14 raspunsuri la acest subiect

[anca_toma]

nu stiu daca mai e cineva in situatia noastra , dar sunt sigura ca nu sunt sigura  in aceasta ipostaza. As vrea sa primesc niste sfaturi cum pot sa depasesc etapa lui NU dintre 2 si 3 ani a fiului  meu.

 Povestea incepe asa : Iancu are 2 ani si 10 luni si are un fratior de 10 luni .Acum 5 luni tati a plecat sa lucreze in alt oras si ne vedem destul de putin . De o luna Iancu se duce la gradi pt ca eu o sa incep munca peste o saptamana. Deci in mai putin de 10 luni copilul meu a "pierdut" ambii parinti (in viziunea lui). Tata plecat la munca si mama care l-a "abandonat" la gradi si in putinul timp in care stau impreuna este impartit si cu fratiorul. si de aici perioada lui NU . Pana aici totul normal si logic , de aici incepe problema .

 

Copilul meu cere ajutor si eu nu stiu cum sa il ajut . Nu am problema ca refuza sa manance, sa se culce,  sa se spele , sa se imbrace , sa mearga la gradi , astea mi se par normale !!!! El a ajuns sa refuze orice ii ofer . Daca ii zic ca ii iau ciocolata (de ex) incepe sa urle ca il doare burtica si nu vrea , daca ii zic sa mergem in parc incepe sa urle ca nu vrea la copii, daca ma uit la el incepe sa urle. nu sa planga ci sa urle!!! . A inceput sa ma evite in parc sa fuga de mine , dar nu in joaca ci cu o fata fff serioasa. Ieri de ex  a inceput sa urle cand cineva i-a oferit o capsuna !!!!! acum 2 zile a plans o ora ca nu vrea sa faca baie, in conditiile in care cand a refuzat baia , am zis ok, nu e nimic, el a mai plans o ora ca nu vrea baie. Dupa ce a treminat a plans inca o ora ca vrea sa faca baie !!!! Si timpii nu sunt exagerari !! Pana si bona e ingrozita , pt ca el era un copil fff intelegator pana acum o luna. tin sa precizez ca ii place la gradinita , si e un copil fff sociabil si independent .Am incercat sa trec peste crize cu distragerea atentiei, prin joc , prin oferirea de recompense astea fac ca crizele sa ia o aploare si mai mare .Am incercat sa il ignor , sa il cert , sa stau pur si simplu langa el si sa astept sa ii treaca, sa il tin in brate si sa ii repet ca il iubesc si ca sunt langa el , NIMIC NU MERGE !!!

 

Daca cineva mai trece prin situatia asta sau a trecut , va rog sa ma ajutati si pe mine sa pot sa fiu alaturi de el mai bine . Tot ce imi doresc e sa aiba o periada cu NU normala , nu sa ajunga sa nu mai faca lucrurile care ii plac. acum refuza sa mearga in parc la joaca urla pana la locul de joaca de parca l-as duce la injectii, dupa ce ajung acolo si se ia cu copii ii trece. Urla cand il duc la masina care il duce la gradi  si cand ajungem in fata masinii se urca singur pe scaun si isi puna centura . Clar vrea sa faca lucrurile alea , dar e mult mai important pt el sa faca tot importiva mea ca sa imi atraga atentia.

 

Sper sa intelegeti strigatul nostru de ajutor.

[roxanaz]

cred ca ar fi util sa vorbeasca, impreuna cu tine, cu un psiholog. chiar al gradinitei pentru inceput. ai nevoie de niste pareri obiective si de cineva mai detasat de situatie, care in mod clar e grea pentru creierasul lui obisnuit sa va aiba in casa si in fata ochilor mai tot timpul.

[CorinaDani]

si nu in ultimul rand as verifica sa fie totul in regula la gradinita.

daca si acolo se manifesta crizele, cum procedeaza educatoarea sa-l linisteasca ? reuseste sa faca asta cu duhul blandetii sau dimpotriva, il pedepseste ?

[BlackCat4evR]

Eu ma fac ca nu inteleg ce vrea atunci cand urla. Am prefac ca o ascult foarte foarte atenta, dar ca nu inteleg, si ii spun: "Nu inteleg, vorbeste calm, pentru ca nu inteleg ce vrei, si nu te pot ajuta!" Daca sunt ferma pe pozitie, dupa cam 5 repetari lasa urlatul si-mi spune calm ce vrea, si atunci ii zic "Ah! Am inteles acum! Vezi ce bine este cand nu urli? Toata lumea pricepe ce doresti, si te poate ajuta!" Apoi, daca e ceva rezonabil sau nenociv fac ca ea, dar numai dupa ce si-a manifestat dorinta cu calm! Daca e ceva ce nu se poate ii explic cumva cum si de ce, dar fiind deja linistita, intelege mai usor. Sau negociez cu ea, tu faci asta, eu fac asta. 

Dar cel mai adesea ii ofer doua alternative, care sa-mi convina (ambele) si sa-i dau in felul asta senzatia ca ea detine controlul. Functioneaza super bine. Daca anticipez ca nu o sa vrea afara, o intreb ce jucarie vrea sa ia, mingea sau papusa. Daca nu vrea sa se imbrace (si de obicei nu vrea...) o intreb ce vrea sa puna pe ea, rochita sau tricoul si ii respect alegerea. Alegand o varianta, nu mai poate pretinde ca ea nu vrea actiunea principala. Asa o pacalesc eu... 

Iar a mea la gradi e un inger. Acasa, in schimb... valeleu!

[ela_04]

Sunt de acord cu Roxana pt ca daca baiatul si-a pierdut increderea in tine e greu sa o mai restabilesti tu singura. 

Iti trebuie ajutor din exterior. Si e bine sa fie cineva specializat pt asta. 

In rest ... multa rabdare 

Si BlackCat4evR are dreptate. Si la noi e la fel daca reusim sa ne calmam negociem altfel, iar multe lucruri eu chiar nu le inteleg datorita urletelor. 

[anca_toma]

La gradi totul e perfect , ingeras. Il vad si pe camere. Cu incercatul sa il fac sa imi spuna calm ce are , nu merge ca daca urla orice i-as zice tipa si mai tare, indiferent de tonul pe care il abordez :( . Cred ca ultima solutie e sa mergem la un specialist . Chestia e ca el e un copil ffff intelegator si ffff matur pt varsta lui. Tot timpul ne-am inteles cu el , de o luna s-a produs clickul :( .
Chestia cu propusul de obtiuni mi se pare fff tare. O sa incerc si eu . In loc sa ii zic daca vrea in parc o sa il intreb daca merge pe jos sau cu bici. Sunt curioasa daca merge.
Va multumesc pt solutii.

[CorinaDani]

ai incercat pana acum sa discuti cu el despre schimbarile din familia voastra ?

sa-i explici cu vorbe pe intelesul lui, cu seriozitate, ca si cum ar fi egalul tau, ca si cum i-ai cere sfatul sau ajutorul. ai sa ramai surprinsa sa constati ca, desi e mic, are capacitatea sa inteleaga foarte bine, daca explicatiile sunt formulate in concordanta cu puterea lui de intelegere.

sa-ti dau un astfel de exemplu : fetita mea avea o perioada cand la fiecare iesire in parculet imi cerea sa-i cumpar nu's ce bomboane de la chioscul din zona. daca ii spuneam ca nu vreau, ca nu sunt bune pentru dinti / burtica, ca isi strica pofta de mancare - incepea circul.

ei bine, atunci cand am mintit-o frumos, spunandu-i ca nu am bani la mine fie ca mi-am uitat portofelul acasa, fie ca i-am dat banii lui tati ca sa puna benzina la masina, ca sa putem merge sambata la gradina zoologica - brusc a inteles si nu a mai facut scandal. pentru ca explicatiile mele au venit ca o manusa pe experienta ei de viata si puterea de intelegere. puteam sa vorbesc eu pana raguseam de ce nu sunt bune bomboanele - degeaba, nu era chip sa inteleaga, pentru ea dintii cariati erau precum ozn-urile pentru noi. cu alte cuvinte vorbeam degeaba, pentru ca ea nu intelegea.

cu siguranta ca daca vei discuta si cu un specialist (psiholog pediatru) vei sti cum sa-l abordezi pe fiul tau, sa nu mai aiba aceste reactii, sa treceti cu bine peste probleme.

si da, confirm si eu ca varianta cu alternativele functioneaza destul de bine, pentru cei mai multi copii si majoritatea situatiilor. la altii nu functioneaza si pace, orice ai face.

[CorinaDani]

mai adaug ceva : aveti posibilitatea sa comunicati cu tati live, pe internet, prin intermediul web-cam ?

sa-l vada iancu, sa discute cu el, nu doar sa-l auda la telefon.

[anca_toma]

buna,

Corina Dani multumesc pt sfaturi , eu aplic cu mult succes metoda de a explica de ce nu are voie ceva . El e copilul caruia pot sa ii zic in parc ca eu am bani la mine ,dar acei banuti sunt pt lapte sau ceva de mancare si intelege.

Acum am probat ca toate problemele noastre sunt exclusiv din lipsa tatalui . Saptamana asta a fost sotul acasa si copilul meu a s-a comportat normal , cu mofturi normale,  cu dorinte si suparari normale :) . Bieninteles ca tot ce e frumos se termina , tati a plecat azi dimineata si deja a inceput criza  cu trantitul pe jos cu gradinita :( . Sunt fff curioasa cum o sa fie diseara .

Avem posibilitatea de a vb live cu tati si chiar vb minim 15 min pe zi , dar de cele mai multe ori refuza sa vorbeasca, fuge,  se ascunde .

Am ajuns la concluzia ca trebuie sa ii las o perioada de accomodare , si sa incerc sa rezist cat pot fara sa ma enervez si fara sa intru in panica . Offf sper sa treaca si sa nu il afecteze pe termen lung perioada asta .

[missdarcey]

 Cu vorbitul live e ca si cum tu iti doresti tare de tot o prajitura si eu iti arat pe computer o imagine frumoasa cu prajitura .Refuzul face parte din instinctul lui de conservare . Nu-l forta sa faca ceva ce nu vrea.

La 2 ani si 3 luni e prea mic sa ai atate asteptari de la el.