16 raspunsuri la acest subiect

[Lexiplexi]

Si eu am fetele la 1 an si jumatate distanta. Cand avea cea mica un an si cea mare 2,5 ani, am crezut ca cedez psihic. Nu mai dormisem toata noaptea de 2ani si ceva, toata ziua era o alergatura, tot timpul trebuia una hranita, plimbata sau culcata. Eram epuizata si slabisem ingrozitor, aveam in jur de 45 de kg (de la 52-53 in mod normal). Dar lucrurile au inceput sa se schimbe cand cea mare a mers la gradinita si treptat lucrurile au intrat in normal. Acum imi este mult mai simplu cu doi copii apropiati ca varsta, le duc la aceeasi scoala, lle iau din acelasi loc, iar la majoritatea activitatilor merg impreuna. Se joaca mult impreuna, se mai si bat, dar nu se plang de plictiseala. Probabil ca ajuta si faptul cu sunt amandoua fete si au cam aceleasi preocupari.

Asa ca raspunsul meu acum, este ca e bine sa fie diferenta mica intre copii, mai tarziu vom vedea ce va mai fi....

[monicabo]

Lexi, sunteti la fel ca noi, tot asa fetite, diferenta mica.. 

Eu le am la 1 an diferenta la scoala (poate si tu la fel), deci voi merge cap la cap cu materia de scoala, termina una, incepe anul urmator cealalta.. 

[Alexia27]

Parerea mea e ca "diferenta ideala" depinde de mai multi factori: varsta parintilor, starea financiara, spatiul locativ, tara unde sunt etc. Sa explic.

 

Intr-o tara ca USA, dupa cum spunea Buflea, se pune problema banilor de college. In situatia asta e mai usor financiar sa ai copiii la 4 ani distanta, ai doar unul de tinut in college. De ex. la mine, gradinitele se platesc foarte mult. De la un nr de copii in sus nici nu merita sa te intorci la lucru, daycare costa mai mult decat castigi. Pentru noi cel mai greu financiar va fi cand cele mici vor fi la gradinita si cea mare la scoala. Cand vor fi toate trei la scoala va fi mai usor.

 

Depinde de asemenea cate dormitoare ai, si la un moment dat si sexul copiilor va conta. Intre fata cea mare si cea mijlocie sunt 7 ani. Ele nu vor imparti niciodata dormitorul. Stiu ce inseamna sa imparti camera cu o sora cu multi ani mai mica. Acum, dormitorul ei este un risc urias pentru mijlocia de 1 an si 4 luni...multe jucarii neadecvate ei, carti, hartii, carioci, foarfece, loom bands etc. Cand vor mai creste vor avea programe diferite de joaca, lectii, somn, prieteni foarte diferiti ca varsta si preocupari, dorinta de intimitate a celei mari...nu merge.

 

Avantaje: cea mare o iubeste mult pe mijlocie (si pe cea mica, dar ea abia a inceput sa rada si sa se uite mai cu atentie, nu e foarte interesanta inca), o las sa se joace cu ea cand am nevoie de un minut, ma ajuta la supraveghere. Gaza o urmareste peste tot si o lasa sa faca ce vrea din ea.

Dezavantajele le-am spus mai sus. 

 

Intre mijlocie si cea mica sunt 13 luni. Ele vor imparti un dormitor caci vor fi aproximativ in aceeasi etapa de dezvoltare. La gradinita vor fi aproximativ impreuna, la scoala impreuna etc. La dezavantaje....imi e cumplit de greu cu ele, fara nici un ajutor. Amandoua plang in acelasi timp, amandoua ma vor in acelasi timp (cea mare rade de mine si canta: Mummy is covered in babies, mummy is covered in babies   ), de multe ori nu am timp nici sa mananc, nu pot face nimic prin casa etc.

 

Dar nu imi fac eu griji pentru Kate si Willy, am eu asa o idee ca nu vor trebui sa puna copiii intr-o camera si nici pe Kate nu o s-o prinda seara in pijama si nepieptanata in timp ce alapteaza doi copii simultan  

[lai]

Nici eu nu le duc grija lui Kate si Will :)

 

Si ai nostri sunt apropiati, doi de 1.5 si unul de 3. Sunt minunati cum se joaca impreuna, cum interactioneaza - pentru mine e fascinant oricum, fiind singura la parinti, acum poate ar fi fost minunat si daca era diferenta de varsta mai mare - sigur ca se mai cearta de la vreo jucarie, dar in general sunt cei mai buni prieteni. Mai vedem mai tarziu cum va fi.

Si de greu, e greu

De spatiu locativ nu ma stresez foarte tare, momentan impart toti o camera si pe mai tarziu ma gandesc la doua. Nici de facultate nu ma stresez - inca - foarte tare, punem niste bani deoparte si in rest vom mai vedea, ar trebui sa mai creasca si veniturile noastre pana atunci, exista si burse, si ajutor financiar (cel provenind din anumite surse cel putin e mai generos daca ai mai multi copii in facultate in acelasi timp), si imprumuturi, si slujbe, si alte tari. Deocamdata ma simt privilegiata ca imi permit sa lucrez si sa ii am pe toti la gradinita. Cel mai greu mi se pare sa ii acord fiecaruia cata atentie mi-as dori, dar asta poate are mai mult de-a face cu numarul de copii decat cu diferenta de varsta, si se presupune ca se compenseaza prin altele.

[caresse]

Fiind singura la parinti, mi-am dorit mereu o sora sau un frate, mai ales ca am 13 veri primari si i-am invidiat mereu pentru legatura dintre ei ca frati! (5+4+3+1)

 

Am vrut de la bun inceput multi copii, vreo 5 ... dar .... si primul a venit mai tarziu si destul de greu !

 

Al doilea copil vine la 8 ani diferenta, pentru ca uneori sau de multe ori, Dumnezeu hotaraste !

 

Dar ma gandesc ca sunt norocoasa ca o voi tine in brate (cu ajutorul lui Dumnezeu , in vreo 10-12 zile) si ca am uitat multe lucruri/situatii/sentimente in 8 ani, iar acum e ca sin cand as lua-o de la capat!

Ceea ce sper, este sa fiu o mama buna pentru amandoi si baietelul meu sa nu simta vreo diferenta in comportamentul meu/ atentia mea.fata de el!

Nu ma astept sa fiu perfecta, sper sa gasesc un echilibru!

 

[Alexia27]

Felicitari pentru bebe, Caresse! Sa ai o nastere usoara si un copil sanatos!

[redactor]

la obiect acest test: Esti pregatita pentru al doilea copil? Fa acest TEST si vei afla