Va salut cu intarziere si cu scuzele de rigoare!
Mihaela, am fost prea obosita duminica trecuta sa m-apuc sa povestesc la cald impresiile stockholmeze si n-am facut bine ca am amanat, fiindca de luni am traversat cea mai nefericita saptamana din ultima vreme, care sper sa se fi terminat deja cu ziua de astazi!
pe scurt caci nu-mi face placere sa detaliez evenimentele neplacute...am cazut luni pe scari la scoala si mi-am terminat piciorul...adormita cum eram am crezut ca s-au terminat treptele si nah, asta a fost...ma rugam sa nu fie fractura si n-a fost, dar cumplit oricum caci s-a umflat si invinetit de nu mi-a incaput in adidas, dureri de-mi venea sa urlu, abia puteam calca in el si eram cu masina, noroc ca fiind stangul trebuia sa apas doar ambreiajul din cand in cand...profesoara s-a speriat si a insistat sa merg la spital la radiografie dar am refuzat caci as fi intrat in 2 ore abia la radiografie (asa i s-a spus la tel) si nu m-as fi putut intoarce in satul meu in timp util si apoi sa merg sa-l iau si pe sot..m-am gandit ca daca pot totusi calca in picior nu e fractura, in fine am ajuns strangand din dinti acasa si pana seara am stat cu gheata, paine cu vine si s-a dezulflat in mare parte si daca as fi ramas acasa ziua urmatoare ar fi fost poate mult mai bine. Insa profa a insistat sa fiu prezenta la petrecerea din ultima zi la scoala ca va fi frumos,povestim, mancam,bem, fotografii etc. Si m-am dus...si chiar mi-a placut! Am suprasolicitat insa piciorul si iar am luat-o de la capat mai rau ca prima oara,cu rece etc. Dar va trece,acum stau cumine ca e vacanta
Apoi,am trait socul vietii mele, caci nici acum nu-mi vine sa cred...sefa mea timp de 10 ani de la APM Tulcea s-a sinucis in laboratorul pe care-l conducea de 34 de ani...a ales sa-si puna capat zilelor inghitind substante toxice si lasand doua scrisori in care explica motivele...ce s-a dat insa la tv si ce s-a scris nu este decat o mica parte din ceea ce am aflat de la colegii mei din tara,doamne, nici acum nu pot sa cred caci o stiam de femeie puternica, insa distrusa de maortea mamei si de problemele aduse de fiul sau...of, ce destin!
Toate astea m-au bulversat si credeti-ma ca nu am avut chef de nimic in ultimele zile...
Timpul vindeca insa usor usor ranile iar viata merge inainte...si trebuie traita din plin zi de zi cu zambetul pe buze ca si cand ar fi ultima,cum bine se spune
Despre Stockholm, Mihaela, pot spune ca e o capitala mai aerisita decat ma asteptam,am vizitat doar sambata fiindca vineri am petrecut la cumnati in Vallentuna, am povestit ca-n familie,verisorii s-au jucat ca tare le era dor unii de altii
Am petrecut o sambata frumoasa in capitala iar traseul ales de cumnat a cuprins cam tot ce vroiam sa vad eu...kilometrul zero, o gura de metrou , locul unde se organizeaza concerte, etc Mi-am luat portia de "civilizatie" a la capitala laolalta cu cersetorii nelipsiti si m-am intors cu drag acasa in salbaticia mea
Iar pt si mai multe impresii astept sa vina concediul sotului si pe 25 vom merge din nou acolo pt o saptamana caci pleca cumnatii in RO si ne-au invitatat sa stam la ei sa ne aprofundam cunostintele stockholmeze
Anamaria, frumos ce scrii tu despre Grecia...canicula aici n-am avut de la acele zile de inceput de iunie cand am facut plaja si dupa cum vad cred ca aia a cam fost vara de anul acesta,lucru ce ma intristeaza cu adevarat. Dar sper sa ma insel,totusi
Mihaela,te inteleg ca abia astepti concediul via SUA, hai ca mai e putin si pleci si tu la relaxare pe meleagurile care mi-au starnit interesul dintotdeauna!
Eu va doresc o saptamana reusita si spornica!
.