211 raspunsuri la acest subiect

[Panseluta123]

Buna tuturor!

Va citesc de mult, insa azi m-am inregistrat sa va scriu, pentru ca am nevoie de putin ajutor.

Poate mai mult de sprijin, pentru ca solutii nu mai sunt. S-a incheiat astazi (mai bine zis ieri) relatia noastra care dura de aproape 9 ani. E foarte mult, asta e de fapt problema. Eu l-am iubit foarte mult, desi nemultumirile au existat, in forme diferite, pe tot parcursul relatiei. Dar mereu am sperat ca se vor mai rezolva din ele, sau ca timpul le va mai atenua din importanta. Dragostea mea nu era oarba, stiam ce defecte are si in ultima vreme i le-am spus clar (si cam dur) in fata (asta se pare ca a fost si motivul rupturii finale).

Intre noi a fost de la inceput o diferenta de nivel profesional si financiar. Care in sine nu m-a derajnat foarte tare si nu ar fi fost o problema majora, daca atitudinea lui fata de acest lucru ar fi fost normala (din punctul meu de vedere). Am crezut ca si el doreste sa progreseze, am facut tor ce era posibil pentru asta, dar se pare ca a fost in zadar. S-a schimbat intr-o oarecare masura, a facut o facultate dar nu a reusit sa profeseze in domeniu (de inteles, pentru ca mai mult eu am tras ca el sa termine studiile...). Financiar nu i se parea nimic nelalocul lui sa contribuie cu sume modice lunar (cateva sute de lei, nu multe) sau uneori deloc - nu are venit stabil. In schimb eu am cheltuit mereu sume mari pentru casa si pentru el (haine, studii) si pentru noi (concedii deosebite). Si culmea, el era cheltuitor si eu mai chibzuita...

Insa tineam mult la el, vorba lui nu mai eram indragostiti dupa atatia ani, dar eu m-am atasat foarte mult (poate e obisnuinta, dar eu zic ca nu e numai atat). Eu sunt genul de persoana de casa, ma implic mult, nu pot avea relatii pasagere (am fost casatoriti amandoi inainte si de asta nu am legalizat aceasta relatie, atata timp cat lucrurile nu mergeau foarte bine). Lumea mea practic s-a invartit in jurul lui in acesti ani. Eram o echipa buna uneori, aveam aceleasi preferinte - daca nu era si bine, nu dura atat. Insa problemele astea au planat asupra relatiei pana au distrus-o de tot. Si eu eram cam autoritata, dar sunt genul de femeie puternica, iar el este un barbat slab... dovada si modul in care a plecat - cand am revenit dintr-o delegatie am gasit cheia pe masa si toate lucrurile lui luate (pana la ultimul ac). Fara nici un mesaj, bilet... nimic. Am vorbit azi si mi-a spus ca a gasit pe altcineva (avusesem discutii si pe tema asta, comportamentul lui era putin ciudat in ultima vreme). A spus ca pana acum nu a fost mai mult de un flirt... dar ea l-a primit in casa... iar ciudat...

Stiu ca asta trebuia sa se intample, am vrut si eu de cateva ori sa fac pasul asta in ultimul timp, dar nu am gasit putere. Insa e greu... atatia ani impreuna sunt greu de sters (pentru mine, se pare ca pentru el nu a fost greu). E greu sa vezi casa goala, nu mai stiu cum e sa fii singura... ma tem ca nu mai am resurse sentimentale sa investesc in alta relatie vreodata, ca nu ma voi atasa la fel de altcineva... Stiu ca va trece, nu a murit nimeni din asta (sau ma rog, nu multi)... insa e greu... ce sa fac in perioada urmatoare ca sa fie mai putin dureros?

 

[marius]

Sa iti vezi de viata. Exista o regula, pentru ceea ce nu merita nu lupti si nu plangi. Cauta-ti activitati profesionale, distractive, prietene, prieteni si du-te mai departe. Din punctul meu de vedere este corect asa cum s-a intamplat. Nu trage dupa tine caruta fara roti ca-ti rupi picioarele.

[Panseluta123]

Multumesc, stiu ca e asa... teoretic stiu tot, cu practica e mai greu...

[marius]

Asa e cand iubesti.   dar ... dar... dar... e drum inchis, doare, exista dezamagire, tristete, intrebari de genul "de ce", si ca sa scapi trebuie sa compensezi. Iau asta si dau altceva. Iar acest altceva trebuie sa fie pentru tine strict. Azi am chef sa, maine am chef sa .... si uite ca o si fac. Mintea e ca un burete. Ce-i dai voie sa absoarba aia va absoarbe. Insa tu decizi ce sa fie ... doar da-i ocupatie intr-o directie buna, convenabila tie si vei traversa zi de zi si din ce in ce mai usor zona aceasta gri de astazi. Peste cateva zile va fi o nuanta de gri.... iar mai apoi o simpla amintire pe care nici nu vei dori sa ti-o aduci aminte.

Capul sus! 

[paulinio]

Am citit de 2 ori mesajul tau... pari foarte echilibrata si stapana pe sine... cred ca pur si simplu voiai sa asterni gandurile pe "hartie". Stii teoretic tot ce ai de facut... de aceea nici nu ai prea primit raspunsuri... pentru ca pari a fi stapana pe situatie. Eu sunt oarecum pe final... tot sper sa se termine dar cred ca voi trece totusi prin stari pe care nu le banuiesc acum (dincolo de usurarea ca am terminat ceva ce nu mai mergea demult). Zise si Marius: pune pe hartie ce voiai sa faci demult dar tot nu reuseai si incearca sa le indeplinesti.Sigur sunt chestii pe care le amanai pentru ca nu aveai timp, pentru ca o relatie iti mananca timp si energie. Acum ai timp pentru tine; valorifica-te si fa chestii cat mai multe pentru tine; gandeste pe termine scurt ce ai de facut si evita gandurile spre trecut sau spre viitor. Dah... in teorie stiu si eu ce am de facut :d Succes si mai mai scrie daca simti nevoia.

Editat de paulinio, 10 septembrie 2014 - 10:10 .

[Panseluta123]

Multumesc. Deocamdata imi e greu sa ma pun in miscare...nici macar nu am putut sa fac ordine prin dulapurile de unde si-a luat lucrurile. Aiurea e ca tocmai am venit din vacanta, unde ne-am mai ciondanit, dar pe ansamblu ne-a fost mai bine... cum nu fusese demult.. si apoi poc!

Editat de Panseluta123, 10 septembrie 2014 - 17:57 .

[XIO]

sa te bucuri de viata. ai avut o relatie care judecand dupa cum s-a terminat e foarte bine si in avantajul tau ca s-a terminat. ai stat cu un om care nu te merita.

Nu considera ca ai pierdut 9 ani din viata, ca nu a fost asa. Ai avut o relatie frumoasa care s-a terminat. Nu ai 98 de ani sa spui ca nu iti vei mai gasi pe nimeni, ia-ti timp si treci peste.

chestiile superficiale si marunte de genul coafura, cumparaturi, rasfat, iesiri in oras cu prieteni/prietene, sa te apuci de un curs de dans sau de ce iti place, par clisee dar te ajuta sa inaintezi. De foarte multe ori unele persoane efectiv infloresc dupa o despartire, chiar dupa una dureroasa..

 

asa ca, vezi-ti de treaba si infloreste. si uita un barbat care nu a avut balls sa puna punct unei relatii de 9 ani iintr-un mod matur si civilizat. :)

poti mai bine.

[Panseluta123]

Stiu ca e in avantajul meu (daca gandesc rational). Si nici nu vreau sa se intoarca inapoi - as fi vrut sa se intoarca daca era cel care speram eu sa fie... dar evident e ca nu este.

Insa imi lipseste foarte mult... in casa totul imi aminteste de el. Tot ceea ce eram obisniuta sa fac are legatura cu el. Mi-e greu sa accept ca nu-i pasa deloc de ceea ce simt eu. Saptamana trecuta pe acum faceam planuri...

Editat de Panseluta123, 11 septembrie 2014 - 11:52 .

[Fleurdelise]

^{E dura singuratatea dupa ce te-ai obisnuit atatia ani cu un om, cu bunele si cu relele lui.}

 

^{Fa orice sa iti distraga atentia si stai cat mai putin pe acasa. Activitati noi, la care sa ai ocazia sa intalnesti oameni noi. Tot felul de chestii pe care nu puteai sa le faci cand erai cu el, fie ca lui nu-i placeau sau nu aveati pur si simplu timp.}

 

^{Regaseste-te pe tine insati, asa cum erai inainte de relatia asta.}

 

^{Si cand iti mai vine sa plangi dupa el, reaminteste-ti defectele lui si modul in care s-a despartit de tine si cat ii pasa.}

[Panseluta123]

E greu pentru ca totul se leaga de el... am fost prin magazine - primul reflex e sa ma uit dupa haine pentru el (asa faceam mereu - gresit). Nu-mi vine sa gatesc pentru ca mereu gateam pentru el. Nu pe el il regret, e clar ca nu merita - ci ceea ce am avut noi si ceea ce ar fi putut fi. Am batut lumea in lung si in lat impreuna (asta era hobby-ul nostru comun) - am vreo 40 000 de poze din vacante (nu am gresit cifra)! Am vazut in 9 ani cati altii in 2 vieti! Nu stiu ce sa fac nelegat de el...poate nici nu imi doresc. Nu sunt genul care sa mearga la petreceri, cluburi, etc. Viata mea era intre casa, serviciu (care imi ocupa ceva timp), si mers la cumparaturi pentru aprovizionare (o faceam eu 90%). Plus calatoriile... Nu imi doresc alt gen de distractii. M-am intors de ieri la sala - culmea la aceeasi sala la care mergeam la inceputul relatiei si la care renuntasem.

Momentan mi-e greu sa-mi inchipui ca ma voi mai "lipi" de cineva in felul asta.. desi nu sunt genul de persoana care sa ramana singura, intotdeauna am considerat ca viata are sens in doi ... singura nu mi-as gasi rostul.

E greu, putea fi si mai rau... dar el nu stie asta. El stie ca eu ma consum foarte mult de obicei si sufeream ca un caine cand aveam vreo problema mai grava...Nu e greu sa-si imagineze cam cum imi e... si totusi nu ii pasa. Si asta e relevant...