3 raspunsuri la acest subiect

[kara77]

Fetita noastra are deja 5 luni. Am petrecut impreuna niste luni extraordinare, dar de abia acum mi-am gasit ceva timp sa povestesc cum a fost momentul in care ea a venit pe lume.

Vreau neaparat sa povestesc acest lucru, pt ca vreau sa le incurajez pe viitoarele mamici sa nasca natural. Ni se spun atatea povesti de groaza, incat e normal sa capeti teama si sa nu iti gasesti increderea in capacitatea ta de a face lucrurile in mod firesc. Si asa, incarcata de toate acele pareri negative, de teama si de incordare, te duci si nasti totusi natural, si te concentrezi pe ceea ce este negativ si gata: experienta este deja neplacuta si la fel vei povesti mai departe.

Eu am avut norocul sa fiu sfatuita de cateva prietene care au nascut inaintea mea, si care mi-au spus tot ce era frumos din experienta nasterii si m-au invatat ce sa fac ca sa nasc mai repede si partea dureroasa sa nu fie in prim plan. Apoi am citit si exersat cateva tehnici Lamaze (nu am avut prea multi bani ca sa fac si un curs, dar il recomand cu caldura).

Asadar, doctora imi spusese ca data aproximativa a nasterii este intre 20 si 25 februarie 2014. Pe 20 februarie am mers la control si doctora mi-a spus ca dopul gelatinos din col a inceput sa iasa, deci urmeaza sa nasc in curand. Am plecat acasa sa astept. Zilnic citeam si vizionam filmulete despre nastere, despre cursurile Lamaze, citeam marturii pozitive si vorbeam cu micuta mea si ii spuneam ca o sa fie bine, ca vom face amandoua o echipa grozava la nastere si nu ne vom chinui, nici eu nici ea.

Pe 26 februarie am inceput sa am contractii la intervale neregulate si nu stiam ce sa fac. Spre seara am sunat-o pe asistenta sefa de la maternitate (pe care o cunoscusem prin intermediul jobului meu si care ma mai sfatuise in anumite momente) si mi-a spus sa fiu linistita si sa nu vin la maternitate decat daca am contractii la 10 min, daca sunt atat de puternice incat nu pot vorbi, daca am sangerare abundenta sau daca se rup membranele. Asa am facut. Iar in acea noapte nu puteam sa adorm din cauza insomniei de care sufeream in ultima perioada. Pe la ora 1 am inceput sa am contractii din 10 in 10 min. Am stat cu ceasul in mana pana la ora 4, cand m-am dat jos din pat si am inceput sa ma pregatesc calma: dus, depilat, etc. La ora 5 am trezit-o pe mama si i-am spus sa mergem la maternitate ca eu cred ca e momentul. La 6.30 m-am internat si eram foarte increzatoare in mine ca o sa fie super. Contractiile nu erau cine stie ce dureroase, erau ca niste dureri menstruale, si uneori putin mai intense. Am tinut-o asa vreo 4 ore. Pe la 10.30 mi s-a rupt apa. Acum ma amuz, pt ca stateam in pat in fund cu un picior sub mine, pt ca asa simteam ca simt mai putin contractiile. Si deodata am simtit cum incepe sa curga mult lichid din mine si cea mai mare preocupare a mea era ca mi se uda sosetele :). Din acel moment am inceput sa am contractii adevarate. Dar m-au ajutat foarte mult tehnicile de respiratie pe care le invatasem din ceea ce citisem. Deasemenea citisem ca e bine sa te plimbi pt ca dilatatia sa se produca mai rapid. Eu asa am facut un timp, dar atunci cand veneau contractiile imi era greu sa stau in picioare sau sa ma las pe vine, asa cum aflasem ca e bine. Asa ca m-am asezat in pat pe partea stanga cu masca de oxigen la nas. Dar dilatatia se producea incet. La ora 14.30 inca aveam doar 3-4 dilatatie. Atunci mi-a zis doctora sa mai cobor din pat si sa ma mai plimb. Am ascultat-o si din acel moment totul parca s-a accelerat. Si vreau sa ii multumesc in mod special moasei care s-a ocupat de mine. A venit si a inceput sa imi explice ce trebuie sa fac, cum trebuie sa imping, a inceput sa ma antreneze chiar ea in timpul contractiilor, si nu s-a suparat pe mine atunci cand, in timpul acestor antrenamente, eu am urinat pe ea. M-am simtit super-jenata, dar se pare ca ea era obisnuita cu astfel de intamplari. Pana la ora 16.00 ajunsesem la dilatatie 8-9. Atunci moasa a vorbit cu doctora si m-am dus pe masa de nasteri. Nu reuseam nicicum sa fac ce-mi spuneau ele: sa imping cu putere, sa inspir adanc si sa imping in continuare puternic. Eu cand inspiram adanc ma opream din impins. Asa ca le-am spus sa nu ma mai puna sa inspir pt ca-mi pierd elanul. Ele m-au avertizat ca pot sa lesin, dar mie mi se parea o prostie. Mi-au pus o perfuzie de oxitocina si am facut cum puteam eu. La urmatoarea contractie am impins puternic fara sa mai inspir, m-au ajutat si moasa si doctora si am nascut-o pe Larisia. Imediat i-am auzit tipetele si am vazut-o cum a luat-o doctora neonatolog. O Dumnezeule! Era alba, frumoasa si tipa de mama focului. Dar o luasera cu ele si nu mi-o dadusera sa o vad de aproape. Asa ca eu tot intrebam: "Dar mie nu mi-o dati? Nu mi-o dati? Mi-o dati si mie pana la urma?" Dar nu ma baga nimeni in seama. Toti se ocupau de mine sau de copil. Intr-un final au venit cu ea la mine si mi-au lipit-o de fata, am pupat-o si eram asa de mandra si de recunoscatoare :) Mandra ca am un copil perfect, ca eu am luat decizia sa nasc natural, ca m-am descurcat sa o nasc cu bine si recunoscatoare lui Dumnezeu ca a vegheat ca totul sa se intample cu bine pt mine si fetita mea.

Vreau sa mentionez ca am nascut la Maternitatea din Galati. Si am fost foarte impresionata de profesionalismul celor de acolo, de bunavointa lor. Nimeni nu a asteptat nici un ban, nimeni nu te certa pt nimic, tot personalul era preocupat sa ne asigure noua, mamicilor si copiilor, un climat prietenos si sigur.

Acum pot spune ca nasterea naturala e usoara daca ai atitudinea pozitiva si te concentrezi pe copil, pe pozitiile care iti fac cel mai bine tie si care il ajuta cat mai bine pe el sa se pozitioneze corect, daca te concentrezi pe respiratie si daca faci totul cu gandul la bucuria momentului in care iti vei cunoaste copilul. In acest moment stiu ca sunt capabila sa nasc natural oricati copii fara retineri. Probabil ca voi mai avea doar unul, dar nu imi mai e frica de nastere si stiu ca toate povestile de groaza auzite sunt doar urmari ale lipsei de pregatire si de informatii ale mamelor care au avut astfel de experiente.

[redactor]

Felicitari!!!! Ii doresc sanatate si viata norocoasa Larisiei si sa ne pui poze cu ea.

 

cu drag,

[miha05]

Felicitari!! Esti o curajoasa! Sa va traiasca, sa va bucurati de ea, sa fie sanatoasa!!

 

Doamne, am citit cu atata implicare totul ca mi-am imaginat. Eu ma gandesc adesea la copilul meu, ii vorbesc... stiu sigur ca vreau sa nasc normal...caci imi doresc mai mult de 2 copii cati imi poate oferi cezariana...si plus ca sunt prea tanara pt asa ceva... dar ma apuca uneori spaima. Ma simt asa slaba si neputincioasa. Ma imbarbatez cu gandul ca sunt miliarde de femei in lumea asta care au nascut sau nasc... si nu am de ce sa fiu panicata. Sunt eu mai plapanda insa trebuie sa devin femeie :)).

 

Mi-a placut mult povestea ta si sunt convinsa ca ii va placea si fetitei dupa ce va creste suficient incat sa o inteleaga. Singura mea durere aici e ca, inca o data, mi se pare ca dureaza ENORM! 

[monik2014]

Bravo Kara! Felicitari!

Ma bucur sa citesc si povesti frumoase care te incarca cu optimism si curaj.

Si eu am nascut natural de 2 ori. Si am nascut repede si relativ usor. Iar acum ma pregatesc pentru nr 3. Sper sa fie la fel de usor ca primele 2 dati.