162 raspunsuri la acest subiect

[mamica11]

Si eu cred ca sunt extreme   astea.

Nu este normal sa-i spui la 8 ani : "dragul meu nu trebuie sa faci facultate" bineinteles si sigur nimeni de aici nu spune asta dar nici sa-i spui la 16 ani : "neaparat mergi la facultatea X pentru ca asta se cere"  si la fel sigur nimeni nu face asta.

Cel putin cei ce au si copii mari stiu ca este in primul rand absurd. Adolescentii deja singuri stiu ce vor atunci si deja isi pun problema singuri cu "ce se cere"  asa cum a intrebat copilul Vivianei de exemplu despre photo.

Datoria mea este doar sa aiba de unde alege atunci cand va veni vremea. Pentru asta eu personal ii ajut sa inainteze cat mai mult si cu timpul meu, si cu bani si cu sustinere morala, etc in ceea ce le place si vor singuri  .

Scoala e scoala,  trebuie sa nu aiba goluri sau sa aiba cat mai putine clar. Dar activitatile extra am vazut ca cele iubite inca  de mici pot fi transformate mai tarziu la 16- 18 ani in alegeri proprii  .  Cele la care a fost dus copilul pentru ca asa a considerat parintele ca va fi spre binele lui ,  indiferent cati bani au mancat nu s-au transformat in alegeri ale copilului la varsta cand nu a mai facut ce au vrut mama si tata si s-a si pierdut timp pretios in care copilul putea aprofunda altceva sau se putea juca  pur si simplu.

Editat de mamica11, 18 noiembrie 2014 - 13:02 .

[Rufus]

Iar faptul ca facultatea se poate face la orice varsta, sau ca iti poti schimba priofesia de care ori ai chef, exista si aici, dar eu nici nu le pomenesc ...da, se poate dar nu e de dorit.

 

Da, poti face facultate la orice varsta.

Poti urca in varf de munte la orice varsta.

Poti avea copii la (aproape) orice varsta.

Poti...orice la orice varsta.

Dar adevarul este ca fiecare lucru se face usor si cu maxim de beneficii fix la varsta care trebuie.

Mi-a venit de nenumarate ori sa renunt la impinsul copiilor la invatatura si educatie...ca sa faca singure cand vor, daca acum n-au chef.

Dar daca nu vor mai face? Daca viata le intoarce spatele si nu mai au putere, nu mai au cu ce, nu mai au cand sa-si definitiveze educatia?

Ar fi categoric vina mea.

Nu-i corect...dar asa este.

Daca mi-au trebuit copii...

[ralcat]

Am senzatia ca fiecare din noi vede altfel competitivitatea si "impinsul copilului" si ca de fapt ce mie mi se pare ... mai putin competitiv unei alte persoane i s-ar parea ... mega competitiv.
Mie una mi se pare ca atunci cand fortezi copilul sa faca acel ceva pe care chiar daca este talentat nu-l mai face cu placere, ba chiar din contra ... tocmai i-ai facut un deserviciu enorm. Pentru ca i-ai transformat un talent intr-o piatra de moara si nu va mai vrea sa si-l cultive. Ma refer mai ales la genul acela de mame tigru cum sunt botezate, mai ales asiatice care isi forteaza copiii peste limite, in genul "nu te duci la toaleta pana nu-ti iese perfect cantecul la pian sau caligrafia unei pagini sau compunerea sau mai stiu eu ce". Pe mine genul asta de ... competitie ma depaseste pentru ca din punctul meu de vedere ... nu-i fac nici un bine propriului meu copil. In loc sa-l ajut ... ii schinguiesc sufletul.

Dar in schimb daca raspund dorintelor lui de a invata si altele pe langa scoala, si pentru asta inseamna ca mergem la cursuri de desen, de aikido, de pian ... pentru ca le vrea el ... la mine intra in partea de suportiva nu concurentiala.

[andacos]

sunt uimita, niciodata nu m am gandit la chestia asta cu ce se cere in societate.

tare as vrea sa detaliezi cum te gandesti la asta, privindu-ti copilul.

Ce spune michelle...e o parte din ...mersul lucrurilor,sa spun asa.

 

Bineinteles ca exista o tendinta a pietei muncii,pe o anumita perioada de timp,bineinteles ca piata muncii este dinamica...insa un parinte sa fie informat in privinta asta,nu e tocmai usor,mai ales daca nu are nimic de-a face cu domeniul asta.

 

La noi exista in scoli,persoane care se ocupa cu asa ceva,care arata tendinta pietei muncii,persoane competente cu care elevii pot discuta si pot primi o orientare.

 

ce spune michelle este subiectiv...parerea mea.Si eu zic ca fii mio ar fi bun de dentist(ooo...si ce bine cistiga un dentist )sau de  chirurg,,,insa daca el nu inclinatie...

Editat de andacos, 18 noiembrie 2014 - 14:05 .

[szivarvany]

Da, dar e aiurea sa vrei tu ca parinte ca al tau copil sa aiba o anume meserie ca deh, e in trend cu cerinta, daca acel copil are total alte inclinatii. De asta ma uimeste ce scrie Michelle.

Adica mi se pare mai ok sa exploatezi si sa fructifici talentele, inclinatiile, dorintele lui, decat sa il antrenezi intr o anume directie just because.

Si ma bucur ca scrieti ca la un moment dat, vor sti si ei ce si doresc.

Astept acel moment

[andacos]

Eu am spus ca e subiectiva parerea lui michelle...

[Mik]

E foarte adevarat ca noi nu le stim pe toate, insa ca sa ii sprijinim si citeodata invatam alaturi de ei (filiere, facultati, concursuri, examene), si se intimpla des sa nu le stim pe toate.

 

Viviana, si pe mine fiica-mea m-a intrebat cum ajunge ea profa de mate (la asta am stiut sa raspund) si cum ajunge ea si profa de pian (si la asta n-am stiut ce sa-i raspund, decit "pune mina si studiaza temeinic in fiecare zi macar jumatate de ora"). Asta pentru moment.

 

Eu am avut o "mama balaur" care stia ea foarte bine ce-mi trebuie mie, asta pina am aterizat in clasa a 6-a la alta scoala cu niste colegi mizerabili si cu profesori excelenti. Cu un an inainte de treapata 1 am anuntat clar si tare la cel liceu vreau si am pus mina sa invat, idem pentru restul. Mama (draga de ea) n-a mai zis niciodata nici pis.

[Qarina]

Da, dar e aiurea sa vrei tu ca parinte ca al tau copil sa aiba o anume meserie ca deh, e in trend cu cerinta, daca acel copil are total alte inclinatii. De asta ma uimeste ce scrie Michelle.

Adica mi se pare mai ok sa exploatezi si sa fructifici talentele, inclinatiile, dorintele lui, decat sa il antrenezi intr o anume directie just because.

Si ma bucur ca scrieti ca la un moment dat, vor sti si ei ce si doresc.

Astept acel moment

 

 

n-as lua-o asa, blunt. e normal sa te orientezi si ce trenduri sunt pe piata muncii, si eu zic ca e important mai ale pt copiii "buni la toate" si care nu manifesta neaparat o preferinta pentru un domeniu sau altul.

 

de ex, daca copilul meu nu manifesta nici o inclinatie aparte, eu nu l-as incuraja sa intre in invatamant pentru ca in Canada exista acum inflatie de invatatori, nu sunt atatea joburi cati studenti absolventi si e foarte greu sa intri in sistem. la fel inteleg ca e cu politia zilele astea. 

 

in schimb - uite, hai sa iesim din sfera studiilor inalte ca vad ca aspiratiile aici deranjeaza, si sa vorbim de ceva, sper eu, mai putin amenintator.

 

este mare cererea de high skilled tech workers. operatori de tot soiul de masinarii complicate de mare precizie. e cerere mare de asistenti sociali (ma rog, cred ca aici manadoua astea presupun colegiu). as orienta un licean care nu e hotarat si vrea sa inceapa sa munceasca poate inspre aceste domenii. 

 

sau faci day-care at home. deja daca vrei a licensed day-care insa, ceva similar cu gradinitele particulare, insa cresc pretentiile. e nevoie de early childhood educators (college degree) si poate si ceva studii de business, ca sa stii cum sa0ti conduci afacerea. e iarasi ceva ce se cauta foarte mult.

 

la nivelul de educatie de aici deja e greu sa te angajezi ca functionar fara sa ai macar college degree. populatia in varsta, pe cale sa se pensioneze, mai are astfel de joburi fara studii. dar pt pupulatia tanara e cu totul alt joc.

 

asa ca raman, stiu si eu, joburi de vanzatori, constructii, carpenters, personal de curatenie, beauty industry, tot soiul de antreprenoriate de servicii, hospitality industry, turism... stiu eu, ca nu prea pot sa-mi imaginez. 

 

si astea, desi toate sunt joburi onorabile, sunt grele pt ca sunt fizic solicitante, se platesc prost si majoritatea celor care au astfel de joburi traiesc greu sau au doua joburi, care tot traiesc greu inseamna. din lumea antreprenorilor, e mai bine dar e concurenta mare sa prinzi contracte, clienti., trebuie sa fii si bun la ceea ce faci si si bun marketer.

 

cam asta e realitatea noastra, de aici, de aceea nu ne e usor sa ne impacam cu mersul lucrurilor.

 

vreau sa mai spunodata ca eu nu am habar ce vor alege copiii nostri sau ce vor deveni in final si stiu foarte bine ca nu e decizia mea. ce sper eu este sa-i influentez prin alegerile pe care le fac eu acum pentru ei in asa masura incat sa pastreze spiritul a ceea ce facem: e nevoie de munca, seriozitate, efort ca sa fii bun la orice.

Editat de Aqai, 18 noiembrie 2014 - 18:01 .

[Letitia1]

Pentru mine pushy parents sint aceia care incearca sa-si traiasca visele lor din tinerete prin copiii lor. Spre exemplu, barbata-meu ar fi vrut sa invete pian in tinerete, dar nu a fost posibil. Asa ca de indata ce fii-su a implinit 4 ani i-a cumparat pian si de aici a inceput calvarul. Fiu-su nu avea pic de talent, dedicatie, nimic, dar tac-su nu s-a lasat. 4 ani l-a tirit l-a profesor, bani dati, nervi, rezultat ZERO!

Sau mamele care isi duc fetele de mici la concursuri de frumusete, alea pentru mine sint pushy parents. Sau ce ce insista ca (,) copilul ca faca o facultate care le-ar fi placut lor sa o faca dar nu au putut, din varii motive. Asta ma deranjeaza cel mai tare, cind cineva incearca sa-si traiasca visele nerealizate prin copil. Barbata-meu e genul asta .

 

Faptul ca ii bagi copkilului in cap ca trebuie sa invete e de datoria oricarui parinte. Ca dupa 13-14 ani nu te mai asculta si nu-l mai poti obliga la nimic, e alta treaba, dar e de datoria noastra sa le spunem ce e bine pentru ei. Fiu-meu m-am intrebat ce meserie e bine platita ca sa stie unde sa se indrepte!

[Qarina]

letitia :) jumatatea mea si bunicii copiiilor mei ar fi fericiti sa auda asa ceva de la copiii nostri

 

da cica eu ii stric, cu educatia mea hippy :) adicatelea nu vreau sa-i fac programatori cum zice tac-su :)

 

edit: btw, cum te-i descuract cu pianul? l-ai lasat pe sotul tau sa-si faca damblaua? ca eu ma mai harai cu dl aqai pe motive de activitati ...

Editat de Aqai, 18 noiembrie 2014 - 18:09 .