Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Am fost cu depresia atât la psiholog, cât și la psihiatru


82 raspunsuri la acest subiect

#71
Marina

Marina

    Membru de baza

  • Moderators
  • 6.356 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 15:15

din pacate Selene are dreptate. Intamplator un membru al familiei mele extinse ar avea o mare nevoie de un psihiatru/psiholog/terapeut. Nu as putea pune un diagnostic , evident a pornit cu o depresie si s-a intins mult povestea cu episoade suicidale.

Locuieste intr-un oras relativ mare din romania dar la spital te indoapa doar cu pastile, conditiile sunt cumplite, doctorii inumani si profesional un dezastru , nici urma de psihoterapie iar perceptia persoanei in cauza si a anturajului este de a ignora problema ca doar nu e dus cu capul. Sau cand crizele se acutizeaza e alternativ dus cu capul.

 

om discuta noi cu lejeritate ca aproape am si nascut pe internet, si eu mi-am dus copilul la psihiatru la 5 ani cand eveam niste dileme in comportamentul lui si bine am facut dar cam atat. Doctorii mai evoluati sunt fie Bucuresti sau vreo raritate in orase mari, fie cate un pasionat de medicina care mai viziteaza satele. Cred ca mai degraba faci treaba cu medicii astia pasionati care au drag de meserie, se duc in sate si incearca cate ceva decat cu majoritatea somitatilor de prin spitale



#72
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.396 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 16:45

Deocamdată psihoterapia de calitate este un lux, la propriu, sedintele sunt cam scumpe.

Eu zic totusi ca e bine ca macar exista cabinete particulare, de psihiatrie nu știu sigur, dar psihologi si terapeuti sunt destui, astfel incat macar persoanele cu venit cel putin mediu pot avea acces....

In asa mod macar se imbunatateste mentalitatea, sper eu ca in timp sa apara competenti mai multi si la stat 



#73
Selene_Bunny

Selene_Bunny

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.037 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 17:00

Exista 100% cabinete private de psihiatrie.

 

andaghe, tarifele pentru consultatia/sedinta de psihiatrie/psihoterapie/teste variaza in functie de oras. Iar daca specialistii adevarati se gasesc doar in orasele mari, provincialii cu salarii mai mici nu-si vor putea permite sa plateasca aceste sedinte.

 

Tarifele nu sunt uniforme nici macar in acelasi oras. Cand am fost cu fiica mea la psihoterapeut, pentru niste probleme de comportament, plateam 40 de lei pentru 50 de minute. Am inceput cu 2 sedinte pe saptamana, ulterior, am redus la 1. Dar 2 sedinte/saptamana x 40 de lei sedinta x 4 saptamani = 320 de lei, adica un sfert dintr-un posibil salariu catre limita de jos a mediului.



#74
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 17:00

Marina, nu puteti face nimic pentru persoana aceea? Macar asa la nivel de convingere familie ca are nevoie de suport si ajutor.



#75
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 17:03

Exista 100% cabinete private de psihiatrie.

 

andaghe, tarifele pentru consultatia/sedinta de psihiatrie/psihoterapie/teste variaza in functie de oras. Iar daca specialistii adevarati se gasesc doar in orasele mari, provincialii cu salarii mai mici nu-si vor putea permite sa plateasca aceste sedinte.

 

Tarifele nu sunt uniforme nici macar in acelasi oras. Cand am fost cu fiica mea la psihoterapeut, pentru niste probleme de comportament, plateam 40 de lei pentru 50 de minute. Am inceput cu 2 sedinte pe saptamana, ulterior, am redus la 1. Dar 2 sedinte/saptamana x 40 de lei sedinta x 4 saptamani = 320 de lei, adica un sfert dintr-un posibil salariu catre limita de jos a mediului.

Asa e.  Ar trebui ca sedintele astea sa fie si ele compensate cumva. Macar pentru copii pana la majorat. 



#76
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.396 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 19:33

E pe ndeva o lege ca se compenseaza cateva sedinte de psihoterapie pentru anumite diagnostice.... sa zicem ca e o prima crapatura in gheata



#77
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.396 mesaje

Postat 20 mai 2015 - 19:33

E pe ndeva o lege ca se compenseaza cateva sedinte de psihoterapie pentru anumite diagnostice.... sa zicem ca e o prima crapatura in gheata



#78
LadyArtemis

LadyArtemis

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 210 mesaje

Postat 21 mai 2015 - 13:52



eu sunt in continuare uimita cum te foloseste mama ta si tu continui sa accepti asta. Nu stiu daca asta e evident pt tine, dar citind ce scrii mi se ridica parul in cap. Nu stiu ce problema ai dar as putea pune mana in foc ca self confidence-ul sabotat permanent de parinti nu te-a ajutat prea mult de-a lungul vremii.

Ma bucur ca ai ajuns intr-un loc unde esti tratata cu respect si unde ai sanse sa te refaci! 

 

Sincera sa fiu nu inteleg 100% cum se foloseste de mine, dar am un sentiment vag ca da, se foloseste de mine sau exista o posibilitate ca acest lucru sa fie adevarat. Fiind crescuta de ea atatia ani, nici nu mai imi dau seama prea bine daca face ceva iesit din comun/ceva ce altii nu ar face. Pur si simplu sunt prea obisnuita. 

 

Bolile psihice pe care le am sunt: personalitate de tip borderline, personalitate de tip depresiv,  depresie majora/severa, anxietate generalizata si stres post-traumatic. Le-am insirat aici pentru ca nu imi mai este rusine ca le am (desi mi-a fost in trecut) si pentru a-i incuraja si pe altii sa vorbeasca deschis si sa nu le mai fie rusina sau teama.

Cat despre increderea in sine, intr-adevar, familia nu m-a ajutat prea mult asa ca am inteles ca trebuie sa ma ajut eu pe mine insami. Mai am de lucrat la increderea in sine, dar fac progrese. Aceste boli psihice (tot repet acest termen pentru ca am observat ca multi evita sa il foloseasca/se feresc de el) m-au facut sa le percep atat ca pe ceva negativ, cat si ca pe ceva pozitiv caci m-au ajutat sa devin mult mai toleranta si intelegatoare fata de suferintele fiintelor vii, m-au facut sa ma gandesc mai in profunzime la natura umana, m-au facut sa cunosc atat oameni rai si ingusti in mentalitatea lor cat si oameni incredibili de deschisi si plini de compasiune (nu mila; sunt doua lucruri diferite) si mai ales m-au facut mult mai ambitioasa in a arata si dovedi atat mie cat si celorlalti ca aceste boli nu ma definesc in nici un fel si ca pot face orice poate face si un om perfect sanatos. Si mi-au trezit si interesul in educatia copiilor cu nevoi speciale (atat psihice cat si fizice) in ciuda protestelor multor persoane, inclusiv fosti profesori care spuneau lucruri de genul: "de ce ai vrea sa predai/iti petreci restul vietii predand unor nebuni/copii fara speranta?".  Tocmai pentru ca orice copil, sanatos sau bolnav, merita sanse egale la educatie si la o viata fericita in care este respectat, auzit, inteles si iubit.

Fara aceste boli nu as fi fost cine sunt astazi cu toate aspectele negative dar mai ales cu aspectele pozitive.  [:)]

 



Multumesc Lady Artemis.

Tu o cunosti personal pe dr. psihiatru a mamei tale?

Ai vorbit tu personal cu ea despre tratamentul din Australia?

 

Nu, nu o cunosc personal si nu am vorbit niciodata cu ea. Mama a inceput sa mearga la ea dupa ce m-am mutat eu aici definitiv. De ce intrebi?

 

 



LadyArtemis, a merge la psihoterapeut/psihiatru este privit ca o lasitate, o cedare in fata greutatilor vietii - nu esti destul de puternic pentru a te descurca singur, desi ar trebui sa fii, viata este o lupta, trebuie sa fii stapan pe tine si sa te scoti tu pe tine din mocirla. Atunci esti o componenta valida a societatii. Societatea nu are nevoie de oameni slabi.

 

Plus ca oamenii sunt rai. Daca afla de asa ceva si considera ca e cazul sa te jigneasca, sunt mari sanse sa se lege si de asta - "esti dus cu capul, ce, n-ai fost tu la psiholog/psihiatru?" Sau "ma mir ca n-ai dunga rosie in buletin".

 

Referitor la primul paragraf, stiu exact despre ce vorbesti. Exact atitudinea asta o au parintii mei (si familia extinsa din Romania), mai ales tatal meu.

Ba chiar si o fosta profesoara din liceu (considerat cel mai bun liceu din oras si unul dintre cele mai bune din judet/Banat), profesoara de biologie m-a insultat (adica a folosit termenul pe post de insulta) intr-o zi la ora ei, numindu-ma "autista" si spunand ca ar fi trebuit sa merg la "scoala de autisti" in fata tuturor colegilor care bineinteles au fost incantati de toata scena. Ironic intr-un fel, caci nici unul din diagnosticele mele nu include autism/boli pe spectrul autist. Intamplarea cu acea profesoara avea loc in anii 2000.

Personal am intalnit mentalitatea asta la foarte multe persoane chiar si in afara familiei. Dar nu ma mai deranjeaza cum ma deranja in trecut. Acum daca aud asa ceva vreau mai mult sa le explic cum stau lucrurile de fapt, sa ii invat/educ, sa le deschid ochii. Pacat doar ca mai sunt unii care se opun cu vehementa si continua sa imparta insulte in stanga si dreapta de pe piedestalul lor.


Editat de LadyArtemis, 21 mai 2015 - 14:28 .


#79
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 21 mai 2015 - 15:48

LadyArtemis, ai povestit ca psihiatrul mamei tale e de parere ca ea ar fi dat un tratament mai bun pentru tine, ca ii baga iin cap mamei tale ca aici ai fi fost mai bine tratata, ca... - nu mai imi amintesc exact cum ai formulat si imi cer scuze.

Pe parcurs ce citeam nu imi dadeau pace niste idei:

- ai spus ca si mama ta are niste probleme

- cine i-a transmis informatia dr. despre medicatia si diagnosticul tau si cu cata acuratete a facut-o si daca chiar a facut-o?

- daca nu cumva mama ta s-a folosit de statul dr. pentru a incerca sa te readuca alaturi de ea (e normal sa-i fie dor de tine si sa te vrea langa ea)?

Nu, nu o cunosc personal si nu am vorbit niciodata cu ea. Mama a inceput sa mearga la ea dupa ce m-am mutat eu aici definitiv. De ce intrebi?



#80
LadyArtemis

LadyArtemis

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 210 mesaje

Postat 22 mai 2015 - 12:17

LadyArtemis, ai povestit ca psihiatrul mamei tale e de parere ca ea ar fi dat un tratament mai bun pentru tine, ca ii baga iin cap mamei tale ca aici ai fi fost mai bine tratata, ca... - nu mai imi amintesc exact cum ai formulat si imi cer scuze.

Pe parcurs ce citeam nu imi dadeau pace niste idei:

- ai spus ca si mama ta are niste probleme

- cine i-a transmis informatia dr. despre medicatia si diagnosticul tau si cu cata acuratete a facut-o si daca chiar a facut-o?

- daca nu cumva mama ta s-a folosit de statul dr. pentru a incerca sa te readuca alaturi de ea (e normal sa-i fie dor de tine si sa te vrea langa ea)?

 

Da, mama are si ea boli psihice, a fost diagnosticata (in Romania) cu depresie majora/severa si personalitate de tip depresiv. S-ar putea sa aiba si altele pe deasupra, adevarul este ca psihiatrul a diagnosticat-o foarte in graba, in 10 minute i-a pus diagnosticul asa ca poate a omis alte boli (de exemplu, despre personalitatea de tip borderline pe care o am eu, unii specialisti spun ca s-ar mosteni din familie; daca asta ar fi adevarat atunci cel mai probabil eu am mostenit-o de la mama, nu de la tata, pentru ca am observat ca ea ar avea simptome asemanatoare cu ale mele, pe cand tata nu).

Eu i-am spus mamei ce diagnostice si tratamente am primit aici. Apoi, mama mi-a spus ca aceste vesti au doborat-o psihic si va merge si ea la psihiatru. Asa ca a mers, la o doctorita la spital si i-a spus despre diagnosticele mele si tratamentele mele de aici. La care doctorita imediat a spus ca schema de tratament e gresita, ca doctorii australieni nu sunt buni/buni specialisti si sa imi transmita sa merg la ea (la doctorita) pentru un tratament corect. Deci mama i-a transmis informatia doctoritei si dupa cate mi-a spus mama a facut-o cu acuratete.

Cat despre mama care incearca sa ma readuca langa ea, tot ce-i posibil. Eu am discutat cu ea despre asta si mi-a spus ca nu, ca intelege ca mi-am facut o viata aici impreuna cu sotul meu si nu vrea sa intervina intre noi,  stiind ca sotului meu i-ar fi greu sa isi gaseasca de lucru in Romania sau chiar in Europa pentru ca el are o specializare bazata pe nevoile si cerintele Australiei, iar eu sunt in plin proces de schimbare a carierei deci nu ne-am descurca financiar nici in Romania, nici in Europa. Plus ca mai sunt si alte motive care ne leaga de Australia, socrii mei, de exemplu, care ne-au ajutat enorm, care sunt mai batrani decat parintii mei si care ar fi distrusi daca noi am pleca de langa ei (sotul e copil unic ca mine). 

Tind sa cred ca mama imi intelege situatia chiar daca nu ii place. Parerea mea (gresita poate) este ca mama s-a dus intr-adevar la psihiatru si i-a spus despre mine ca sa se descarce la cineva si sa primeasca sfaturi. Iar doctorita i-a spus ce i-a spus si mama o crede (pentru ca nu vede rezultate spectaculoase la mine, desi i-am explicat ca dureaza) asa ca asta e situatia intre noi. 

 

Ceea ce am mai observat eu este ca atunci cand mama se duce la orice fel de doctori (inclusiv veterinar cu pisica) daca le spune ca are un copil/o fiica in Australia, doctorii tind sa ii recomande numai tratamentele mai scumpe sau mai lungi ca durata. Daca nu spune nimic de mine, nu ii sunt recomandate tratamentele mai scumpe/lungi, ba chiar i se dau la reducere/oferta/pret special sau chiar pe datorie. Asta i s-a intamplat atat unde locuieste cat si in Timisoara, atat la stat cat si la privat.

 

In concluzie, mama nu poate sa aiba incredere in doctorii de aici pentru ca nu ii cunoaste si nu a vorbit ea personal cu ei (si nici nu ar putea ca nu stie engleza; si nici nu ar putea veni aici pentru asta din cauza problemelor medicale pe care le are care ii interzic sa zboare, mai ales atatea ore cate sunt intre Romania si Australia) si faptul ca eu nu am rezultate spectaculoase/o recuperare rapida o face si mai neincrezatoare ca nu am tratamentul corect. Iar ideea cum ca am tratament gresit i-a fost bagata in cap de doctorita ei. Observand ce s-a intamplat si cu alti doctori cand le-a spus/nu le-a spus unde sunt eu, ma gandesc ca poate doctorita ei i-a bagat ideea asta in cap ca ea sa ma faca sa revin in Romania si sa merg la doctorita asta la consultatie si sa o platesc (poate se asteapta la cine stie ce sume/cadouri eu venind din Australia...). Nu stiu ce sa cred. 




Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Curs prenatal: nastere naturala

    AdrianaBlo
    - Astăzi, 13:35

  • Morfologie trimestrul 1

    ZDenisa
    - Ieri, 22:56

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Ieri, 20:46

  • Incepem pregatirile

    madalinaiuliana27
    - Ieri, 20:10

  • 6 luni

    EusebiaRalu
    - Ieri, 19:29

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -