211 raspunsuri la acest subiect

[Fleurdelise]

Nu stiu ce sa fac nelegat de el...poate nici nu imi doresc. Nu sunt genul care sa mearga la petreceri, cluburi, etc. Viata mea era intre casa, serviciu (care imi ocupa ceva timp), si mers la cumparaturi pentru aprovizionare (o faceam eu 90%). Plus calatoriile... Nu imi doresc alt gen de distractii. M-am intors de ieri la sala - culmea la aceeasi sala la care mergeam la inceputul relatiei si la care renuntasem.

Cum sa nu iti doresti sa faci ceva nelegat de el? Nu inteleg... Asta inseamna ca te cramponezi de un trecut care nu mai exista. Nu mai ai cum sa faci ceva legat de el, nu?

 

Sunt atatea activitati in afara de petreceri si de cluburi. Doua le-ai mentionat deja: sala (iata un bun exemplu, caci renuntasesi la activitatea asta cand erai cu el) si calatoriile, un fost hobby in 2 pe care il poti foarte bine continua singura. Gandeste-te ca vei putea merge in locuri in care, poate, el nu ar fi vrut sa mergeti impreuna.

Pentru activitati zilnice de iesire din rutina iti propun: jogging, plimbari, bicicleta, piscina interioara, biblioteca, cursuri de arta, de gatit, de fotografie (esti deja pasionata) etc.,ceva ce te atrage sau ceva cu totul nou, o provocare sa iti depasesti limitele si sa iti creasca increderea de sine.

 

Eu te inteleg f bine cand spui ca iti e greu sa faci orice singura, e normal, dar trebuie pur si simplu sa iti impui.

Ai prietene cu care sa poti vorbi si face activitati impreuna?

[Panseluta123]

Nu-mi doresc in sensul ca nu erau chestii pe care as fi vrut sa le fac si nu am putut. Mie imi era foarte bine asa, imi ajungea. Sala e un lucru bun oricum, am mai mers prin alte parti si cand eram impreuna, am mers si la piscina intai impreuna, apoi singura apoi deloc...

Calatoriile nu le-as putea in nici un caz continua singura - intotdeauna mi s-a parut trist sa calatoresti singur - peste tot marea majoritate sunt cupluri sau familii - mai vezi cate unul /una singur la masa seara la cina... trist. Nu era loc unde sa nu vrea sa mearga, am mers in peste 100 de orase din 22 de tari...4 continente... Si asta atarna greu acum, avem atatea amintiri (unele spectaculoase) care chiar nu pot fi ignorate...

Imi impun, nu am ce face, dar asta se va rezolva cred in timp... cand toata lumea ta se invarte in jurul unui singur om 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana timp de atatia ani e greu sa te misti altfel... cel mai des simt ca nu am nici un rost.

Prietene nu am, noroc cu sora si mama care imi mai tin de urat...

Incredere in mine am suficienta, am avut mereu - judecand la rece am suficiente atuuri. Insa nu am fost destul de isteata in situatia asta - am pus sentimentele mai presus de ratiune si am gresit. Creierul imi spunea de mult ce am de facut, inima nu m-a lasat...

Editat de Panseluta123, 12 septembrie 2014 - 22:35 .

[adi2003]

Cel mai trist e sa stai acasa singura, crede-ma.

Iesi, calatoreste...doar timpul si finantele sa fie limita.

Nu fa comparatii cu ce vezi in jur. Pur si simplu bucara-te de locuri si situatii noi.

Traieste clipa de azi.

Intr-o zi ceva se va schimba in bine.

 

 

Calatoriile nu le-as putea in nici un caz continua singura - intotdeauna mi s-a parut trist sa calatoresti singur - peste tot marea majoritate sunt cupluri sau familii - mai vezi cate unul /una singur la masa seara la cina... trist. 

[BalMascat]

Eu zic ca mai trist decat un om singur la masa, e sa te uiti in urma si apoi sa crezi ca nu mai poti face ce ai facut cu el, niciodata. Tu nu stii viitorul, si nu vad de ce te-ai bloca in amintiri acum. Daca iti vei dori sa calatoresti, vei calatori. Fara el, asta nu inseamna neaparat singura. Deci nu mai broda pe ideea asta nimic. Acum.

Acum gandeste pozitiv. Macar incearca. Cand iti vine in minte ca nu vei mai face, spune-ti ca nu ai cum stii asta. Si pune punct. Adevarul asta e, nu stii ce va fii, si nu stii cate mai are viata de oferit. Orice crezi tu acum, nu are niciun fundament. Ideile astea te fac si mai trista si mai desnadajduita. Poate ca dupa ceva vreme, vei considera asta ca....cel mai bun lucru care ti s-a intamplat in viata!! Nu ai cum stii, deci nu te mai amagi acum.

 

Ce as face eu? M-as apuca sa remodelez/re-aranjez casa. Dulapuri, zugravit, orice...sa ma tina ocupata, sa arate altfel totul. Sa te tina ocupata ideea....ce culoare, ce aia..ce aia. Tu stii. Si nu m-as gandi nici inainte nici inapoi, as incerca sa traiesc strict in prezent. Ziua de azi, si mi-as ascuti simturile sa observ cele mai mici detalii ale vietii de zi cu zi, pe care le luam asa cum sunt, fara sa le simtim. Sau m-as ocupa cu orice altceva, ce exemple s-au mai dat...sala, prietene, film....as citi. Cate sunt de facut!!

Editat de BalMascat, 13 septembrie 2014 - 17:43 .

[Panseluta123]

E aproape o saptamana si nici nu am reusit sa strang prin casa. Am mai iesit in oras, la sala, cand sunt in afara casei parca e ok, cand ma intorc printre toate lucrurile care imi amintesc de el, iar se duce tot... nu am unde sa plec, nici sa ma apuc de zugravit acum nu prea e posibil - eu am energie pentru asta si in plus, in lunile urmatoare am de acoperit o gaura consistenta pe card dupa vacanta care tocmai s-a incheiat!

E cel mai greu sa nu te gandesti, iar cel mai greu de suportat e sentimentul ascesta ca nu am nici un rost, nici o motivatie sa fac ceva. Cand ai trait asa atatia ani de zile banuiesc ca e greu sa iti gasesti linistea intr-o saptamana.

Singurul lucru bun e ca sunt constienta ca e bine ca s-a incheiat... insa acum asta nu ma ajuta prea mult...

[marius]

Asta este o forma de depresie.... daca nu scapi de ea cred ca ar fi bine sa consulti un medic psihiatru sunt tratamente lejere care te pot sustine sa travesezi cu succes aceste perioade. Nu e un capat de tara se poate intampla oricui si este remediabil. Scoate lucrurile care te leaga de trecut si fa-ti loc pentru viitor.

[andacos]

psiholog,nu psihiatru.

 

Parerea mea e sa-ti traiesti durerea,dezamagirea,suferinta...cum vrei tu sa spui,Lasa-ti timp sa vindeci ranile si apoi impune-ti sa mergi mai departe.Ai sa simti cind ai sa fii pregatita sa faci pasul asta.

 

INsa sunt etape ce nu trebuiesc sarite,ci traite.Nu le traiesti acum,te vei intoarce cindva sa le traiesti si atunci ,poate fi mai dureros,pentru tine,pentru cei din jurul tau.

[Eleni]

In principiu orice ai face si oricum ti-ai umple timpul, tot e neplacut. Dureros nu stiu daca chiar e, eu cred ca e mai degraba neplacut. Tocmai ti-ai indepartat un om cu care te obisnuisei din viata ta, si atunci ai fost fortata sa iesi din zona de comfort. Asta e neplacut pentru toti, nimeni nu o face ca vrea, cei mai multi suntem obligati sa o facem ca trebuie, sau ca ne autoimpunem sa o facem.

E normal sa dureze un pic pana trece, si nici nu te forta sa iesi de acolo caci nu faci decat sa ascunzi sub pres o suferinta, si ea va sapa oricum. Asa ca aloca-ti 3-4-5 zile de “jelit” sa zicem. Cat faci asta, gandeste-te ce ai face daca el s-ar intoarce: sa zicem ca revine la tine, dandu-si seama ca a gresit si ca regret, bla bla bla. L-ai primi inapoi? Te-ai bucura? L-ai aprecia pe un om care a plecat pe furis, golindu-si sertarele? Evit sa judec, si mai ales sa il judec pe el (desi eu sunt genul care cam trage concluzii, dar nu mi le exprim aici). Insa o plecare de fata cu tine si in care isi lua o geanta cu schimburi era mai demna decat furisatul asta atent planificat.

Pentru ca imi pari un om destept, iti sugerez sa iti faci un plan de project management al acestei perioade: 5 zile de jelit – etapa 1. Etapa 2 – accepta rahatul asta asa cum s-a intamplat, asuma-ti-l cu poti, invata sa traiesti cu situatia. Etapa 3… nici nu stii cand lasi in urma asta si mergi mai departe.

Iesitul cu prietenii si alte activitati menite sa iti mute atentia nu te vor face decat sa te ingropi in amar in momentul reintoarcerii in casa.  In rest nu exista solutii, exista doar o reteta universal valabila: timpul le cicatrizeaza pe toate.

 

P.S. Acum am vazut ca a scris si andacos fix acelasi lucru, cu mai putine cuvinte. Crede-ne pe cuvant pe amandoua, suntem destepte .

[marius]

psiholog,nu psihiatru.

 

Parerea mea e sa-ti traiesti durerea,dezamagirea,suferinta...cum vrei tu sa spui,Lasa-ti timp sa vindeci ranile si apoi impune-ti sa mergi mai departe.Ai sa simti cind ai sa fii pregatita sa faci pasul asta.

 

INsa sunt etape ce nu trebuiesc sarite,ci traite.Nu le traiesti acum,te vei intoarce cindva sa le traiesti si atunci ,poate fi mai dureros,pentru tine,pentru cei din jurul tau.

M-am exprimat corect. Tratamentele medicale sunt diagnosticate si tratate medical de medici specialisti, in acest caz medic psihiatru. Una dintre afectiunile depistate si tratate de psihiatrii sunt depresiile acute si/sau cronice.

[andacos]

M-am exprimat corect. Tratamentele medicale sunt diagnosticate si tratate medical de medici specialisti, in acest caz medic psihiatru. Una dintre afectiunile depistate si tratate de psihiatrii sunt depresiile acute si/sau cronice.

N-are rost sa continuam...traseul este psiholog ,apoi psihiatru daca e cazul.