Ma regasesc in aproape toate principiile enuntate mai sus! Dar implementarea lor este discutabila. De exemplu: ai progresat fata de data trecuta este important si cu cat:)
Cel mai important (desi poate pe o sa surprinda unii cititori) mi se pare principiul 6! Cred sincer ca trebuie sa incurajam copilul sa faca ce ii place cel mai mult, sa o faca cu pasiune si asa vine si performanta. Baiatului meu nu ii place chimia! Chimia este in general o materie importanta daca doresti sa urmezi o cariera medicala. In momentul in care a spus ca nu isi doreste sa invete chimia (in sistemul scolar in care este are optiunea de la 14 ani sa nu mai studieze unele materii) am spus ca il sustin chiar daca am stiut ca ar putea sa inchida o usa catre medicina.
Si eu sunt un parinte ambitios ...incerc sa aplic ambitia pe resursele copiilor mei, adica nu plusez acolo unde vad ca nu este inclinatie ...
Mai sunt si competitiva ...pentru mine, competitia este un factor motivant. Pentru unul din copiii mei este unicul factor motivant, in sensul ca este multumit cu o nota mica, atata timp cat e cea mai mare nota din clasa ...
Pentru celalat copil, competitia este un factor de stres ...deci ma adaptez cu cerintele, desi nu este mereu usor sa ceri lucruri diferite copiilor tai.
Totusi eu nu promovez principiul nr 6 ...sau nu in aceasta forma.
Nu toata lumea are pasiuni ...eu nu am nici o pasiune. Imi plac diverse domenii, mai citesc, ma informez, dar interesul acesta e departe de pasiune. Sau si mai rau, nu sunt consecventa in lucrurile care imi plac. Am perioade cand imi place ceva, cu pasiune sa spunem ...si imi pierd entuziasmul pe parcurs ...cum se materializeaza principiul nr 6 in cazul meu ?
Apoi, daca se intampla sa observ o pasiune a copiilor mei intr-un domeniu foarte ingust, in care se intra greu si se razbate si mai greu ? In care talentul si pasiunea nu sunt suficiente, mai e nevoie de exposure, de connexions, de noroc, de promovare, de ipocrizie, de compromis ...etc ?
Strategia mea de parinte este sa ii arat copilului meu drumul cel mai usor catre o viata decenta, in zona lui de confort ...daca el vrea sa iasa din ea, vrea sa o ia pe ocolite, vrea sa testeze obstacolele, atunci sa fie decizia lui si nu incurajarea mea.
Drept urmare, eu reformulez punctul 6 astfel: In viata e bine sa faci ceva ce nu-ti displace dar care iti ofera confort material si timp pentru pasiune.