Postat 10 noiembrie 2014 - 23:47
Eu sunt ceva mai avansata decat tine. Tata a fost si operat, a facut si tratament, si citostatice ...acum este internat intr-un azil, pentru ca mama, singura, nu mai face fatza ...din august e pe morfina seara. A slabit 30 kg, nu se mai poate indoi pentru ca e prins osul pubian ...drept urmare, nu se mai poate ridica din pat. Incercati voi sa ca ridicati fara sa va indoiti de la mijloc. Daca il ridica cineva merge cu cadrul pana la baie, dar nu se poate aseza pe WC. Pipi in general face in pampers si kk face la baie, din picioare ...cineva trebuie sa curetze, sa-l spele, sa-i faca dush.
Psihic este la pamant ...plange non-stop, se vaita, nu-i mai pasa de nimeni in jurul lui ...am vrut si eu sa deschid mai demult un subiect despre "mentalitate de muribund" ...eu sunt absolut shocata ce demoni zac in noi, atunci cand ne e frica de moarte, cand nu esti impacat cu ea.
Eu sunt singurul lui copil si sunt departe ...ca si tine am trecut prin agonie, depresie, panica, neputintza, remuscare, vina ...in vara am venit in Romania pentru el, am trimis copiii sa-l vada pentru el, pentru ca mi s-a parut mai important sa fie el fericit ca ii vede, decat ei nefericiti ca isi vad bunicul asa.
S-a bucurat, dar nu asa cum ma asteptam ...este intr-un asemenea disconfort si durere incat nimic nu il mai bucura ...nici nepotii, nici eu, nici viata lui buna de pana acum, nici amintirile frumoase.
Isi doreste sa moara ...
Eu ? Am zile cand sunt suparata pe el, pentru ca o chinuie pe mama, nu ii pasa de eforturile ei, e nemultumit de tot, o suna ziua-noaptea, o cheama la el, o intoarce din drum, nu-i pasa ca afara e frig, e intuneric ...
Am zile cand ma gandesc ca el nu a fost nicioidata asa, ca a facut atat bine in jurul lui, ca 10 ani a venit an de an aici sa imi creasca copiii ...
Si undeva in adancul sufletului, deja l-am ingropat, ca ii va fi mai bine acolo decat asa cum este acum.