Buna,
Incep prin a va ruga sa-mi oferiti parerile voastre atat pro cat si contra. Am nevoie sa-mi gasesc un echilibru.
Imi cunosc sotul de 8 ani si suntem casatoriti de 3 ani. Nu avem inca un copil ... cel putin nu al meu dar am inceput analizele necesare pentru a ramane insarcinata. Pana saptamana trecuta probemele cu care ne confruntam erau uzuale. Nu avem o situatie grea financiara, ne iubim foarte mult si intervine "dar"...
Saptamana trecut, sotul meu a primit un telefon din alta tara de la o duduie sa-l instiinteze ca acesta are un copil ,o fata de 20 de ani....Initial am crezut ca este o gluma proasta ca apoi sa tremur socata timp de 3 ore, 2 zile si 2 nopti de nedormit, nemancat si fumat 2 pachete/zi.
Povestea in esenta este oarecum simpla . Sotul meu a cunoscut-o acum 20 de ani pe vremea cand el era foarte tanar, au avut o relatie de cateva luni si s-au despartit. Intre timp ea si-a gasit un alt prieten si a ramas insarcinata...probabil ca s-au si casatorit. Tot ce a stiu sotul meu in 20 de ani a fost un telefon primit acum 13-14 ani, cand copilul era mare. Atunci cand aceasta a luat legatura cu el l-a sunat sa-l instiinteze ca S-AR putea ca el sa fie tatal copilului ei pentru ca data conceperii coincide cu perioada in care sotul meu era cu ea. Sotul meu i-a spus ca are dubii si ca trebuie intr-un fel sau altul sa se convinga daca este adevarat...dupa asta femeia a disparut si iata ca a reaparut acum cu pretentiile ca fata ei sa-si cunoasca tatal. Eu am 28 de ani, sotul are 40 de ani iar "fata" lui 20....
El este extrem de debusolat si sincer nu-mi mai pasa...sunt atat de socata, dezamagita si nepregatita sa ma confrunt cu asa ceva incat nu imi mai pasa cine,cum sufera.
Cand l-am cunoscut, am trecut cu vederea diferenta de varsta pentru ca este un barbat frumos, este un barbat calm, ingaduitor, rabdator..nu bea, nu vorbeste urat. Dar daca eu as fi stiut din prima ca el are un copil macar aveam dreptul sa aleg daca vreau sa-mi constriesc o viata langa el in astfel de conditii. Eu nu imi doresc prezenta acelei femei cu acea fata in viata mea. Noi nu avem un copil, poate nici nu o sa pot face unul si atunci toata munca mea, toata agoniseala mea de-o viata o sa-i ramana acestei fete pe care nu vreau s-o cunosc sau s.o vad pe de alta parte daca o sa am un copil...de ce sa nu se bucure el de tot ce pot sa-i ofer?!?
Nu pot sa accept ideea ca individa aia imi pune la usa un copil de care eu nu am stiut nimic, ca din acest moment nu mai suntem doi ci trei.
Ea a spus ca doreste sa vina in tara pentru ca fata vrea sa-si cunoasca tatal...sincer...dupa 20 de ani.
Eu i-am spus sotului ca asa ceva nu accept, nu concep sa fiu mama vitrega la 28 de ani mai ales al unei fete de 20 de ani (femei pana la urma), nu accept o apropiere intre ei, nu vreau s-o fac pe politista in ce priveste fondurile noastre si nici ca sotul meu sa-i acorde timp.
Stiu, sunt egoista, fata nu are vina...vina este a sotului meu si a acelei femei. Sotul meu trebuia sa se convinga daca intradevar are un copil pe undeva iar nemernica aia daca a ales sa-si creasca copilul singura asa trebuia sa ramana nu sa distruga atatea vieti pentru ca nu a gandit. Nici macar nu a interesat-o atunci cand a vb cu sotul meu daca eu am ceva impotriva. A aflat ca el este casatorit iar tot ce a interesat-o este ca fata ei trebuie sa-si cunoasca tatal. Nici macar nu i-a lasat timp de gandire, timp sa vorbeasca cu mine.
In momentul de fata sunt extrem de deziluzionata, toate visele pe care le aveam langa omul asta mi s-au naruit si tot ce-mi vine sa fac este sa intentez divort. Nu-mi pasa cine este vinovat, tot ce ma intereseaza este ca viata mea s-a dat peste cap.
El pare extrem de afectat si imi spune intruna ca nu vrea sa ne distruga sufletele si sa piarda tot ce am construit 8 ani pentru un copil care nici nu e sigur ca este al lui. Dar daca se adevereste ca este al lui, imi spune ca nu am nici un drept sa-i interzic sa tina legatura cu ea...
Ca sa nu va mai spun ca dezamagirea e si mai mare pentru ca acum 6 ani am ramas insarcinata, intradevar eu nu eram pregatita sa-l cresc dar nici el nu m-a sprijinit. Aveam niste probleme financiare si mi-a spus ca nu puteam avea un copil la momentul respectiv ca drept urmare am facut un chiuretaj. Ma urmareste zi de zi faptul ca mi-am omarat pruncul iar acum...vine un copil x in viata mea. Cum ma pot uita la fata asta cand eu stiu ca sotul meu nu a vrut copilul meu, cum sa accept ca el isi doreste s-o cunoasca cand pe al nostru nu a vrut sa-l cunoasca?
Ca sa nu va mai spun ca am vrut s-o sun pe duduie sa aflu partea ei de adevar, sa aflu ce vrea de la viata noastra si de ce tocmai acum dar bineinteles ca numarul ei s-a evaporat.
Deci ori sotul meu minte de ingheata apele si el stia de existenta acestul copil dar nu a vrut sa-si asume responsabilitatea pentru ca nu l-a dorit iar nebuna aia l-a facut stiind ca el provine dintr-o familie buna si ca intr-o zi copilul o sa fie asigurat financiar. Ce-i drept si-a cam luat o teapa din punctul asta de vedere caci in 20 de ani multe s-au schimbat. Ori sotul meu se afa intr-o situatie extrem de nasoala si totul este impotriva lui. Pe de alta parte imi este extrem de greu sa cred ca el a stiut, putea sa fie suparat pe ea dar la ce suflet bun are sigur avea gria de copilul ala. El m-a rugat sa nu afle nimeni de aceasta problema pana nu gasim o cale de rezolvare si asta ma pune pe ganduri. Daca el a ascuns tuturor asa ceva crezand ca ele sunt in alta tara si nu o sa-i afecteze viata cu prezenta lor?
Habar n-am cum o sa ma descurc. Nu stiu ce sa cred, pe cine sa cred...sunt atat de socata incat pentru prima oara in viata mea nu-mi mai pasa de nimeni decat de mine. Familia mea nu ma spijina pentru ca na, mama s-a despartit de tatal meu si si-a refacut viata astfel , la nunta nu mi-au venit si m-au lasat de izbeliste. Tata pe de alta parte si-a refacut si el viata dar bea de dimineata pana seara si tot ce stia sa faca era sa-mi ceara bani daca nu , ma jignea si am decis sa-l las in betia lui. Mi-am dorit din suflet ca langa acest barbat sa gasesc linistea pe care eu n-am avut.o, chiar am crezut ca Dumnezeu mi-a luat pe o parte dar mi-a dat pe alta. Am crezut ca el compenseaza lipsa familiei si ia uitati ca de fapt omul meu a oferit la randul lui suferinta unui copil.
Va rog sa-mi spuneti, cum ati proceda, ce ati face?
Multumesc,
Kari.
