A avea un copil este o decizie, luată în urma unei analize cu argumente solide. Nu faci un copil doar de dragul de a-l face, chiar şi cu riscul de a nu avea cu ce să-l hrăneşti şi nici posibilitatea de a-i oferi o educaţie bună. Un copil nu ar trebui să fie un simplu cap de locuitor, indiferent de condiţiile în care este el crescut. Iar dacă o femeie, un bărbat, o familie nu are copii, cu siguranţă nu este de condamnat. Cel puţin nu doar prin acest filtru.
Acuzaţiile pe care din ce în ce mai mulţi pesedişti i le aduc lui Klaus Iohannis, strict prin prisma faptului că nu are copii, sunt absolut aberante. Da, un bărbat care este tată posedă unele calităţi valoroase. Dar un bărbat care are copii nu înseamnă că este şi tată sau că are o familie. Aşa cum societatea ne-a obişnuit, o familie este acea ecuaţie formată dintr-un bărbat X şi o femeie Y, din care a rezultat copilul Z. În sens mai larg, familia nu constă nici în actul de căsătorie, nici în slujba pe care a făcut-o preotul în ziua nunţii, nici în numărul de copii. Ci în respect reciproc, sentimente, valori comune.
Este dreptul fiecărui om de a decide dacă vrea să aibă un copil, dacă poate, iar dacă-l face, când şi în ce circumstanţe. Măsurile pentru promovoarea natalităţii, interzicerea avorturilor şi presiunea imensă asupra cuplurilor de a face copii sunt desuete.
Aşa că, doamnă Gabriela Firea, doamnă Daciana Sârbu, domnule Victor Ponta şi toţi cei care, într-o formă sau alta, aţi sugerat că un om nu ar fi bun, nu ar avea caracter dacă nu are copii, ceea ce aţi făcut este înjositor. La fel de înjositor este să te foloseşti de copii în campania electorală (uneori de propriii copii minori, aşa cum face candidatul PSD pe Facebook). Şi la fel de înjositoare este şi comparaţia nefericită făcută de Klaus Iohannis între afacerile imobiliare şi copii. Ce faceţi dumneavoastră se numeşte vânzare de copii. Sau cel puţin a ideii că un copil este doar o monedă de schimb care îţi aduce multe beneficii. Şi este mult mai grav să vă folosiţi de un copil, născut sau nu, într-un must have pentru succes.
V-ar plăcea o Românie în care copiii să se nască pe bandă rulantă, într-o economie instabilă, într-un sistem de educaţie precar şi cu un sistem de sănătate bolnav? O Românie cu mulţi copii, fără un viitor în faţă, care ajung fie să nu promoveze examenul de bacalaureat, fie să plece din ţară pentru un loc mai bun? Doamna Firea, să nu uităm că unul dintre copiii dumneavoastră, a picat la examenul de maturitate, cu nota 1.2 la limba română. V-aţi simţit mândră ca româncă sau ca mamă?!
Nu vă e suficient să vedeţi câţi copii nu ştiu ce înseamnă o ciocolată sau un abecedar? Vă place să vedeţi mame, acele femei care apar la ştirile de la ora 5, pe care le apreciaţi doar pentru că au copii, aruncându-şi bebeluşii în tomberoane sau părăsindu-i aproape fără milă?
V-ar plăcea ca oamenii care nu pot avea copii, din punct de vedere biologic, să adopte? Atunci, poate ar trebui să faceţi ceva ca regimul adopţiilor în Românie să nu mai fie o luptă infernală cu morile de vânt. Ştiţi cât de greu se adoptă un copil în România? Şi la câte umilinţe sunt supuşi tinerii care ar vrea să aibă un copil, dar nu pot să-l facă?
Un copil este poate cel mai minunat dar pe care îl poate primi o familie. Nu este un bun pe care ţi-l doreşti, aşa cum spunea recent o doamnă deputat PSD, nu este un calificativ al caracterului unui om şi, cu siguranţă, nu este o cheie care deschide toate uşile succesului. Iar dacă dumneavoastră, doamna Firea, nu aţi înţeles asta, măcar nu o spuneţi la televizor. Nu o spuneţi în faţa copiilor dumneavoastră. de aici: Gabriela Firea, baby broker 2014: cât de josnic e să-ţi foloseşti propriii copii ca să cumperi voturi!