Buna dimineata!
Deschid acest subiect aici si nu la "Ajutor umanitar' pentru ca nu vin sa va cer bani. Vin sa va cer sfaturi, idei, relatii, pile. Manuela are 37 de ani ... si se stinge pe zi ce trece. In mai 2013 a fost diagnosticata cu cancer de col uterin, tumora inoperabila. A facut chimio si radioterapie si a fost mai bine pentru un timp. In septembrie, cand am vazut-o eu prima data, se misca binisor, era slaba si palida si se vedea ca a trecut prin multe, dar imi spunea ca se simte destul de bine. Din decembrie a inceput sa se planga de dureri mari in abdomen. Cu ajutorul Adminilor , am obtinut un RMN gratuit pentru ea la o clinica din Piatra Neamt. Rezultatul arata asa:
Atunci ea s-a bucurat mult, pt ca medicul oncolog care o urmareste din 2013 i-a spus ca e ok, ca nu a recidivat tumora, ca are niste cicatrici (?!) de la radioterapie si ca alea o dor, sa aiba grija de ea si i-a dat niste calmante.
In continuare, durerile cedau doar la tratament cu antiinflamatoare si calmante puternice. Daca in septembrie a iesit cu mine pana la poarta, arata ok, de la sfarsitul lui noiembrie nu mai iesea din casa cand plecam de la ea, apoi din ianuarie am inceput sa o gasesc doar in pat . De la medicamentele luate, a inceput sa se planga de dureri de stomac. Din ce in ce mai mari. Medicul i-a dar ranitidina... I-am mai dus eu Omez. Saptamana trecuta, vineri, m-a sunat sa imi spuna ca e in spital, internata, ca nu mai putea manca nimic, ca nu intra mancarea si era f, slabita, nu se mai putea tine pe picioare.
In spital, a primit perfuzii cu vitamine, minerale, calmante si gentamicina. I s-au facut niste analize de sange si o ecografie abdominala. De miercuri e acasa, dar aseara aproape plangea la telefon, ca nu mai poate de durere de stomac, ca nu a dormit toata noaptea de durere. Medicul oncolog i-a spus ca nu are nimic, ca asa e ea mai sensibila de la radioterapie. I-a dat ranitidina, niste picaturi si un calmant pe care il face injectabil. Eu nu am ajuns inca la ea sa vad foaia de externare, nu stiu nici ce tratament exact i s-a dat, dar ea mi-a spus ca se simte mai rau decat atunci cand s-a internat.
Ei medicul (dr. Pop de la spitalul judetean Neamt, sectia oncologie) nu i-a spus practic nimic. Nasa unuia din copiii ei este asistenta la SMURD, asa ca s-a dus ea sa vorbeasca cu medicul (in ideea ca fiind in bransa va avea alta intrare +sansele sa inteleaga mai multe din termenii medicali). Manuela spune ca medicul abia a vorbit cu ea, ca practic nu i-a spus numic. Acum eu nu stiu daca asa a fost sau asta i s-a spus Manuelei . Medicul oncolog i-a spus ca e un computer tomograf stricat in spital si sa revina cu un telefon spre sfarsitul lunii, sa o programeze la CT, sa vada daca ii poate pune un diagnostic.
Acum ce vreau eu de la voi ... vreau sa ma ajutati sa o ajut pe Manuela. Nu pot sa stau ridicand din umeri ca asta e si sa o vad cum se usuca pe picioare. Manueala este o femeie simpla , de la tara, care traieste cu familia ei intr-o casuta ingrijita, dintr-un salar modest al sotului si pensia ei de boala. Are un baiat de 16 ani si 2 gemeni de 10 ani, niste copiii atat de cuminti si timizi, cu atat de mult bun simt cu totii!
Eu am din banii stransi in decembrie pt ea cam 1000 de lei. Imi iau concediu si ma duc sa o duc cu masina oriunde e nevoie (la Bucuresti, la Cluj, la Tg. Mures, la Iasi .. oriunde aflu care are o sansa). Mi se rupe sufletul de fiecare data cand merg la ea si o gasesc tot mai slaba, tot mai slabita, tot mai alba, tot rau. Ma uit in ochii baietilor ei care sunt cat ai mei de mari si ma intreb cum vor creste ei fara mama?
Vreau sa o ajut sa mearga la un medic/la un spital unde sa fie bagata in seama, unde sa i se faca un set complet de analize si investigatii, unde sa i se puna un dignostic si sa vedem daca /ce este de facut. Am nevoie de sfaturile si experientele voastre.