Sistemul romanesc de invatamant trebuie schimbat si modernizat din temelii. Nu ar strica deloc daca guvernantii s-ar uita si inspira de la alte tari unde lucrurile merg bine in invatamant.
De exemplu, aici marea majoritate a copiilor incep scoala la varsta de 5 ani. Foarte putini copii incep la 6 ani. Prin lege copiii nu au voie sa inceapa scoala mai tarziu de 6 ani (exceptie cazurile de boli grave, etc.). Scoala generala (cum ar veni in Romania scoala primara + gimnaziu) dureaza 7 ani si este obligatorie pentru toti copiii. Copiii dau primul examen obligatoriu in clasa a 3-a, la varsta de 8 ani. Acest examen este un examen national si se ia foarte in serios. Urmatorul examen national il dau in clasa a 5-a, la varsta de 10 ani. Ambele examene au loc la nivel de scoala generala si sunt din materiile engleza si matematica.
La scoala generala, materiile obligatorii/de trunchi comun sunt:
- engleza
- matematica
- stiinte (biologie, chimie, fizica, astronomie, etc.)
- tehnologie (cu accent pus pe folosirea calculatorului)
- dezvoltare personala (notiuni despre psihologia copilului si dezvoltarii acestuia, notiuni de filozofie si sociologie; copilul invata efectiv cum sa isi exprime emotiile, gandurile, cum sa socializeze, bunele maniere, cum sa rezolve conflicte, etc.)
- educatie despre sanatate
- educatie fizica/sport
- societatea umana si mediul inconjurator (incluse aici si istorie, geografie, protectia mediului, notiuni despre plante si animale, protejarea speciilor pe cale de disparitie,etc.)
- limba straina (o limba straina la alegere)
- etica sau religie (una sau alta la alegere; majoritatea scolilor publice/nereligioase ofera doar etica)
- arte creative (sunt incluse aici desen, pictura, muzica, dans, teatru, dezbateri, etc.)
La sfarsitul scolii generale copiii nu dau nici un examen legat de absolvirea acestui ciclu de invatamant. Liceul aici dureaza 6 ani. Primii 4 ani de liceu sunt obligatorii pentru toti copiii. Repartizarea copiilor la licee se face in functie de zonele unde locuiesc ei si unde se afla liceele si pe baza notelor/mediilor din scoala generala. In acest caz copiii nu mai trebuie sa sustina nici un examen in plus.
In general, se tinde ca toate scolile generale si toate liceele sa indeplineasca un standard minim de calitate pentru toti elevii si diferentele de gen "care este mai bun/performant" sunt destul de mici, asa ca, pentru cei ce isi doresc si mai mult, exista si alte criterii de departajare.
Exista si o categorie de copii si parinti care isi doresc un anumit liceu (sau chiar si o anumita scoala generala). Aceasta dorinta, in general, nu este legata de cat de bun/performant este liceul respectiv ci de alte criterii si anume: licee de fete, licee de baieti, licee selective, licee de o anumita religie, licee de o anumita filozofie (Steiner/Waldorf, Montessori, Reggio, etc.), licee care ofera o anumita materie sau experienta, etc. Pentru aceste tipuri de licee copiii trebuie sa sustina un examen de intrare in liceu care are loc la liceul respectiv. In ciuda necesitatii examenelor la unele licee, nu exista cazuri de coruptie, spagi sau cumparare de locuri.
Odata ajunsi la liceu, in primul an, copiii dau un examen la nivel national din engleza si matematica. Apoi, in al 3-lea an de liceu dau alt examen national din engleza si matematica. La terminarea celor 4 ani obligatorii de liceu copilul este liber sa aleaga daca va continua liceul inca 2 ani sau nu. Marea majoritate a copiilor aleg sa continue. La finalul liceului (toti cei 6 ani de liceu) toti copii dau o serie de examene nationale. Singurul examen national obligatoriu la finalul liceului este un examen de engleza. Toate celelalte materii pot fi alese de fiecare copil in parte. Multi copii aleg materiile care le plac cel mai mult sau la care sunt cei mai buni. Alti copii aleg materiile de examen in functie de facultatea la care isi doresc sa mearga; daca vor la medicina, aleg biologie si chimie; daca vor la inginerie, aleg fizica si matematica; etc.
In Romania, clasa 0 ar trebui sa ramana la scoala. Este nebunie curata sa tot fie mutata cand la gradinita, cand la scoala. Invatatorii ar trebui sa stie sa interactioneze bine si cu copiii de clasa 0, diferenta este doar de 1 an intre clasa 0 si clasa I. Oricum, un invatator ar trebui sa fie pus la punct cu pedagogia si psihologia copilului de gradinita pentru a stii la ce sa se astepte si cum sa lucreze cu copiii. Daca se muta inapoi clasa 0, copiii de clasa I la scoala tot de la gradinita vin iar invatatorii tot ar trebui sa stie si sa cunoasca acel mediu de gradinita. Chiar nu cred ca mutarea clasei 0 inapoi la gradinita este solutia aici. Daca invatatorii se simt depasiti de situatie, atunci ar trebui organizate cursuri de dezvoltare profesionala unde invatatorii sa se puna la punct acolo unde se simt depasiti.
Referitor la selectia si angajarea invatatorilor si profesorilor, aici ei sunt alesi si angajati de fiecare scoala/liceu in parte. Directorul si echipa sa sunt raspunzatori pe cine angajeaza si de ce. Inspectoratele nu intervin in acest proces si in general nu au influenta pe care o au in Romania. Comparativ cu Romania, invatatorii si profesorii au foarte putine inspectii de la inspectorat, nu au examene de grade si nici examene de titularizare. Mi se pare normal si intelept ca fiecare scoala/liceu sa isi aleaga invatatorii si profesorii in functie de identitatea unica a scolii/liceului. Un director de scoala/liceu isi cunoaste mult mai bine unitatea de invatamant si nevoile acesteia decat un inspector care are in grija sa mult mai multe unitati de invatamant.
Parintii nu au nici un rol in selectia si angajarea invatatorilor si profesorilor si mi se pare normal asa. Multi parinti sunt perfect paraleli cu educatia asa ca mi se pare normal sa nu li se permita amestecarea in unele treburi ale scolii. Iar ceilalti parinti care nu sunt paraleli cu educatia, nu au totusi competentele necesare in a evalua, selecta si angaja invatatori si profesori.
Referitor la introducerea mai multor materii de examene, nu stiu ce sa zic. Aici vad ca se invata si fara examene in plus. Copiii invata limbi straine, utilizarea calculatorului si tehnologiei, competente civice si sociale fara examene si pregatiri pentru examene. Dar, totodata, cred ca tine si de mentalitate. Adica marea majoritate a copiilor merg la scoala multi ani si marea majoritatea a parintilor inteleg si sunt de acord cu importanta scolii in viata omului. Acest lucru nu se intampla la fel in Romania, mai ales in zonele rurale; scoala nu este considerata tot la fel de importanta, prin urmare, nici materiile predate la scoala nu sunt considerate atat de importante. Asa ca poate obligativitatea examenelor la unele materii are rolul de a sublinia importanta acelor materii.
O alta diferenta mare pe care am observat-o este ca aici copiii de scoala generala si liceu au mai putine/scurte vacante decat copiii de scoala generala si liceu din Romania; si totusi lucrurile merg bine, copiii invata si progreseaza si nimeni nu se plange (nici parinti si nici copii si nimeni altcineva) ca vezi doamne sunt copiii stresati ca au vacante mai scurte. Totodata aici copiii au primul examen important la 8 ani, clasa a 3-a, examen la nivel national, dublu, engleza si matematica si tot nu se plang la fel de mult cum se plang multi romani.
Referitor la licee, ar trebui sa existe mai multe tipuri de licee, asa cum exista si in alte tari. Licee practice, pentru cei ce isi doresc sa invete o meserie si sa nu mai mearga la facultate, meserii precum: tamplar, bucatar, cofetar, zidar, constructor, zugrav, electrician, croitor, instalator, confectioner, cizmar, etc. Licee teoretice pentru cei ce isi doresc sa mearga mai departe la facultate. Ambele tipuri ar trebui sa fie licee bune, sa asigure o calitate minima in educatia copiilor pentru a respecta cei 10 ani de scoala obligatorie pentru toti copiii. Apoi ar mai putea exista si alte tipuri de licee pentru cei ce isi doresc mai mult decat o educatie de calitate, adica pentru cei ce doresc educatia intr-o anumita religie sau filozofie sau pentru cei ce isi doresc sa fie educati intr-un anumit mediu, separat pe sexe; pentru ca aceste licee ar oferi copilului mai mult decat o educatie de calitate, ar avea dreptul sa isi aleaga elevii, deci ar fi nevoie de examene de intrare.
Educatia de calitate ar trebui sa fie dreptul oricarui copil si ar trebui asigurata de orice unitate de invatamant.
Cat despre concursuri si olimpiade scolare, nu cred ca este atat de simplu pe cat pare. Ca fost olimpica la nivel national de mai multe ori, am fost foarte mandra de reusitele mele; dar odata ajunsa aici, am constatat ca, in general, se pune mai multa valoare pe colaborare si pe lucrul in echipa decat pe competivitate. De fapt, aici copiii invata de mici sa lucreze impreuna si sa colaboreze. Scolile nu incurajeaza competivitatea. De exemplu, intr-o clasa, copiii stau grupati cate 4 sau cate 6 si bancile lor nu sunt cu fata spre invatator/profesor ci cu fata unele spre altele ca elevii sa fie fata in fata si sa lucreze impreuna. In timpul orelor, copiii vorbesc intre ei, se ajuta, lucreaza impreuna, nu este liniste asa cum este/se vrea in Romania; ba chiar au voie si sa se ridice si sa umble prin clasa, sa ajute/intrebe alte grupuri de copii, sa isi ia materialele de care au nevoie, sa se duca la catedra invatatorului/profesorului sa ii puna intrebari/ceara ajutorul. Doar la testele individuale sunt separate bancile si stau fiecare singur in banca pe durata testului dupa care, imediat, se revine la lucrul in echipa. Nici macar notele nu sunt spuse/strigate/facute publice in fata clasei. Fiecare copil primeste cardul lui unde ii sunt scrise notele si numai daca vrea le arata colegilor; uneori acel card nici nu ii este dat copilului, ci ii este trimis prin e-mail direct parintelui. Chiar si sedintele cu parintii, nu prea exista sedinta cu toti parintii. Exista sedinte individuale, doar cu invatatorul/profesorul si cu parintele/parintii unui singur copil. Fiecare parinte isi face o programare la invatator/profesor si se intalnesc la scoala unde discuta doar despre copilul acelui parinte. Se evita sedintele cu toti parintii pentru protejarea intimitatii fiecarui copil si pentru evitarea comparatiilor intre copii. Competivitatea intre copii nu prea este incurajata; lucrul in echipa insa este foarte incurajat si mi se pare logic. Ca adult vei intalni mult mai multe situatii unde trebuie sa lucrezi in echipa, sa colaborezi cu tot felul de oameni decat situatii unde esti in competitie directa cu cineva.
Editat de LadyArtemis, 05 iunie 2015 - 02:25 .
