m-am gandit daca sa raspund la subiectul asta. din start spun, nu voi intra cu nimeni in discutii detailate si nici nu ma intereseaza daca cineva ma judeca sau ma crede dusa cu capul.
cred in viata vesnica. cred ca exista si altceva dupa moarte. stiu sigur si cu precizie, ptr ca am fost cu un pas dincolo la un momendat. acum multi ani, cand copii erau mici m-am inecat in mare. am fost scoasa de acolo fara suflare. m-am vazut cu ma desprind de trup, cu corpul meu ramane pe nisip si salvamari incercau sa ma readuca la viata. si m-am tot ridicat.... am urcat in sus pe o scara scaldata in lumina. urcand pe scara am zarit o usa pe care urma sa intru. dar o voce mi-a spus 'nu este inca timpul sa intri aici'
viata mea e o viata de credinta, o viata traita de buna voie asa. am ales de buna voie sa-l slujesc pe Isus, si acuma dupa multi ani cred ca am facut cea mai buna alegere din viata mea. nu regret nimik, nu imi pasa de dispretul ce l-am primit din partea celor apropiati, cu toate astea, parinti mei si alti din familia mea au ales si ei sa-l slujeasca pe Domnul. eu doar am trait in lumina, nu am facut nimik special sa-i atrag.
cred despre mine ca sunt un om puternic, stiu ca datorita credintei sunt asa. (bine si genele mostenite m-au ajutat intr-o oarecare masura)
am cativa oameni dragi, pe care i-am iubit mult si cu care sper sa ma intalnesc intr-o buna zi, acolo undeva pe alte meleaguri.
Ma bucur ca totusi ai scris pana la urma... si iti doresc sa ai aceasta credinta puternica pana la capat!