Se mentioneaza pe undeva in Boyhood cum a ajuns tata de 2 ori "tatal" respectiv: prima oara accidental ( si in urma sarcinii nedorite s au casatorit), a doua oara...tot accidental, in urma unei partide de break up sex.
Omul din film se implica oarecum in viata copiilor lui (minus episodul Alaska, stat departe de ei 1 an jumate), in limitele aranjamentelor legale de dupa divort. E prezent in viata lor.
Acum revenind la subiect: sotul autoarei s a lasat condus, pe plan familial si chiar profesional, pana la un punct in care a devenit suficient de independent sa ia propriile decizii. S au vazut care. Mi se pare un om imatur, influentabil, un copil mare cum il descrie Pearl. Cunosc suficiente exemplare masculine din speta asta.
Asumarea responsabilitatii tine, da, si de educatie, si de psihic si de alti factori. Un om labil psihic tinde sa nu si le asume si poate nici nu e de dorit. Nu stiu daca e cazul aici.
Oricum, nu inteleg eforturile de a redeveni prietena sotului cu scopul de a l reatrage, a l face sa realizeze ce a pierdut? Mi se par inutile in contextul separarii la initiativa lui. Poate mergea tactica daca mai traiau inca marital, dar asa, ce rost are? El o percepe acum ca o amica.
Pearl, nu pot decat sa repet si eu sfatul: nu mai fi atat de disponibila. Invita l la o discutie serioasa despre viitorul copil, asta e singurul subiect important si comun acum intre voi. In rest relatia de cuplu mie mi se pare compromisa iremediabil, si asta chiar daca el s ar intoarce la tine la un moment dat.
Stii, nici psihologii de profesie, sau cei cu educatie in domeniu, nu iau uneori cele mai bune decizii in propria viata.
Editat de Fleurdelise, 07 martie 2015 - 09:47 .