Articolul mi se pare de foarte bun simt si explicit. Daca oamenii si-ar asuma cu adevarat credinta crestina si ar urma sfaturile din acest articol cred ca nu prea ar mai fi divorturi si familii disfunctionale,daca fiecare si-ar asuma cu responsabilitate rolul sau.
Si din moment ce sunt si situatii cand si femeile pot intra in altar nu inteleg de unde sa vina supararea?
Cat priveste intrebarea "pe cine suparam daca intram? " nu cred ca asa se pune problema.Pentru cine nu crede in lucrurile sfinte nu cred ca e vreun impediment sa intre in altar. Ce nu am inteles niciodata este de ce ni se pare normal ca la noi acasa sa avem anumite reguli si sa ne suparam pe cei care le incalca, daca mergem la medic , fie privat , fie stat, sa respectam regulile de acolo, la fel si in alte institutii,etc,dar cand e vorba despre Biserica, in special cea Ortodoxa,orice regula ni se pare o jignire la adresa noastra. Pana la urma cine merge la biserica merge sa se roage in Casa Domnului, nu merge cu gandul sa incalce regulile.
Iar negocierea pretului la botez nu stiu ce sa zic. Eu am si botezat , am si cununat si niciun preot nu mi-a impus o suma de bani.La cununie chiar a insistat sotul sa spuna preotii suma si nu au vrut deloc.Asta am crezut si eu ca negociaza pretul de sta sotul atat de mult in altar, cand colo el insista sa spuna preotii o suma. Asa ca a lasat cat a crezut el de cuviinta.