si ii ia tigara din mana si trage o patura peste el, ca e adormit/baut/drogat pe canapea in living. Ei, nu vreau sa-mi gasesc puterea morala si psihica in copii, nu ii iau de confidenti, nu imi smulg parul din cap in fata lor, nu astept ca ei sa ma ridice, in mod constient, prin ceea ce fac si spun. E destul ca sunt sanatosi, frumosi si plini de candoare si copilarie in jurul meu! M-au vazut plangand, ma vad si ma aud nervoasa, stiu cand avem probleme, ma intreaba ce e, dar ii asigur ca va fi bine, ca va trece si asta, nu ii implic activ in rezolvarea crizei mele. De fapt, la subiect, cand mama e frustrata, ce asteptari aveti de la copil? Cum se poarta, Selene, fata ta si cum ai dori tu sa se poarte?

 

Mulțumesc pentru raspuns ! :)

Vreau si eu o stare permanenta de echilibru. ... dar sa dea naiba daca nu mi dau singura peste degete... cand zic gata, acum sunt multumita cu /de mine si fac totul cu iubire.... si reusesc cateva zile.... atunci (dar vorba ta, timp liber de cugetat la prostii..) imi vin chestii negative in cap....

 

Ei, dar o sa ma tot dezechilibrez si reechilibrez pana reusesc!! Nu ma las !! :)


  • 0

#18
Aqai

Aqai

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.143 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:22

Eu cred ca secretule sa dai atat cat esti prgatit sa dai si sa fii onest fatza de tine insuti.

 

uite in cazul meu recent simteam ca o iau razna daca mai platesc mii de dolari pe inotul copilului, findca el se balaceste si contrazice cu antrenoarea.

 

si a trebuit sa fiu sincera cu mine: merge la inot acolo la clubul respectiv care coasta atat fiindca asta a fost alegerea mea. Deci e alegerea mea daca mai fac efortul sau nu si el nu are o vina, fiindca va face acelasi lucru si la cummunity pool pe vreo 200 pe an in loc de 2000. Adica se va certa cu antrenorul si balaci in continuare:) dar e on me sa iau o deciziei si fiu onesta pana la urma. 


  • 2

#19
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 7.882 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:23

As vrea sa invete sa aiba grija de lucrurile pe care ma straduiesc sa i le cumpar - pentru ca sunt pasiunea ei - si sa inteleaga ca nu este usor sau chiar imposibil sa le repar sau inlocuiesc daca le distruge sau pierde - din neatentie. Atat.

 

Scuze ca am intrat cu bocancii in subiectul tau :) dar tocmai treceam printr-o stare de frustrare si mi s-a parut un semn! :)

 

Nu stiu ce sa iti raspund, ca si eu simt ( altele) frustrari "materne"...

 

Poate raapund cei care le gestioneaza constient si invatam si noi :) [flo2]


  • 0

#20
Aqai

Aqai

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.143 mesaje

Postat 16 iunie 2015 - 21:25

*
HOT

As vrea sa invete sa aiba grija de lucrurile pe care ma straduiesc sa i le cumpar - pentru ca sunt pasiunea ei - si sa inteleaga ca nu este usor sau chiar imposibil sa le repar sau inlocuiesc daca le distruge sau pierde - din neatentie. Atat.

 

Citeste ce am scris mai sus. E alegerea ta sa ii oferi cate in luna si in stele, nu e vina ei ca tu nu stii sa spui nu.

 

ea face ce stie, e imprastiata, strica, si tu o inunzi cu mai multe lucruri de imprastiat si de stricat. Si daca ai avea o carutza de bani in pod probabil te-ar durea in cot, dar nu ai, asa ca fiecare ponei in plus pe ea e inca un cutit in spatele tau. Doar ca ti-l infigi singura, nefiind onesta si continuand cercul asta.


  • 6




Intrebari Panica

  • Beta e ok?

    annamaria95
    - Astăzi, 19:33

  • Hainutele bebelusului.

    andreeateleman
    - Astăzi, 15:23

  • Hainutele bebelusului.

    andreeateleman
    - Astăzi, 15:23

  • Bebelusi

    regy_d1
    - Astăzi, 13:25

  • Raceala la ovare

    liutac1
    - Astăzi, 13:20

Grupuri

  • Varicela in sarcina

    Magdabebe2
    - mar 21 2019 17:19

  • Cataracta congenitală

    DanielaRa
    - dec 20 2017 17:09

  • Bebe cu probleme sold

    Dediut
    - nov 12 2015 16:14

  • Logopedie

    vorbestecorect
    - iul 11 2015 14:52

  • Copii cu Diabet

    RoxanaZoita
    - apr 22 2013 13:02

Bloguri

  • Am fost surprinsa de baietelul meu

    Danielatyh
    - oct 17 2019 16:23

  • Bebeluș

    Marinca1996
    - oct 17 2019 14:16

  • Intram in saptamana 24, cu emotii si sughituri...

    AnaZoria
    - oct 17 2019 12:25

  • Am ajuns cu bebe acasa :)

    mihaela lia
    - oct 17 2019 12:09

  • Am primit oita si geanta bebelusului

    Nicol1ch
    - oct 17 2019 09:49

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38