15 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Mi-am dorit sa alaptez dinainte de momentul nasterii

 

A fost o decizie, dincolo de binecuvantarea mamei-natura pe care atunci, inainte, nu as fi putut-o anticipa. Mi-am dorit sa am aceasta experienta, sa traiesc toate sentimentele acelea descrise prin reviste dar, in primul rand, sa-i asigur copilului meu acest drept. Pentru ca da, inainte de a fi fost o alegere, alaptarea a fost mai intai un drept. Al persoanei de cateva zeci de centimetri si cateva kilograme care traise in corpul meu si care acum, in locul cordonului ombilical care-l ancora de mine si de viata, avea dreptul la lapte matern.

Ce nu spun revistele...

 

Ceea ce revistele lucioase citeste mai departe aici >>>

 

 

Cred ca fiecare mamica a avut de luptat cu niste provocari - in timpul alaptarii. Care au fost provocarile cu care v-ati luptat voi si cum ati trecut de ele?

 

[olimp]

pentru mine alptataul a fost ceva natural , am nascut cu cezariana dar nu programata ci s-a declanast nasterea naturala , mi-i s-a rupt apa , dar din motive materne am fost obligata sa recurg la cezariana , deci am trecut prin inceput de travaliu ..si evident lactatia s-a declansat , a doua zi dupa cezariana m-am dus si mi-a alaptat fetita la san...peste noapte ii lasam lapte muls...si acum o alaptez..iar maine implineste 1 an binecuvantat..

 

eu am fost norocoasa..am avut si am lapte din belsug , ilinca sugea si suge bine cu putere , nu mi-i s-au infundat canalele , am muls excesul..pot sa spun ca pentru mine alpataul a fost si este deocamdata ceva natural...

[Ele]

Olimp draga te pup!!!

Scriu parerea mea. Doi copii (o fetita 10 ani si una de 1 an), doua cezariene.

La ambele fete laptele a fost suficient din a 4-a zi dupa cezariana.

La a doua nastere, cand pitica s-a "mufat" mi-au dat lacrimile. Eram in maternitate, asistentele le invatau (chinuiau) pe mamici sa alapteze, mai ales pe cele la primul copil...iar Irina a stiut cum sa faca asta singura. 

Laptele consider ca il faci in functie de cum suge bebe. Pus la san, in prima faza fara program, o sa ajute sa produci lapte suficient. Peste 5-6 saptamani se regleaza "productia" si te poti gandi la un program.Putine mamici nu au lapte, dar foarte putine alapteaza. Nu cred in concluzia : Nu am avut lapte suficient.Multe mamici considera mai usor sa dea LP decat sa alapteze , pentru a produce acel "lapte suficient".

Undeva cred ca exista un substrat genetic pentru mastite si canale infundate...

 

 

Prima fata am alaptat-o un an si doua luni si mai aveam lapte...am intarcat-o f greu ca eram Milka la propriu. La a doua mai putin, doar 5 luni....m0am intors la munca la 6 saptamani. In prima faza ma mulgeam de doua ori pe zi la munca si scoateam cate 200 ml. Productia a scazut usor usor....am muls pana scoatem 30 ml. Dupa am renuntat ca nu mai aveam putere de muls.

 

Nu regret intorsul la munca, dar am suferit sa vad cum nu mai vrea sa suga.

Consider ca este legatura speciala intre mama-copil. Deci luptati sa alaptati si sa aveti lapte.

[olimp]

ele ..pupic si de la noi

[BlackCat4evR]

La noi prima luna a fost una palpitanta rau, ma dureau sfarcurile atat de tare incat ma izbeam cu capul de tablia patului ca sa ma doara altceva mai tare... Asta dura numai la "mufare". Cat timp sugea, era bine. Iar dupa trei luni cred ca as fi suportat sa treaca un tanc peste sfarcurile mele, atat de tabacite mi se parea ca sunt!

Pe urma nu i-a placut mamelonul sanului stang, asa ca am ramas foarte repede intr-un san, cam dupa 3 luni.

Pe urma eruptiile... Simteam cand i se apropie ora de masa si tasneam de nu ma vedeam...

Apoi mi-a scazut lactatia, desi beam cei doi litri de ceai zilnic si toate cele.

 

Dar, una peste alta, cu bune si cu rele, am alaptat exclusiv aproape 5 luni, si am intarcat-o dupa mai bine de un an si opt luni. La un an, cand am revenit la serviciu, pastrasem trei sau patru mese de lapte, concentrate in perioada cand eram impreuna. (Dimineata, dupa-amiaza, cand veneam acasa, seara la culcare, si, daca mai cerea, o masa noaptea)

 

Oricum, mi-e atat de dor de senzatia unica de fericire in stare pura pe care o traiam in acele zile...

Editat de BlackCat4evR, 04 iulie 2014 - 10:11 .

[olimp]

black cat asa este , senzatia pe care o traiesti cand ai copilul la san este ceva ce nu se poate rosti in cuvinte , doar se simte..si traieste...

 

eu acum sunt la dilema daca sa o intarc sau nu..aveam deja un an , dar imi este mila de ea mai ales ca acum o chinuie dintisorii si tare se mai linistetse la san...of...

[BlackCat4evR]

Pai mai tine-o! De ce s-o intarci?

[olimp]

black cat..nu o intarc inca , mi-e mila de ea si sincer asa imi place cand o vad cum cauta sanul cu gurita cand este adormita , plus lapticul...e pacat sa il inlocuiesc cu Lp daca inca mai am suficient matern..

[paulinio]

Am si eu 2 experiente cu alaptatul:

Ambele dupa cezariana, am alaptat din a doua zi, laptele a venit fara probleme.

Primul a fost mai lenes la subt (si icter mai puternic la nastere)... in primele saptamani statea fff mult la san... eu aveam lapte mult mult, si tot mulgeam sa nu fac mastita. Aveam foarte foarte mult lapte. Abia la 3 luni bebe golea un san. Mi-a fost foarte greu cu tot laptele asta... dupa ce alaptam mai stateam 30 min sa golesc sanii. ma trezeam cu cearceafurile pline de lapte... A fost greu; la primul moment de "slabiciune" l-am intarcat- 10 luni. Primul l-am alaptat dupa program... cam dupa 7-8 luni ramasese cu supt seara si dimineata.

 

La al doilea m-am gandit sa nu repet greselile de la primul dar a fost si el altfel: s-a mufat mai bine, sugea mult mai repede (10-20 minute si apoi gata). Ce-am facut eu altfel: n-am mai muls sanul sa il golesc, l-am lasat sa se regreze. A fost muuuuuuuuult mai bine.

M-am intors la serviciu cand bebe avea 10.5 luni... acum are 1 an si 2 luni si inca alaptez: tot asa, cand vin de la serviciu, inainte de culcare, noaptea, dimineata... cand cere.

Pe al doilea nu l-am mai alaptat la program ci la cerere. A fost mult mai bine... nu ma mai stresam cu orele si cu cat a supt... una, doua tatza in gura si gata.

Eu astept sa fie pregatit de intarcare... inca nu e.

 

Am mai primit pareri ca dupa un an se creeaza un atasament "nenatural" si ca alaptatul e un moft, nu o necesitate... Asa credeam si eu cand alaptam primul copil; de aceea l-am si intarcat pana intr-un an.

Dar la al doilea mi-am schimbat parerea... alaptez si dupa un an... si el nu da semne ca vrea sa renunte...nici eu nu vreau sa renunt.

E adevarat ca a scazut mult productia... dar cat suge, se simte si ca se produce.

Editat de paulinio, 21 iulie 2014 - 09:30 .

[olimp]

paulinio..asa eram si eu la inceput , lapte peste tot , parca eram o capra , sa nu zic ca mai si miroseam , desi ilinca a supt frumos si bine , eu am avut lapte in exces , pana la 11 luni eram inca cu tampoanele de san dupa mine , acum s-a reglat , fetita face 1 an si 1 luni imediat si siuge exact um zici tu de bb2..seara la culcare , se calmeaza ..lactatia s-a reglat , nu-mi mai curg sanii si simt si eu cum se produce laptele pe parcurs ce suge,,

 

sa nu mai zic ca sunt insarcinata acum..nu stiu ce sa fac cu pitica , mi-e mila sa o las asa balta , am sa incer treptat sa nu-i mai dau..