152 raspunsuri la acest subiect

[Qarina]

eu am 37 si daca ma gandesc ca mai fac unul inseamna ca abia pe la 55 ai mei sa am eu oarece independenta... plus cum ma duc eu cu el la graduation la high-school sau university asa batrana o sa par bunica :D

 

daca face copii in jur de 30 ca mine, o sa am 67 si most likely o sa fiu batrana tremuranda si incapabila sa alerg prin parc cu nepotii acelui copil?

 

astea sunt pas peste motivele financiare si solicitarea pe care o am de la cei 2 flacai.

 

asa ca sunt destul de sigura ca nu mai vreau un bebe. pe care sa il nasc eu.

[Otiliav]

eu am 37 si daca ma gandesc ca mai fac unul inseamna ca abia pe la 55 ai mei sa am eu oarece independenta... plus cum ma duc eu cu el la graduation la high-school sau university asa batrana o sa par bunica :D

 

Eu am impresia ca e exact invers si din ce in ce mai multe femei aleg sa nasca in jur de 40 de ani. Serios. La 38 de ani pe aici au si mamele dreptul la diverse analize/ecografii mai costisitoare. Mie mi s-a intamplat sa ma uit la sedintele cu parintii in jurul meu si parea ca am fost minora cand am nascut.

[Qarina]

Eu am impresia ca e exact invers si din ce in ce mai multe femei aleg sa nasca in jur de 40 de ani. Serios. La 38 de ani pe aici au si mamele dreptul la diverse analize/ecografii mai costisitoare. Mie mi s-a intamplat sa ma uit la sedintele cu parintii in jurul meu si parea ca am fost minora cand am nascut.

 

 

te cred, si aici la fel. eu spun ca eu nu m-as simti confortabil cu situatia.

 

 

ca sa nu mai zic ca dupa aceea mai ai putin si vine vremea sa mergi la azil :) 

 

treceti peste micul meu sadism, da vad aici the babyboomers generation cum au facut copii de tineri si acu' sunt griji free si se plimba prin lume la pensie. 

Editat de Aqai, 20 august 2014 - 20:15 .

[mariana_flo]

 

 

In alta ordine de idei, eu sunt de parere ca banii sunt facuti ca sa fie cheltuiti. Deci economia facuta prin lipsa unui copil e mica in comparatie cu satisfactia si implinirea data de acesta. 

 

Si eu sunt de aceeasi parere. Dar cheltuiti cu cap in acelasi timp, si avut intotdeauna o rezerva in caz ca (te imbolnavesti, tu sau copiii, pierde unul din soti derviciul, cresc ratele si salariile nu etc). Dar banii ii cheltui daca ii ai. Daca nu, nu. Si nu m-ai inteles cu "economia" cu al patrulea copil. Era vorba ca aceeasi suma de bani (ca banii nu cresc o data cu nr copiilor) se imparte la 3 copii sau la 4. De multe ori, suma aia nu mai ajunge daca sunt 4 copii. Adica, poti imparti 5 inghetate la 3 copii, dar nu poti imparti 3 inghetate la 5 copii. Una e sa duci 3 copii in vacante macar o data la 2 ani, alta e sa tii 4 copii sa se joace in curte/plaja/parc la nesfarsit.

 

Departe de mine gandul de a intra in polemici  . Ai dreptate cand spui ca trebuie sa ai niste rezerve. Dar... la fel de adevarat este si ca poti sa ai cel mai tare job si in timp sa-l pierzi, sau poti sa n-ai de niciunele si in timp sa obtii venituri peste medie. Totul e relativ. Nu stii ce-ti rezerva ziua de maine.

 

Degeaba cauti raspunsuri la cei din jur. In primul rand trebuie sa fii tu convinsa 100% ce vrei si cat poti sa te sacrifici. 

Editat de mariana_flo, 20 august 2014 - 20:48 .

[mcoca]

Eu am facut copila la 29 de ani...si ea tot imi zice ca sunt mama batrana  ea face cat 10, asa ca nu as mai fi avut nervi pt inca unul...

plus ca la finante se cunoaste, una e sa mergi in concedii cu un copil, alta cu mai multi...

noi avem casa cu 4.5 camere...aici legea spune ca fiecare copil trebuie sa aiba camera lui...iar firmele care inchiriaza se uita la asta...

si mai sunt multe de spus...deci noua ne e bine asa...eu sunt multumita cu un copil...

 

Hai ma Ella, si vin sa vada anual daca nu cumva s-au inmultit?

Pai daca nu isi permit o camera de copil, ce sa faca, sa dea unul?

[mcoca]

Departe de mine gandul de a intra in polemici  . Ai dreptate cand spui ca trebuie sa ai niste rezerve. Dar... la fel de adevarat este si ca poti sa ai cel mai tare job si in timp sa-l pierzi, sau poti sa n-ai de niciunele si in timp sa obtii venituri peste medie. Totul e relativ. Nu stii ce-ti rezerva ziua de maine.

 

Degeaba cauti raspunsuri la cei din jur. In primul rand trebuie sa fii tu convinsa 100% ce vrei si cat poti sa te sacrifici. 

 

Corect, nu stiu cat poate sa te ajute ca am vrut 2 si numai 2.

Déjà nu am resursele sufletesti necesare pentru mai multi. UN copil are nevoie de mult mai mult decat un acoperis deasupra capului si un blid de mancare. Are in primul rand nevoie de timp pe care sa i-l dedici lui. Eu seara ajung la 6, la 9 fetele se culca. In astea 3 ore trebuie sa fac ceva rapid d emancare, sa le dusez, vor fi lectii de la anu, si sa stau un pic cu fiecare sa o dragalesc. Un al treilea nu ar avea loc.

Cand eram gravida cu cea mica, cea mare imi zice : la Emma vor fi 5 (emma o fetita de la gradi cu mama gravi cu bb3). Nu stiu de ce Emma a vrut sa fie 5, e prea mult. Eu nu vreau sa fim 5. Imagineaza-ti ca suntem 5 : bebe plange il iei tu, sora mea plange o ia tata, eu cad si plang si nu ma ia nimeni.

[monicabo]

Eu am facut copila la 29 de ani...si ea tot imi zice ca sunt mama batrana  ea face cat 10, asa ca nu as mai fi avut nervi pt inca unul...

 

Off-topic: Batrana la 29 de ani?? Auleuuu, ce pareri au copiii astia.. Pai si eu tot cam atata aveam cand am nascut fetele, 28 de ani juma' la Andreea, si aproape 30 de ani la Ana... Si sincer spun, mai devreme nu prea aveam cum sa am copii, din simplul motiv ca nu aveam o relatie stabila! Stiu si eu, la 24, 25 de ani de exemplu eram singura... Mai devreme, adica pe la 20,-22 de ani, tot singura, plus ca eram la facultate, nu aveam serviciu, nimic... dar trecand peste asta, la fel, nu aveam pe nimeni stabil. Deci asta a fost timpul meu.... chiar le-am nascut destul de repede, fata de momentul cand ne-am cunoscut, eu cu sotul....

Plus ca am avut surpriza, la intalniri cu fostii colegi de liceu si respectiv facucltate (deci oameni cam de aceeasi varsta cu mine) sa constat ca am copii mari fata de altii, cativa au copii de varsta alor mele sau maxim 1-2 ani mai mari, in rest, marea majoritate - copii mici, bebelusi, sau deloc...

 

On-topic: in Romania, slabe sanse sa accepte barbatii o astfel de operatie. No way, la mentalitatile noastre! Sigur exista prejudecati gen vasectomie=castrare, ca te duci naibii ca barbat si "cum o sa fac eu asa ceva?!" Intr-o societate in care greul "trebuie" sa cada exclusiv pe femei: crestere copil, serviciu, cumparaturi, treburi casnice, protectie in cadrul relatiilor intime etc... Parerea mea, asa, la modul general, aici la noi...

Editat de monicabo, 20 august 2014 - 21:20 .

[J G]

Am citit mai sus despre "cat poti sa te sacrifici" si cred ca in cazul meu e foarte adevarat, eu n-am vocatie catre sacrificiu/lipsuri/renuntari. Sau poate in cazul asta nu vad utilitatea, pentru ca daca fi-mea sau barbati-miu ar avea nevoie, probabil mi-as sacrifica si viata, nu numai toti banii sau un rinichi. Dar eu nu vad beneficiile facutului de mai mult de doi copii, de exemplu (si aici ma gandesc ca exista beneficii pentru copil de a avea un farte, desi e discutabil - adica eu cunosc foarte multi copii unici care n-au avut nicio problema in viata, nici egoisti n-au crescut, nici nimic, alaturi de nenumarati frati care nu se inteleg de nicio culoare).

Probabil sunt prea pragmatica.

Apoi recunosc ca, citind ca nu e mare diferenta intre a creste 2,3, 4 copii dpdv financiar, eu ma simt prostul clasei. De multe ori am impresia ca exista undeva o piata sau un hipermarket ascuns, secret, de care eu n-am aflat, ca eu una abia jonglez cu banii si nu castigam chiar putin. Costa mult sa cresti un copil, chiar si in Romania.

Nu mai vorbesc de timp. Eu cand avea Carla vreo 7 ani am simtit ca as avea timp sa cresc un bebelus, si fi-mea nu e demanding deloc, e foarte independenta - fata de colegii ei, de exemplu, dar tot trebuie sa gatesti, sa faci lectii, sa raspunzi la zeci de intrebari zilnic, etc. Nu-mi pot imagina cum ar fi sa vin la 6 acasa si sa ma astepte 4 copii! De varste diferite!! De-aia zic ca respect familiile cu multi copii, am si eu prietene care au 3-4, dar eu tot nu pot sa-mi imaginez macar cum se face asta.

 

Dar cred ca pana la urma ajungem la renuntari, eu recunosc ca daca ar trebui sa renunt la calatorit, citit, invatat as fi terminata. Pot si am facut-o temporar, cand a fost nevoie, dar asa pe termen nelimitat... pentru ca clar nu mi-as mai permite.

Asa ca autoarea intreba cum te hotarasti sa te opresti, eu intreb cum te hotarasti sa continui? De ani de zile ma macina intrebarea asta: de ce al treilea, al patrulea copil?

Fara pietre, va rog. Rosii accept, ca pun la conserva

[andacos]

Asa ca autoarea intreba cum te hotarasti sa te opresti, eu intreb cum te hotarasti sa continui? De ani de zile ma macina intrebarea asta: de ce al treilea, al patrulea copil?

Fara pietre, va rog. Rosii accept, ca pun la conserva

Exact aceasi intrebare mi-am pus-o si eu astazi cititnd subiectul asta ...care ,cum ,de ce isi doresc parintii multi copii?

 

Tatal  a fost copil unic si toata viata si-a dorit multi copii...noi am fost 4 insa eu nu cred ca daca eram doar unu-sau doi,tata era mai putin fericit.

Cel putin al patrulea copil...a venit pur si simplu,asa spun ei...si cred ca asta e asa un leit motiv la famiile cu multi copii..."a venit pur si simplu" ..."s-a intimplat"

 

Pe de alta parte ,tot aici pe forum am auzit si afirmatii deosebit de jignitoare...cum ar "doar cei ce au mult de oferit,au multi copii".

 

Dar nu mai vreau sa divaghez mult...repet si eu intrebarea ,de ce isi doresc parintii multi copii?

[Ella73]

Coca, asta e mentalitatea aici; nu vei vedea 2 copii sa doarma in aceeasi camera; elvetienii sunt invatati altfel decat noi...cand m-am mutat aici, mi s-a parut tare ciudat...si da, aici se stie cate persoane locuiesc intr-o casa...si esti tras de maneca daca nu respecti legea...o familie cu 2 copii are 4 camere...cu 3-4 ajung la 5-6 camere sau chiar mai multe (cunosc o familie cu 4 copii care are casa cu 8 camere)..majoritatea insa au 1-2 copii...eu am colegi care nu au copii, dar au casa cu 4 camere...noua ni se pare ciudat, dar ei asa sunt invatati...