Tocmai am citit un reportaj care mi-a dat emotii mixte ... despre o fetita adoptata din Romania si care acum, la 20 de ani, a intrerupt legaturile cu cei care au adoptat-o si vrea sa se intoarca in Romania - la cei care au abadonat-o.
Povestea ei mi se pare bizara ... demna de un reportaj tv.
Pe de o parte - prin ceea ce face acum, fata uita de iubirea (pe care o presupun) a parintilor adoptivi si isi urmareste calea sangelui ...
Am simpatie pentru familia care a adoptat-o si nu am simpatie pentru cei care au abandonat-o. A sunat-o pa maica-sa naturala si aia i-a inchis telefonul in nas.
aici articolul Adoptată de americani, vrea înapoi în România, la cei care au abandonat-o în orfelinat
E naivitate, e nerecunostinta, e mai puternic sangele decat iubirea? voi ce spuneti?