287 raspunsuri la acest subiect

[Rufus]

Modul cum ai pus tu problema e "daca ai optat sa nu faci,asta e sa stea pe hol)....

 

Mada, regret...dar esti ori in eroare ori in confuzie.

Poti tu (sau inca 100) sa sustineti pana in panzele albe ca am zis asa ceva (sau am insinuat), ca nu inseamna ca este adevarat.

Si nu pot spune/insinua asta in primul rand pentru ca sunt parinte, si un copil, chiar daca nu este al meu, merita intreaga mea atentie si consideratie.

Sunt uimit cum de pot multi de aici sa-si sustina teoriile pe aceste presupuneri fara temei, nu mai vorbesc de faptul ca jignesc. Dar nici macar nu-s adevarate.

 

Dupa ce am aflat o gramada de motive, in urma intrebarilor mele repetate constat uimit ca apare si motivul suprem: da, nu face ora de religie...dar poate ca as vrea sa faca, daca ar fi altfel.

Nu zau...

Pai poate si eu vreau sa invete fiica-mea matematica in costum de clown si pe bicicleta...ce fac, incep sa contest caietele de exercitii?

Mai, religia este o disciplina optionala, pe care aia care vor o fac si aialalti nu...cum e aia nu optez pentru ora aia, dar poate se schimba, sa fac si eu...

Va cam incurcati in motive si discutia devine hazlie.

Nu mai vorbesc de imaginea copiilor fugariti din clase, rebegiti pe culoarele scolii sau afara in frig.

Stiti bancul ala cu ursul si iepurasul, cum manca iepurasul bataie de la urs de cate ori se intalneau, indiferent cat se caznea iepurasul sa-i faca pe plac? In final, cand ursul n-a mai avut nici un motiv, l-a batut pe iepuras pentru ca nu avea sepcuta.

Asa si voi: nu vreau religie, indoctrineaza, e mincinoasa...dar cine stie, poate daca se preda altceva, o sa vreau.

Mie mi-e clar ca geamul mat.

[iulia_b]

"mat" e cuvantul potrivit

Daca tie ti se pare hazlie imaginea copiilor de pe hol, imi pare rau, nu am nimic de adaugat.

Daca tie ti se pare ca trebuie sa gasesc motive si scuze ca sa nu particip la o ora optionala, non coment.

Nu erau motive si nici scuze, ci o relatare a unor fapte din viata unor copii/parinti.

Nu stiu de ce ti se pare de necrezut ca o materie bine predata poate oferi informatii  unor copii, fie ea chiar religie (despre istoria crestinismului, etc). Copiii mei au fost la o scoala privata patronata de Mitropolia Iasi o buna parte din timp, i-am mutat nu din cauza religiei ci din cauza ca nu se facea prea multa scoala acolo (deja-i alta discutie). Afla ca acolo religia insemna FRUMOSUL, predata de niste oameni (maici) cu adevarat inclinate sa faca asta. Cand am ajuns la "stat" ne-am izbit de opacitate (apropo de geamul mat)

Imi permit sa pun cateva lucruri spuse de maica Mirela, care facea ora de religie la acea scoala.

"Este adevărat că noi, „oamenii mari”, fie ca părinți, unchi sau nași, fie ca preoți sau predicatori în parohia noastră, fie ca dascăli, ne-am aflat pe noi înșine fâstâcindu-ne, incapabili de a răspunde la o întrebare de genul «Tati, de ce nu Îl văd pe Hristos?» a vreunuia dintre „cei mici”, de grădiniță sau de școală generală, întrebare ce are legătură cu Dumnezeu, cu viața, cu dragostea, cu moartea, cu ființa sau cu neființa.

Iar această fâstâceală nu este doar vina noastră. Este adevărat, frământările existențiale constituie un subiect nedreptățit și trecut cu vederea, iar trecerea sa cu vederea indică percepția greșită pe care o avem asupra corectei îndrumări pedagogice a copiilor noștri. Chiar și comerțul cu articole pentru copii, care aduce venituri de miliarde de euro prin transformarea copiilor și tinerilor în clienți – consumatori, permanent nemulțumiți, a reușit (prin însăși toleranța noastră în ceea ce privește folosirea televizorului) să alunge din sufletul copilului preocuparea sa cu această comoară a căutărilor existențiale.

Așadar, atunci când ni s-a întâmplat să ne aflăm într-o astfel de fâstâceală, în încercarea noastră de a lua o atitudine, am făcut o primă greșeală, aceea de a răspunde ca niște oameni mari, cu mintea și cu cunoștințele noastre, crezând că astfel vom acoperi nedumerirea copilului și vom fi convingători. Dar a urmat imediat o a doua întrebare, o a treia, iar în scurt timp ne-am dat seama că micul nostru prieten nu a fost prea mulțumit [de răspunsul nostru].

Noi nu înțelegem faptul că nu devenim convingători, pentru că distanțarea de vârsta copilăriei noastre este tot atât de mare ca și cea care ne desparte de înțelegerea lui Dumnezeu și de cea a tainei vieții. Un copilaș, oricât ar părea de neputincios, are un mare avantaj. Este mult mai aproape de punctul zero al existenței sale, adică foarte aproape de Creatorul și Tatăl nostru, al tuturor."

"Lucrul cel mai important, care ne rămâne întotdeauna în minte este întrebarea pe care îndrăznește să o pună acest omuleț. Întrebări pe care, dacă am avea puțin curaj și credință, am îndrăzni să le punem și noi. Avem, însă, o cale lungă înaintea noastră, noi cei care primim aceste întrebări, până să ajungem să ne asemănăm câtuși de puțin acestor mici eroi ai Vieții Adevărate, copiii."

"Ora trecuta, copiii au povestit ei insisi situatii pe care le-au trait ca minuni.

 

Jocul tacerii.

 

Tema permanenta: ”Jurnalul uimirilor” in care copii noteaza sau deseneaza lucruri mici care le trezesc atentia si îi fac sa se simta linistiti si bucurosi. Pot chiar sa fotografieze.

Exemple dintr-un ”Jurnal” 

”Azi dimineață păsărelele ciripeau pe firul electric...”

”... și cum soarele iesea dintre nori...”

”...florile din clasa au crescut”

O alta maica, Sofronia Radulescu

"Astăzi am încercat să găsim soluții pentru situația în care noi pornim o ceartă și celălat se supără pe noi, devine mânios. 

Bucurie,"

"ristos a înviat!

Astăzi am vorbit depsre furie și am încercat să aplicăm tehnica de rezolvare a problemelor să găsim cât mai multe soluții pentru situația în care cineva ne lovește. 

Bucurie, 

Sofronia"

 

As putea pune zeci de astfel de ganduri si lucruri frumoase, pe care mintea obtuza a altora (majoritatii) i-a indepartat pe copii de ceea ce sadisera altii. Noi ca parinti nu suntem credinciosi, dar n-am avut nimic impotriva ca ai nostri copii sa cunoasca religia in care s-au nascut, si am avut dovada ca se poate. oare cum de nu intelegi, Rufus?

Editat de iulia_b, 30 martie 2015 - 17:11 .

[Rufus]

 

 

Daca tie ti se pare hazlie imaginea copiilor de pe hol, imi pare rau, nu am nimic de adaugat.

 

 

Imi pare rau...n-am putut citi mai departe de fraza asta.

Ramai cu impresiile tale, oricare ar fi alea, mai mult nu cutez sa aflu.

[Selene_Bunny]

Mie mi-e clar ca nu sunt sanse ca opozantii sa gaseasca intelegere unii de la altii. Nici n-ar avea cum.

[anya]

Aici vad ca se evidentiaza doua tabere. Una a celor cu copilul inscris la religie si cealalta a celor cu el retras. Musai trebuie sa va zic ca mai exista si o a treia categorie, a parintelui cu un copil inscris si unul nu. Deci, cine se mai inscrie la categoria asta?

 

Cat despe ce ar vrea multi de la ora de religie? Mai degraba o ora de dogmatica (care sa trateze in paralel si echidistant principalele dogme ale fiecarei mari religii, sa arate similitudinea sau diferentele). de cultura religioasa - ce inseamna anumite sarbatori, traditional ce se intampla cu acele ocazii si nu in ultimul rand o istorie - cand au aparut, cum s-au influetat intre ele si cum au fost purtate razboiae in numele lor... Iar profesorul sa nu fie elev al unui cult anume si format doar sa indoctrineze ci sa aiba (indiferent de religia pe care o practica in privat) verticalitate in prezentarea corecta a diverselor subiecte abordate.

[ela_04]

Inversunarea lui Rufus seamana nitel a incitare cu salom printre reguliile forumului 

 

 

cum e aia nu optez pentru ora aia, dar poate se schimba, sa fac si eu...

Va cam incurcati in motive si discutia devine hazlie.

Nu mai vorbesc de imaginea copiilor fugariti din clase, rebegiti pe culoarele scolii sau afara in frig.

 

iulia_b

"Daca tie ti se pare hazlie imaginea copiilor de pe hol, imi pare rau, nu am nimic de adaugat."

 

Imi pare rau...n-am putut citi mai departe de fraza asta.

Ramai cu impresiile tale, oricare ar fi alea, mai mult nu cutez sa aflu.

 

  seamana cu manipulare, la incitare dogmatica :))))

[viviana]

Nu am apucat sa citesc toate paginile.

Ziceam sa nu raspund.

 

Deja multi imi stiti opinia: fara religie intr-o scoala de stat. 

Sunt partial multumita de faptul ca  trebuie sa te inscrii ca sa participi la ora si nu invers. Sa zicem ca este un castig dar nu total.

 

Dupa sondajele de opinie cam 40-50% dintre parinti nu doreau religia. 

Acum, oare de ce 90% au facut cerere de inscriere?

Din mai multe motive:

- copiilor nu li se ofera alta ora in schimb

- in multe scoli s-a facut presiune pentru inscriere

- sunt multi cei care au immpresia ca daca copiii nu merg la ora asta pierd. 

 

Religia nu e o stiinta. Scoala nu trebuie sa aiba legatura cu credinta ci cu stiinta. Credinta e un sentiment subiectiv si foarte intim.

Asa cum scoala este o institutie unde se invata stiintele umaniste si reale, deprinderi sociale, morale si civice asa si biserica ar trebui sa fie o institutie unde se invata religia, deprinderi sociale, morale si civice.

Biserica ar trebui sa aiba scoala de duminica. Biserica ar trebui ca in sanul ei sa pregateasca si sa plateasca preoti care sa-i invete pe copii religia. Sa le deschida drumul. In sanul ei. In scoli ortodoxe, catolice...

Nu in sanul scolilor de stat, publice, laice

 

Facand altfel se cheama indocrtrinare si discriminare pe criterii religioase.

Biserica trebuie sa fie un pilon moral in societate. Nu in politica, nu in scoala.

Biserica nu trebuie sa se impllice in campanii electorale, iar Dumnezeu nu ar ce cauta in discursurile politicienilor.

Biserica nu trebuie sa stea la masa puterii. Puterea corupe.

 

Ar fi timpul ca biserica sa se retraga din scoala. Sa intieze ore de religie pentru copii si adolescenti in fiecare lacas sfant din fiecare cartier.

Nu am auzit ca vreun parinte sa militeze pentru asa ceva.

Nu am auzit ca vreun parinte ce si-a inscris copilul la ora de religie sa militeze ca la ora asta copilul sa nu fie notat.  Sa fie doar participant. Cum poate credinta, sentimentul asta mult prea intim sa primeasca note? 

Asta e indoctrinare.

 

Am vazut reclame facute pentru biserica in care copiii erau chemati sa se inscrie la ora de religie. Asta se cheama inrolare. Ca la armata. Pe vremuri se luau cu arcanul. Acum e mai simplu. Faci o reclama, umbli la sentiment, dai din umeri ca nu se poate altceva - ca doar traim in societtatea las' ca merge si asa.

Nu am vazut reclame facute de biserica in care institutia de cult cheama oamenii si copiii la ore de cultura religioasa tinute in cadrul ei. 

 

===

[LadyArtemis]

Parerea mea personala este ca, intr-o societate in care religia se face in scoli publice/de stat/laice, pe bani publici/din taxe si impozite si se transforma in indoctrinare pura (doar din simplul motiv ca este prezentata o singura religie), oricine, parinte sau nu, cu copil inscris la religie sau nu, are dreptul de a-si exprima opiniile, nemultumirile si chiar ar trebui sa fie luate in seama la modul cel mai serios. Religia nu este indoctrinare numai daca este prezentata si predata intr-un mod foarte impartial si daca este comparata cu alte religii si credinte ale lumii. Faptul ca Romania este majoritar ortodoxa nu trebuie sa influenteze materia religie din scoala publica/de stat/laica. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca societatea se globalizeaza si granitele dispar si atunci intram in contact cu tot felul de oameni cu tot felul de religii si credinte. Copilul devenit adult si indoctrinat doar cu o religie, cu ortodoxie, nu se va descurca bine intr-o societate atat de diversa, nu se va adapta, va avea de suferit. Eu am mai spus, nu sunt parinte, sunt fosta eleva indoctrinata si am avut dificultati mari de adaptare aici si din cauza religiei; am avut chiar conflicte intense cu propriul sot despre religie, eu fiind indoctrinata iar el avand o vasta cultura generala despre multe religii si credinte. Pana la urma am vazut ca eu gresesc, ca am o vedere ingusta si ca sotul, educat cu tot altfel, avea o gandire mult mai deschisa. Romania si societatea romaneasca tot vrea sa fie precum alte societati occidentale, tot aspira la o ridicare la nivelul acelor societati si totusi cand unii doresc schimbari, de genul scoaterii religiei din scolile laice/de stat pentru ca asa si este in tarile occidentale, atunci multi se impotrivesc si tot gasesc fel de fel de motive. Atunci, ma intreb, cum se va schimba societatea romaneasca in mai bine daca multi oamenii sunt atat de rezistenti impotriva schimbarilor?

 

Daca tu ca parinte doresti ca copilul tau sa studieze o anumita religie, tu ca parinte ai sau ar trebui sa ai mai multe optiuni: tu ca parinte iti inveti propriul copil religia aleasa de tine sau il duci la lacasul de cult specific sa invete de la preot/etc.; sau il dai la o scoala religioasa care este de religia aleasa de tine. Daca aceste scoli nu exista/nu sunt in numar destul de mare, atunci tu ca parinte impreuna cu altii care gandesc ca tine, faceti presiuni asupra liderilor religiei respective sa deschida scoli de acea religie, finantate de acel cult religios. Sau daca va permiteti financiar, va adunati mai multi parinti si deschideti o scoala de religia aleasa. Sau daca aveti impresia ca marea majoritate a romanilor sunt religiosi si doresc neaparat o singura religie in scolile publice, atunci adunati-va toti si faceti presiuni asupra clasei politice sa transforme Romania intr-un stat religios si atunci religia poate ramane bine-mersi la loc de cinste in toate scolile publice. Dar nu se intampla lucrurile sugerate de mine mai sus pentru ca este prea greu, nu-i asa? Este mult mai simplu ca religia sa ramana in scoli ca pana acum, sa nu se intample nici o mare schimbare si restul sa inghite. 

 

Dar nu mi se pare deloc corect si etic ca pe banii publici din buzunarele tuturor, in scoli de stat/laice/publice sa se predea subiectiv o singura religie sub forma de indoctrinare. Sa spunem ca eu nu am niciodata copii dar platesc taxe si impozite in Romania si nu doresc religia in scolile publice; atunci ce este de facut? Va trebui sa inghit, nu? Daca este asa, atunci mai bine sa se transforme Romania intr-un stat religios ca macar noi astia restul/"necredinciosii" sa stim un lucru. "Bagarea pumnului in gura" de unii si altii duce in timp la regres sau stagnare, pacat ca nu se intelege de toti. Rezistenta asta la schimbare ma infioara. 

 

Dar nu vreau sa inchiei acest mesaj pe un ton negativ. Vreau sa evidentiez ca in multimea "turmei" mai exista si voci diferite, romani mai moderni in gandire, mai deschisi care isi doresc o schimbare, care s-au saturat sa tot accepte una si alta, care nu mai urmeaza turma, care desi poate sunt in minoritate se lupta cu majoritatea pentru o schimbare, cat de mica acolo. Pana la urma, cele mai marete lucruri au fost realizate de o singura persoana sau de o minoritate, asa incepe schimbarea. Bravo voua, dragii mei, si chiar imi sunteti dragi! Nu va lasati invinsi de mentalitatea majoritatii! De asta nici nu am parasit acest forum; desi sunt in Australia, inca mai am parinti si bunici in Romania deci Romania inca ma mai intereseaza. Si acum cunoscandu-va si pe unii dintre voi, astia "oile mai negre ale turmei" parca incep din nou sa sper intr-un viitor mai bun pentru Romania, stiind ca schimbarea cu minoritatea va veni. Chapeau!