Oana ce burtica frumoasa ai :).
Iuli, referitor la surpriza, noi am ales sa fie asa, nu vrem sa stim ce este. La prima sarcina am stiut si am zis de la inceput ca daca ne ajuta Dumnezeu si reusim sa mai traim o data experienta asta, o sa incercam sa experimentam si cum este sa nu stii ce e bebe din burtica. Pe de o parte pentru experienta in sine, pe de alta parte pentru ca intotdeauna mi s-a parut ca nasterea are ceva magic, si sa nu stiu ce este mi se pare si mai deosebit. Asa ca speram doar sa nu devina atat de evident pe la vreo ecografie ca o sa ne dam seama fara nicio problema
Fetelor, referitor la nasterea anterioara, eu pe Emma am nascut-o natural. Aici se promoveaza extrem nasterea naturala, si nasterea prin cezariana e ceva ce se face in situatii absolut necesare (teoretic si in Romania cezariana se produce doar la recomandarea medicului asa cum stiti si voi, dar eu am prietene unde medicul a recomandat cezariana pe motiv de "varsta mamei"(peste 35 de ani), miopie (-3), copil foarte mare (bebe s-a nascut cu 3200 grame. Ca sa fac o paralela, in Romania din toate prietenele/cunostinetele mele care au nascut (cred ca sunt vreo 15), doar una a nascut natural. In Olanda cunosc doar o persoana care a nascut prin cezariana (si aici sunt tot vreo 15-20 mamici).
Povestea nasterii mele a fost destul de simpla, aveam 40 de saptamani si fiica-mea nu dadea niciun semn ca ar vrea sa iasa. Control la 2 zile la moasa si tot nimic. La 41 de saptamani am spus ca eu nu mai pot si solicit sa ma induca. Asa ca m-am prezentat la spital sambata dimineata, sa imi induca nasterea. Procesul a inceput pe la 9 dimineata, cu un ovul cu hormoni, care sa porneasca contractiile. In timpul asta la fiecare ora se monitoriza ritmul cardiac al lui bebe, si in rest eu am facut ture ture, pe scari (spitalul are 7 etaje si m-am plimbat de jos in sus si de sus in jos vreo 3 ore). Dupa 4 ore urma iar monitorizare si verificare. Pana sa ma verifice mi s-au rupt membranele, era intre timp in jur de 2 dupa amiaza, asa ca au zis ca ok, se porneste nasterea natural, deci sa nu mai imi dea hormon.
M-au mutat in sala de nasteri (inainte fusesem intr-o sala de pre-travaliu cu alte 3 fete). In sala de nasteri am fost singurica, adica cu tati, si venea moasa sa ma verifice din cand in cand. Insa nu mi s-au pornit contractiile, dilatatie ioc, statea la 2 cm, asa ca pe la 5.30-6 dupa amiaza mi-au dat hormon (perfuzie cu oxitocina). Dezavantajul e ca daca iti pune perfuzie trebuie sa cam ramai in pat, ca trebuie monitorizat bebe continuu. la mine tot nu se porneau contractiile si imi tot marea doza de hormon. La un moment dat au inceput si contractiile, eu le simteam puternic tare, dar dilatatia ramanea la 3, asa ca tot mai imi dadeau niste hormoni. Pe la 8 nu mai puteam de durere, asa ca am solicitat sa imi faca epidurala, Eram dilatata tot 3.5, nu ajunsesem nici la 4 si contractiile, desi pe monitor erau prea mici ca intensitate, eu le simteam foarte puternic.
Pentru a face epidurala trebuie intai sa iti faca o perfuzie cu solutie salina, (pentru hidratare), asa ca mi-au pus perfuzia, apoi a venit si anestezistul. Mi-e imi era team ca aveam asa niste dureri ca nu o sa ma nimereasca doctorul sa imi puna epidurala intre 2 contractii. Dar nu au fost probleme, a fost super ok. Foarte repede dupa ce mi-au facut epidurala am simtit ca pot respira. Ce bine :). Bucuria asta nu a durat mult, dupa vreo ora simteam deja contractii, nu atat de puternic ca inainte, dar le simteam si trebuia sa pufai ca sa pot sa trec peste ele. Imi spusesera moasa si asistenta ca o sa simt cum impinge bebe cu capusorul in zona inghinala, ca presiunea respectiva nu dispare cu epidurala.
Dar pe la 11 noaptea aveam contractii puternice, le simteam bine, insa dilatatia era vreo 4 cm. Asa ca m-am gandit ca probabil ca urma o noapte luuuuuuunga de contractii. Imi facea tuseu cam la 1.5 hr sa imi verifice dilatatia. Si, la 1.30, supriza, aveam 9.5 cm. Deci in 2 h am ajuns de la 4 cm la aproape 10 cm. Am inceput sa simt nevoia de a impinge asa ca pe la 1.45 am inceput sa imping. Emma s-a nascut la 2.34. La un moment dat mi-a spus moasa ca la urmatoarea contractie o sa imping dar la un moment dat o sa imi spuna sa ma opresc. Atunci am nascut-o si oprirea a fost ca sa ii tina cordonul si sa il desfaca (ca isi pusese fiica-mea margele normal).
Momentul in care mi-a pus-o pe burtica, si cordonul inca pulsa, iar ea era uda si calduta, si moale tare, este momentul ca mi-a schimbat viata pentru totdeauna :). A fost cel mai frumos moment al vietii mele, senzatia aia de cald si de bine si de calm. Era in toiul noptii, eram in camera acolo cu moasa, asistenta si tati, si mi s-a parut extraordinar. Tati a taiat cordonul dupa vreo cateva minute (a si improscat-o pe doamna asistenta cu sange ). Apoi am mai impins o data sa scoatem si placenta, care a iesit imediat. M-au curatat un pic pe mine, timp in care am tinut buburuza in brate si am pus-o la san. Apoi a luat-o sa o curete si pe ea un pic, sa o masoare, sa ii faca injectia cu vit K, si sa o imbrace. In 5 min o aveam inapoi :). Ne-au lasat singurei in camera, pe toti 3, si era asa de liniste si de calm, afara ningea ca in povesti, Emma sugea linistita la pieptul meu, a fost magic :).
Pe la 5 dimineata am putut sa mergem in salon, eu am facut un dus (a fost cel mai bun dus din viata mea). In salon am avut-o pe Emma cu mine. Tati a plecat acasa, singurel (pentru ca era un salon cu alte mamici, nu avea cum sa stea cu mine). Noi ne-am culcat, si am dormit vreo 2 ore. La 8 a venit tati si la 10 am plecat acasa :). De data asta trei!
Eu mi-am revenit foarte repede, recuperarea a fost rapida, dupa 5 zile uterul se retrasese complet, eu am urcat pe scari de la inceput (dormitorul nostru si al Emmei e la etaj).
Daca e sa trag linie cred ca am avut o nastere normala, nici usoara (ca nu am nascut-o la un stranut si dupa nastere sa spun "hai ma dati-mi unul sa-l nasc si pe asta") si nici grea.
Lapticul a venit repede, bine, a durat tot vreo 2 zile, dar asta cred ca e normal, pana se regleaza cererea/oferta si pana invata si bebe sa suga. In cele 2 zile nu i-am dat deloc lapte praf, o tineam doar la san desi nu prea manca. Aici se recomanda lapte praf doar dupa 2 zile, si daca bebe pierde din greutate peste 10% din greutatea initiala in cele 2 zile. Altfel nu ii da biberon (in fine, asta doar daca alegi ca si mama sa alaptezi, ca scrii asta in planul de nastere). Daca spui ca nu vrei sa alaptezi atunci i se da imediat laptic evident.
Sper ca si pe bebe 2 sa il nasc tot natural (sa speram ca se repozitioneaza ca acum e transversal, dar mai are timp). Abia astept sa retraiesc momentul ala magic cand suntem noi trei in camera, si e liniste, si miroase a cald si a dragoste, cu o mogaldeata care sta la pieptul meu si e calda si moale si se uita cu ochi mari la noi.
Va pun o poza de imediat dupa nastere, dupa ce a imbracat-o :)
Va pup fetelor, noapte buna