152 raspunsuri la acest subiect

[Qarina]

Dupa ce am emigrat si m-am descebalit de cap pe-aici, am realizat cit de mare e tara asta. Si cit de singur o sa fie fiu-meu pe lumea asta. As zice ca aveam pe la 35 de ani cind am inceput sa gindesc asa si, combinat cu feelingul pe care vad ca multe doamne il traiesc, cum? sa nu mai am eu un copil?, m-am hotarit pentru Number 2. Aveam 39 cind a binevoit Number 2 sa ne onoreze cu prezenta.

 

 

 

asta e un motiv care e absolut rezonabil, cred ca si eu as fi gandit in locul tau la fel, nu ma mai alintam cu tot soiul de motive.

 

atata doar ca eu avand deja 2, nu am avut dilema asta

[lavi02]

La noi nr 1 a venit mai repede decat am intentionat, nr 2 a venit ca nu concepeam sa avem un singur copil, iar pt nr 3 am stat si m-am gandit si razgandit cativa ani. Odata ce m-am hotarat ca da, a devenit aproape o dorinta obsesiva, disperam cand vedeam ca trece cate o luna si nimic. Din fericire, n-au trecut asa multe si a aparut.

Acum mi se pare minunat cu 3. Se joaca unele cu altele, e veselie in casa, e atmosfera. Nu e pustiu. Deloc.

E si mult de munca dar nu contrabalanseaza cu fericirea de a le avea.

Argumente si contra la bb4:
Pro:
- imi plac foarte mult bebelusii, mi-a placut la nebunie sarcina, nasterea, alaptarea, le consider un privilegiu al femeilor
- si mie si sotului ne plac copiii mult
- cele mari au 12 si 8 ani, cea mica 2, nu i-ar strica un partener de joaca apropiat de varsta cand cele mari vor creste

Contra:
- am deja 36 de ani, sotul 37
- ar trebui sa schimbam masina pe un soi de microbuz
- ar trebui sa schimbam apartamentul (tocmai l-am schimbat, de la 3 la 4 camere si a fost ingrozitor, ne-a consumat multa energie cautat + amenajat + mutat) sau daca nu, am fi inghesuiti in asta
- ne-ar costa si mai mult concediile, deja mi-e greu sa ma obisnuiesc cu costul a 5 bilete de avion, dar 6...
- nu avem ajutor bunicesc, dimpotriva, noi trebuie sa-i ajutam financiar si energetic pe cei care mai sunt in viata
- deja mi se pare suficient de greu cu gatit, spalat, cumparaturi pentru familia existenta, n-as mari dimensiunea problemei
- nu mai zic de activitati + verificat teme la fiecare
- ne-am "recapata libertatea" si mai tarziu
- n-ar fi o fericire dpdv profesional pt mine

Editat de lavi02, 21 august 2014 - 16:39 .

[Sabina]

eu nu-l fac pe al treilea pt ca nu imi mai permite sanatatea,

 l-as fi visat pe la 32, 33 de ani.
 Din pacate la 30 m-am imbolnavit si am zis merci ca ii am pe astia doi facuti (l a 23 si la 28 abia impliniti, sarcini purtate de fapt la 22 si 27)
sa presupunem ca s fi fost ok medical sa mai fac copilu:
Acuma la 35 mi-am regasit oarecum liberatatea profesinal vorbind si nu-mi vine sa o ia de la inceput.
 Imi plac f mult bebelusii, sunt mama f buna pana pe la 3 ani ai copilului :)
 Sotul meu e totusi mai in varsta ca mine si mai are un baiat mare, nu ca nu si-ar dori vreo 8 :)), dar nu s-ar mai putea implica fizic atat de mult la crescut copii mici, ii scot sufletu astia doi deja (in zilele lungi in care eu ma inchid in birou)

deci pt noi iese din calcul.
 el nu vrea vasectomie, pt el = mutilare. Asta e nasol pt mine, mi-as dori sa faca :)))

[Simonna]

Pai da, eu inteleg foarte bine argumentele pentru nr. 2, chiar daca pentru mine n-au fost suficient de puternice :D, de la 3 incolo ma intereseaza, tot asa cu tot respectul intreb.

 

Simonna, cred ca am mai zis, eu am un frate cu 12 ani mai mic, avem o relatie foarte buna, nu ne-am certat niciodata... dar nu suntem apropiati, si nu din cauza varstei, ca acum e si el adult. Suntem insa foarte diferiti :)

Asta nu inseamna ca nu ne iubim. Insa la nevoi (sufletesti) apelez la prieteni.

Cind eram mai tinara si aveam prietenii mai aproape, asa faceam si eu cu nevoile sufletesti. Acum mi-a trecut, tot la familie ajung cind e grav de tot, respectiv cumnata mea, care are vreo 10-12 ani avans fata de mine si, daca ma intrebai acum 10 ani iti spuneam ca n-avem decit o relatie de suprafata.

 

Am constatat eu asa, in ultimii ani, ca exista o limita in ceea ce poti sa le ceri prietenilor, chiar daca tu zici mereu prezent la nevoile lor. Si, pe masura ce trece vremea si avem tot mai multe responsabilitati si/sau probleme medicale fiecare incepe sa traga spre propria lui familie.

Dar, cum zici tu, inteleg bine argumentele pentru un singur copil, le-am avut in cap ani de zile si am fost chiar convinsa. Si sint la fel de convinsa ca daca eram in Ro si Radu isi avea neamurile aproape, fie doar si veri/verisoare, si clar nu ma obstinam sa il fac pe Number 2 :)

 

Simonna

[Simonna]

asta e un motiv care e absolut rezonabil, cred ca si eu as fi gandit in locul tau la fel, nu ma mai alintam cu tot soiul de motive.

 

atata doar ca eu avand deja 2, nu am avut dilema asta

Yap, exact. Chiar m-am gindit cind citeam ca zici ca nu te vezi trecind prin inca o sarcina si tot si ca ai abia pe la 55 ai fi libera ca ce bine de tine ca i-ai "bifat" pe amindoi de tinara :)

S.

[Simonna]

eu nu-l fac pe al treilea pt ca nu imi mai permite sanatatea,

 l-as fi visat pe la 32, 33 de ani.
 Din pacate la 30 m-am imbolnavit si am zis merci ca ii am pe astia doi facuti (l a 23 si la 28 abia impliniti, sarcini purtate de fapt la 22 si 27)
sa presupunem ca s fi fost ok medical sa mai fac copilu:
Acuma la 35 mi-am regasit oarecum liberatatea profesinal vorbind si nu-mi vine sa o ia de la inceput.
 Imi plac f mult bebelusii, sunt mama f buna pana pe la 3 ani ai copilului :)
 Sotul meu e totusi mai in varsta ca mine si mai are un baiat mare, nu ca nu si-ar dori vreo 8 :)), dar nu s-ar mai putea implica fizic atat de mult la crescut copii mici, ii scot sufletu astia doi deja (in zilele lungi in care eu ma inchid in birou)

deci pt noi iese din calcul.
 el nu vrea vasectomie, pt el = mutilare. Asta e nasol pt mine, mi-as dori sa faca :)))

Hihihi, Sabina, Colegu' s-a dus la dr. de fam. pentru trimitere la vasectomie si s-au apucat sa discute si altele, analize si mai stiu eu ce, asa ca a plecat de-acolo si-a uitat trimiterea pt. vasectomie pe masa doctorului... Asa ca, mai in gluma mai in serios, cred ca a facut-o si ca sa nu trebuiasca sa se duca... El zice ca nu, dar restul de trimiteri le-a luat :)

[J G]

Cind eram mai tinara si aveam prietenii mai aproape, asa faceam si eu cu nevoile sufletesti. Acum mi-a trecut, tot la familie ajung cind e grav de tot, respectiv cumnata mea, care are vreo 10-12 ani avans fata de mine si, daca ma intrebai acum 10 ani iti spuneam ca n-avem decit o relatie de suprafata.

 

Am constatat eu asa, in ultimii ani, ca exista o limita in ceea ce poti sa le ceri prietenilor, chiar daca tu zici mereu prezent la nevoile lor. Si, pe masura ce trece vremea si avem tot mai multe responsabilitati si/sau probleme medicale fiecare incepe sa traga spre propria lui familie.

Dar, cum zici tu, inteleg bine argumentele pentru un singur copil, le-am avut in cap ani de zile si am fost chiar convinsa. Si sint la fel de convinsa ca daca eram in Ro si Radu isi avea neamurile aproape, fie doar si veri/verisoare, si clar nu ma obstinam sa il fac pe Number 2 :)

 

Simonna

 

Inteleg ce spui. Si la mine cel mai aproape om e familie, adica sotul. Cu el vorbesc chestiile naspa de tot, cand e cazul. Cu restul familiei nu pot discuta nimic.

Norocul meu e ca-s obligata sa fac terapie aproape continuu, asa ca mai am un loc unde sa vorbesc. Apoi am prieteni, buni, din fericire. Bineinteleg ca ei sunt cu limite... asa e si normal. Fara limita e doar "colegul".

[Simonna]

Si cind problema e de la Colegu? LOL

 

In orice caz, mie mi-ar fi placut sa am un frate sau o sora, sint inca geloasa pe relatia dintre verisoarele mele, care si-au dat in cap la propriu toata copilaria si care acum isi dau in cap numai cu vorbele, ca eu doi oameni mai diferiti si cu valori mai diferite decit ele doua nu cunosc, dar care stick together ceva teribil, sint mereu pe baricade cind una da de greu. 

 

Simonna

[Ella73]

Al meu are destui copii, asa ca nu isi mai doreste altii (cei din prima casatorie sunt deja majori)...si in curand implineste 50 de ani...deci vasectomia a fost solutia perfect pt amandoi...si nu e nici o mutilare...eu nu am vazut nimic schimbat la el dupa ce si-a facut-o....la capitolul sex stam ft bine, mult peste medie    

[Alexia27]

Pai nu e nici o mutilare. E o operatie mica, mult mai usoara decat ligaturarea trompelor la femei (daca nu se face in timpul unei cezariene). Atat de usoara incat beneficiarul   poate sa conduca inapoi acasa dupa operatie. Iar potenta nu e afectata deloc.

 

Eu cred ca o sa imi pun Implanon. Nu imi pun Mirena pur si simplu din motive de logistica: e mult mai simplu si ieftin (gratis) sa pun implantul la medicul de familie decat sa platesc $500 consultatie ginecolog plus internare de zi la spital privat. Plus ce o mai percepe ginecologul pentru operatiunea propriu zisa. Toate astea pentru un dispozitiv de $6!