165 raspunsuri la acest subiect

[CorinaDani]

Apropo de piatra de alaun (caut un deodorant mai natural pt copii, au inceput sa miroase), am dat de ceva care m-a stupefiat

http://www.organicba...CFULJtAodQSoA1Q

Scrie pe flacon ca nu are aluminiu...cum frate sa n-aiba, cand alaun=suflat dublu de aluminiu si potasiu (deci o sare de aluminiu printre altele)..

 

iulia, din ce am gasit eu pe net, am inteles faptul ca in cazul acestui cristal, molecula de aluminiu este mult mai mare decat in cazul ingredientului folosit in deodorantele antiperspirante. piatra de alaun NU impiedica procesul natural de transpiratie, nu blocheaza glandele sudoripare, si se pare ca nu poate "intra in pori", cum se intampla in cazul deodorantelor antiperspirante.

piatra de alaun inhiba doar dezvoltarea bacteriilor care produc mirosul neplacut, procesul de transpiratie se desfasoara in continuare normal.

in piatra de alaun compozitia este sulfat de potasiu sau amoniu, pe cand in deodorante ingredientul este clorhidratul de aluminiu. un chimist priceput ar putea sa ne explice diferenta si cum se descompun sau intra in reactie respectivele substante.

https://jurnalbio.wo...laun-deodorant/

si piatra de alaun poate fi gasita sub doua forme (compozitii chimice) : ammonium alum si potassium alum.

dupa ce m-am documentat cat de cat, am ales sa folosesc un produs care doar inhiba dezvoltarea bacteriilor care produc mirosul neplacut al transpiratiei, decat sa folosesc unul care blocheaza partial sau complet activitatea glandelor sudoripare. pentru ca incepi sa te intrebi unde se duce acea transpiratie, unde se acumuleaza/duce daca la suprafata pielii nu mai poate iesi ? 

in fine, fiecare procedeaza dupa cum considera si doreste.

eu sunt multumita ca am gasit un produs care ma ajuta sa nu-mi mai miroasa axilele a transpiratie. in plus, si hainele sunt protejate, materialul nu se mai ingalbeneste in zona de sub brat, cum pateam cu deodorantele "clasice".

[monabella]

Eu am deodoratnt cu piatra de alaun si e ok. Bine nu tine 24 hr ca celelalte dar vreo 8-12 e ok.

[Michella2016]

     40 de ani pare sa fie o varsta cand , teoretic, toate planurile vietii sunt(ar trebui sa fie) bine conturate:  o familie, 1, 2 sau mai multi copii, o slujba stabila, o casa, o masina, prieteni buni, etc. Apare o anumita  stabilitate(familiala, afectiva, financiara) si pare ca e suficient.

     Cel mai adesea aud in jur(si pe buna dreptate, de altfel) ca nimic nu-i mai importanta decat sanatatea. Ca restul...vin.

     Dar in afara de sanatate, ce asteptati inca de la viata dupa aceasta varsta? Sau dupa ce viata e implinita pe toate planurile importante pentru voi?

     Sunteti multumiti cu ce ati realizat? Sunt lucruri la care nu mai sperati, la care ati renuntat sa va mai ganditi? Sau, dimpotriva?

     Stiu, unii dintre voi veti spune ca dupa 40 de ani un om nu e prea "trecut" pentru a incerca sa-si realizeze vreunul dintre planurile care nu i-au iesit pana atunci. s-o ia de la capat cu un serviciu nou, cu un alt partener, cu o alta casa...

     Pe mine personal ma nemultumeste neimplinirea in planul personal(afectiv), pentru ca am divortat de multi ani si nu a fost sa apara un partener potrivit. Celelalte planuri ale vietii mele sunt insa realizate, in sensul ca am 2 copii sanatosi, un job stabil si o locuinta, sunt sanatoasa, am parintii alaturi.

     De aici incolo e problema. Din punctul asta , mai departe, dupa 40 de ani, ce asteptari ar trebui sa mai am? Voi ce asteptari aveti inca de la viata?

    Urmariti,  inca,  o evolutie personala sau va canalizati in special pe relatia de cuplu si pe bunastarea familiei? S-ar putea sa para prea filozofice intrebarile mele, dar as vrea sa fac o comparatie cu propriile mele idei despre cum sa fie viata mea de aici inainte si cu ce sa ma multumesc.

     Eu ma surprind foarte canalizata pe cum sa-mi cresc mai bine copiii, cum sa nu repet greselile parintilor mei, cum sa impart mai bine toate planurile in care trebuie sa functionez(serviciu, facturi, casa, copii, parinti) incat am sentimentul ca-mi scapa timpul printre degete. Si ma trezesc  ca trec saptamanile fara sa se mai intample nimic in plus, in afara de ceea ce este deja stabilit.

     Parca timpul nu mai ajunge, parca energia nu mai e suficienta, parca vointa s-a consumat in eforturile de pana acum.

     Ajung sa ma rog(ca babele sau nu) sa raman sanatoasa si sa-mi fie copiii si parintii sanatosi.

     Si totusi...viata si varstele ar trebui privite si acceptate cu optimism si, teoretic, ar trebui sa avem energie si vointa chiar s-o luam de la capat. Dar pana cand?

     Voi cum simtiti? Mai e loc de planuri(indraznete) in viata voastra?Sau va declarati multumiti cu ce aveti si va ingrijiti sa pastrati ce-ati realizat? 

Am 37 de ani, un copil de 12 ani dintr-o casatorie anterioara si sunt gravida iar. Ma astept la multe schimbari si la o noua viata, mi se pare ca am toata viata inainte. :) La 30 de ani am suferit vreun an si jumatate, gandindu-ma ca viata mea a trecut, ca nu mai sunt tanara. Acum vad cu totul altfel... :)

[ralcat]

Michella, felicitari. Sa-ti traiasca puiul mare, sarcina usoara in continuare si bebe sanatos. Ai adus un suflu nou, daaaaarrr.... inca nu esti in publicul tinta a acestui subiect, mai ai o viata pana la 40 si peste :)).

[a_alinta]

eu pot vorbi, nu-i asa? ca sunt trecuta peste 40. abia astept sa ma vad cum arat la 50!!!

dar mie imi place sa dansez, imi place muzica si sunt sincera ! asa ca nu am multi prieteni si asta imi face foarte bine.

[andaghe]

Paaai, sa zic ca eu nu ma incadrez, dar am  doua prietene de 46 de ani, pline de viata, care-mi spun ca se simt mai bine acum decat la 30.

Au situatii familiale diferite, dar privesc viata , ambele, cu o bucurie pe care sunt uneori invidioasa, merg la cursuri de dans, citesc, mananca relativ sanatos, fac ceva miscare, asa ... cate putin din toate...

Una dintre ele a facut reiki, cealalta gnoza, ambele au citit si interriorizat osho, ambele sunt credincioase.... poate asta e secretul placerii lor de a trai :) ?!

[ralcat]

eu pot vorbi, nu-i asa? ca sunt trecuta peste 40. abia astept sa ma vad cum arat la 50!!!
dar mie imi place sa dansez, imi place muzica si sunt sincera ! asa ca nu am multi prieteni si asta imi face foarte bine.

Bineinteles ca poti vorbi :)). De fapt oricine poate vorbi, intr-un fel mai ciudat care-mi apartine ziceam ca-i fac un compliment Michellei :)).
Imi place cum ai scris-o p-aia cu sinceritatea invers proportionala cu numarul de prieteni, nu stiu de ce, dar imi pare extrem de cunoscuta proportia asta.

[andacos]

Imi place cum ai scris-o p-aia cu sinceritatea invers proportionala cu numarul de prieteni, nu stiu de ce, dar imi pare extrem de cunoscuta proportia asta.

si pe mine m-a preocupat in dimineata asta fraza asta...insa m-am gindit ca poate si cei ce nu suporta adevarul,poate chiar nu sunt din categoria prietenilor,nu merita s aintre in categoria asta.

 

 

da,adevarul indeparteaza insa si in viata reala si in virtual...nu place intotdeauna.Putini sunt cei ce privesc adevarul ...cu capul sus!

[a_alinta]

Paaai, sa zic ca eu nu ma incadrez, dar am  doua prietene de 46 de ani, pline de viata, care-mi spun ca se simt mai bine acum decat la 30.

Au situatii familiale diferite, dar privesc viata , ambele, cu o bucurie pe care sunt uneori invidioasa, merg la cursuri de dans, citesc, mananca relativ sanatos, fac ceva miscare, asa ... cate putin din toate...

Una dintre ele a facut reiki, cealalta gnoza, ambele au citit si interriorizat osho, ambele sunt credincioase.... poate asta e secretul placerii lor de a trai :) ?!

probabil!

[carlad]

N-am implinit inca 40 de ani dar ma apropii vertiginos de varsta asta si parca abia acum incep sa imi fac planuri. Am trecut printr-un divort si chiar am chef sa o iau de la capat. N-am inca pe nimeni dar am timp sa fac cam ce imi doresc si posibilitatea sa ma cunosc. Da si visez sa-mi fac o familie frumoasa, cu 2-3 copii (eu am doar unul:)), sa calatoresc mult, sa citesc, sa ma plimb, sa cunosc oameni si locuri noi, pur si simplu sa imi traiesc viata frumos. Si daca sunt sanatoasa....de ce nu?:)