Eu am o sincronicitate trista de povestit.
Cand aveam vreo 15 ani, parintii mei au botezat baietelul unui var al meu, impreuna cu mine ca "nasa mica". Era primul lor copil, un baietel extrem de reusit, frumos. Tin minte ca in timpul ceremoniei si dupa, nu am vrut sa il tin deloc in brate, nu imi explicam nici eu de ce, cei din jur or fi zis ca-s timida sau am capricii de adolescenta.
La putin timp dupa botez, cam o saptamana asa, am avut un vis groaznic pe care il rememorez si acum dupa aproape 30 de ani. Se facea ca era foamete, razboi, venea sfarsitul lumii ceva de genul asta. Lumea trecuse la canibalism ca sa supravietuiasca... cei mai "ceruti" erau cica, copiii mici/bebelusii, din parinti sanatosi, tineri, studenti (parintii copilasului abia terminasera facultatea si erau la stagiu in alt oras decat noi). In vis l-am vazut pe tatal copilului distrus ca bebelusul lui cazuse victima...
Nu mai stiu exact dar cred ca a doua zi chiar dupa vis, seara, ai mei au primit telefon de la varul meu. Ca bebelusul murise. A fost un caz ce a facut valva in lumea medicala atunci, a fost ancheta serioasa. Copilul a murit acasa dupa primul vaccin la dispensar, s-a descoperit ulterior ca avea un hemangiom pe creier care s-a spart datorita stresului si plansetelor de la vaccin. Este o conditie rara, din cate am inteles, cu care in unele cazuri se poate trai, altfel, e o bomba cu explozie intarziata.
Am facut apoi legatura cu comportarea mea ciudata de la botez, cu visul, cu tot.
Finutul meu se odihneste in pace in cimitirul unui orasel din nordul tarii. Verii mei au acum doi copii adulti perfect sanatosi, doar ca intre timp s-au despartit.
Am avut mai multe visuri premonitorii de-a lungul vietii, le respect ca atare si cred, cu toata pregatirea mea in domeniul stiintelor exacte, ca exista multe deasupra si dincolo de noi si de intelegerea noastra limitata.