19 raspunsuri la acest subiect

[aniela23]

Nu sunt absolut deloc genul care sa creada in superstitii, predictii, religie... Sunt foarte suspicioasa de felul meu, genul care nu crede pana nu vede... Nu cred in reîncarnare, dacă fiecare persoana care moare se reîncarneaza in alta persoana atunci cum se face ca populația lumii creste pe zi ce trece, asta înseamnă ca sunt unele persoane care mor si se reîncarneaza in 2-3 persoane in același timp?? Eu îmi imaginez ca atunci când murim sufletul ('energia' noastră) se amesteca cu energia altor morți (oameni, plante, animale) iar atunci când se naște cineva o anumită parte din energia asta amestecată se transfera la noul născut.... Dar nici in asta nu prea cred sa fiu sinceră....

 

In fine, sa trec la subiect... Aseară m-am uitat la un documentăriu despre un băiețel de 5 ani care cică își amintea secvențe dintr-o viața anteriorara. Aparent își amintea ca a trăit pe o insula undeva (știa numele insulei si al orășelului) intr- o casa albă pe malul marii. Își amintea detalii cum ca ar fi avut o portița in grădina care ducea direct pe plaja si un câine alb si negru... Cică ar fi murit cand era copil. Un specialist in astfel de cazuri a explicat ca sunt mulți copiii care își amintesc viețile lor anterioare si ca de obicei își pierd amintirile pe la 6 ani... 

Au dus copilul pe insula aia (care exista in realitate, si ea si orășelul), au găsit casa albă de pe plaja in care locuise familia pe care o menționase băiețelul, au găsit poarta din grădina, au găsit o ruda a familiei care trăise in casa aia si ea a confirmat ca avuseseră si un câine alb cu negru.... Unele chestii nu le-a nimerit băiețelul, de exemplu 'amintirea' lui despre cum au murit el si tatăl lui in viața precedenta nu se potrivește cu ce știa 'fosta lui ruda', numele tatălui lui era diferit de ce isi amintea băiețelul, etc. In plus, băiețelul nu isi amintea cine fusese el de fapt in viața anterioară, care din copiii familiei care trăise in acea casa era el.. Specialistul a justificat nepotrivirile astea zicând ca poate băiețelul își amintește detalii din alta viața (ca a trăit mai multe, nu?). 

 

Am început sa caut online si am citit mai multe povesti de genul asta.... Consensul general este ca unii copiii vin pe lumea asta cu amintiri dintr-o viața precedenta si ca aceste amintiri se sting ușor pana la 6-7 ani atunci când copiii devin din ce in ce mai implicați in lumea reala...

 

Chiar m-a făcut curioasa chestia asta si m-am gândit sa va întreb pe voi, cele cu copii, dacă ați experimentat sau dacă ați mai auzit de asa ceva.

 

Eu ramân suspicioasa din următoarele motive:

- eu cred ca amintirile se păstrează in creier,  nu in energia/sufletul care ne părăsește corpul atunci când murim

- am văzut o mulțime de documentării despre subiecte din domeniul in care lucrez eu (si pe care il cunosc f bine) si informația din aceste documentare e cel puțin 50% eronata. Asta m-a face sa ma gândesc ca orice altceva văd la tv sau citesc are o doza de falsitate

- copilul ăla din documentăriu ar fi putut sa fi auzit de numele insulei alea la tv, in plus, fiind o insula mică evident ca are plaja si mare de jur împrejur, majoritatea caselor de pe plaja sunt albe, poate sunt doar coincidente si nimic mai mult 

- copiii mici au o imaginație foarte bogata si nu înțeleg încă care este bariera dintre ce poate fi real si ce nu. Poate ca pe la 6 ani le dispar 'amintirile' pt ca sunt mai marisori si își dau seama care e diferența intre adevăr, minciuna, imaginație .

 

Si totuși, sunt foarte intrigata... Dacă, totuși, exista un sâmbure de adevăr...

 

Voi ce credeți??

Editat de aniela23, 15 iunie 2015 - 22:27 .

[mianda]

Eu cred in reintrupare. Venim pe aceasta planeta (si nu numai) pentru a experimenta si pentru a evolua in spirit. Prin urmare, mi se pare credibil ca in perioada in care suntem copii sa ne aducem aminte de ce am trait in vietile anterioare. Aceste amintiri dispar in momentul in care incepem sa rulam in creier programe implementate de familie, scoala si societate. 

Nu vreau sa creez polemici in legatura cu credintele mele. Spun doar ca acesta este adevarul meu, din realitatea pe care eu am ales s-o experimentez. Conform fizicii cuantice, oricine, in orice clipa, isi alege calea pe care vrea s-o experimenteze. Prin urmare, in fiecare clipa suntem mai bogati cu experienta pe care tocmai am trait-o...de ce nu si cu viata sau vietile pe care le-am trait?

[aniela23]

Sunt absolut de acord sa nu creem polemici (spun asta pt ca văd ca deja am primit o bulina neagră, haha). Vreau sa zicem fiecare ce gândim si de ce si sa ne respectam opiniile fără sa simțim nevoia sa criticam ce zic alții. Poate mai învățam câte ceva unii de la alții :)

[ramiris]

Si mie mi se pare un subiect interesant. Bunica mea mi-a spus o gramada de istorii cu persoane care aveau amintiri din vietile anterioare. Sau cu morti care le apareau in vis celor dragi si le spuneau ca s-au reincarnat in cutare loc, in cutare persoana. O istorisire din asta era despre un cunoscut al strabunicilor mei care murise pe front in primul razboi mondial care i-a aparut intr-un vis vaduvei dupa ceva vreme si i-a spus ca s-a reincarnat intr-un caine ciobanesc, la cateva sate distanta si I-a spus exact la care casa, etc. Iar vaduva s-a dus acolo, a intrat in curte iar cainele s-a dus glont la ea si a inceput sa se gudure. Stapanii casei au iesit ingroziti pentru ca, spuneau ei, cainele era extrem de rau si nu se putea apropria nici un strain de el.

 

Aniela, de mult nu ma mai gandisem la povestile cu care mi-a fermecat bunica mea copilaria, multumesc!

 

PS: eu nu inteleg votul negativ, chiar sunt curioasa ce-a putut deranja in postarea ta initiala.

[ralcat]

Si eu cred in reintrupare, si cred in acea Karma din credinta budista. Cred ca ce faci intr-o alta viata te poate afecta intr-una viitoare.
Aniela, nu as fi sigura de pastrarea amintirilor doar in creier, citeam la un moment dat ca ar fi ca un fel de "patura" in care se aduna amintirile, trairile tuturor si care e accesibila nu doar sufletelor (sa zic asa, neintrupate inca) dar si celor inca in trup in anumite conditii, de meditatie adanca. Si in aceeasi carte, imi pare tare rau ca i-am uitat titlul ca as reciti-o acum cu alti ochi, citeam ca in momentul in care un suflet decide reincarnarea ... isi alege parintii, isi cam stie traseul ... dar e un drum pe care trebuie sa-l faca, desi poate in linii mari putem spune ca e predefinit. Oarecum sunt predefinite niste linii, ca marginea drumului dar pe cine intalnesti pe drum, cum influentezi in bine sau rau pe cei cu care te intovarasesti ... asta face drumul sa merite facut. Am cam batut campii ?

[CorinaDani]

in liban exista o comunitate - druzii - in care credinta in reincarnare este centrul credintei lor.

http://epochtimes-ro...davrul---217568

[andaghe]

Eu ma tot gandesc la ce ar putea folosi amintirile astea, din vieti anterioare. . ?!

 

 Si eu cred intr-un fel de perpetuare a spiritului, intr-o forma sau alta, cred in impregnarea cu propria energie, care nu se termina in acelasi timp cu viata fizica... nu am foarte clar definita aceasta idee, nu in cuvinte pe care sa le pot transmite, e mai mult o traire, o impresie...

 

Dar revin... credeți ca folosesc la ceva amintirile, ca imagini, asa cum stim si definim noi amintirile??

[BlackCat4evR]

Pai idea ar fi ca un suflet alege sa se intrupeze intr-un loc care ii permite sa aiba acele experiente de viata de care are el nevoie, adica pana la urma toti trebuie sa invatam niste lectii, sa intelegem niste lucruri. Daca le intelegem mai devreme, scapam de ciclul reincarnarilor, daca le intelegem mai tarziu, continuam sa revenim. Noi ca entitate existam pe mai multe planuri. In plan fizic avem corpul. In plan spiritual avem aurele, care contin toata informatia care prezinta un interes pentru noi. In momentul mortii planurile aurice superioare pastreaza toata informatia din viata trecuta, insa noul corp nu are nevoie de ea (in multe cazuri fiindu-I chiar daunatoare cunoasterea respectiva). Informatia ramane scrisa dar neaccesibila, cel putin pentru starile principale de constienta (la un nivel superior cineva isi poate accesa informatiile respective; de asemenea, flash-uri pot interveni in momente speciale din viata cuiva). Ei bine, se spune ca uneori anumite spirite se leaga foarte mult de un anumit corp, (sunt mai multe posibile cause, de genul unei morti traumatice, lipsa unui adio, despartirea de un suflet pereche) si atunci, in momentul reincarnarii acceseaza informatii care ar trebui sa-i fie prohibite. De obicei intre incarnari ar trebui sa traca mai multa vreme, timp in care spiritul sa poata analiza cumva ceea ce i-a adus existenta trecuta si ce ar mai trebui sa faca intr-o eventuala noua viata. Dar daca un spirit a fost legat puternic de viata petrecuta, poate alege sa se reincarneze imediat in circumstante care sa-i permita sa acceseze vechea viata. Chestia se presupune ca nu e chiar ok, pentru ca se tulbura ordinea unor lucruri. (In primul rand ca alegerea pentru reincarnare s-a facut intr-un moment patimas, drumul ales nu are nici o legatura cu lectiile pe care mai trebuie sa le invete acel spirit, a fost o alegere "nesabuita".) Asa ca uitarea vine in final ca o salvare.

Un fenomen similar si totusi diferit sunt fantomele, spirite care nu s-au putut deloc desprinde fizic de anumite locuri, care nu au respectat partea de transcendere, ci au ramas ancorate intr-o anumita clipa, pe care cauta sa o materializeze mereu.

 

Asta ar fi o explicatie foarte simplista...

Cat despre realitatea lucrurilor de genul asta? Cine stie...?

[Cristina_C]

Daca nu este nimic personal  , votul negativ ar putea insemna dezacordul fata de cele spuse.

 

Ca sa raspund la o intrebare, nu, copilul meu a avut si are o imaginatie foarte bogata si o memorie peste medie, dar asa ceva nu ne-a povestit pana la varsta de 6 ani. 

 

[Letitia1]

Sunt absolut de acord sa nu creem polemici (spun asta pt ca văd ca deja am primit o bulina neagră, haha). Vreau sa zicem fiecare ce gândim si de ce si sa ne respectam opiniile fără sa simțim nevoia sa criticam ce zic alții. Poate mai învățam câte ceva unii de la alții :)

O bulina rosie!

 

Coplilul meu e prea mare acum, e prea tirziu sa-l intreb. Dar oare deja-vu are ceva cu viata anterioara? Eu nu cred in ea, dar de multe ori am deja-vu-uri. Sau fac cunostinta cu o persoana si am impresia ca o stiu de cind lumea.