167 raspunsuri la acest subiect

[kariguld]

mda, am citit articolul de pe prima pagina. cred ca doamna in cauza  aprocedat f bine ca a ramas in Romania. fara suparare,  (ca o fi pe forum si citeste) dar cu temeri si indoieli si alti termeni ce ia folosit in povestrirea ei, e mai bine ca  a rams in Romania. 

sincer, nu e nimic stralucit sau nemaipomenit in articol. 

 

si repet, si voi mai repeta probabil si cu alte ocazii, experientele personale nu sunt relevante decat ca informatie ptr ceilalti. sa te bazezi ca X sau Y a facut asa.... e cea mai mare gresala. nu va lasati influentati de experientele nimanui atunci cand luati decizi foarte importante ce va privesc pe voi si familiile voastre. 

[iulia_b]

Eu nu stiu cum de puneti egalitate intre a amigra in America / Canada (in Canada  a fost la un moment dat o deschidere  f mare si au fost care au plecat relativ usor) si Europa. Este o mare diferenta de perceptie, cum se pot compara merele cu perele?

[andacos]

Eu nu stiu cum de puneti egalitate intre a amigra in America / Canada (in Canada  a fost la un moment dat o deschidere  f mare si au fost care au plecat relativ usor) si Europa. Este o mare diferenta de perceptie, cum se pot compara merele cu perele?

Pai este usor sa pleci acum in Europa ,acum vreo 15- poate 20 de ani ,nu primeai o viza nici ca turist!!!!

 

Dana

[kariguld]

Eu nu stiu cum de puneti egalitate intre a amigra in America / Canada (in Canada  a fost la un moment dat o deschidere  f mare si au fost care au plecat relativ usor) si Europa. Este o mare diferenta de perceptie, cum se pot compara merele cu perele?

 

 

ptr ca e vorba de emigrare, egal unde. si egal unde emigrezi, exista acelasi proces de adaptare si restul.... cu mici diferente. 

[Fleurdelise]

Emigrarea nu e pentru oricine. Trebuie sa ai in tine hotararea de a da pagina, de a pleca, de a-ti schimba viata. Sigur ca se produce la un moment dat declansata de niste factori externi sa zic asa (plecam dupa un job, dupa un sot, plecam sa uitam ceva sau pe cineva, in fine), dar resorturile acestei aventuri sunt interioare. Iti trebuie o anumita structura psihica pentru a emigra si, nu doar atat, pentru ca sa traiesti impacat cu tine insuti, sa iti construiesti cu adevarat un nou "acasa".
Asa ca articole de genul asta: am avut posibilitatea, dar nu am plecat, nu ma conving deloc. Tipa respectiva nu ar fi plecat oricum, niciodata, nu pentru ca orasul ei gri a devenit brusc atragator si sigur si a realizat ca nu poate trai fara bunica.

Ela, foarte onest si frumos mesajul tau, din perspectiva cuiva construit interior pentru a ramane in locurile natale.

[Oana_B]

Am avut ocazia sa plec in 1990, cand fratele mamei fugit peste granita in anii 70 s-a intors si a facut acte copiilor lui din prima casatorie. M-a intrebat si pe mine daca vreau sa ma ajute sa plec si am refuzat pe loc, am zis ca nu pot sa o las pe mama si pe bunica. M-a speriat gandul sa plec si sa nu le mai vad.

N-am regretat niciodata ca am refuzat. Sora tatalui, si ea plecata, imi spunea in fiecare an sa aplic la loterie. Nu m-a interesat, nu-mi statea capul la emigrare. Ma simteam bine in locul meu.

Am plecat in 2002 din cauza dragostei.

Doamna cu articolul, ce sa zic, sa ii fie bine si in continuare, fiecare isi stie motivele.

[372018]

Zenit, eu nu trebuie sa ma justific nimanui. La cum a inflorit topicul, din partea diasporei, nici nu vreau. Sunt lucruri personale si nu imi bat capul sa ma explic mai mult decat am facut- o deja. 

Uitati un lucru: sunteti ro- mani, romani!  Uite, eu chiar sunt fericita ca mi- a trecut dorul de duca si mi- e drag aici, cu bune, cu rele, dar acasa.

Daca e mai bine pt voi...atunci : in tara au ramas loserii si pensionarii, totul pute si e urat, in strainatate circula cainii cu covrigi in coada, ba au si fundite roz de ele legate. 

Mdah, struguri acri uof- uof

[cristoiu]

Lucialu WTF?!?!?!?!?

[a_alinta]

Zenit, eu nu trebuie sa ma justific nimanui. La cum a inflorit topicul, din partea diasporei, nici nu vreau. Sunt lucruri personale si nu imi bat capul sa ma explic mai mult decat am facut- o deja. 

Uitati un lucru: sunteti ro- mani, romani!  Uite, eu chiar sunt fericita ca mi- a trecut dorul de duca si mi- e drag aici, cu bune, cu rele, dar acasa.

Daca e mai bine pt voi...atunci : in tara au ramas loserii si pensionarii, totul pute si e urat, in strainatate circula cainii cu covrigi in coada, ba au si fundite roz de ele legate. 

Mdah, struguri acri uof- uof

 

iar te-ai ambalat!  eu cred ca tu nu ai inteles ca pentru unii acasa este acolo unde  sunt ei nu intr-un spatiu anume si ca le place schimbarea.

 

am in familie  pe cineva care traieste de 30 de ani in acelasi loc. asta nu ar fi nimic dar toate mobilele sunt asezate in acelasi loc,  nu sunt aceleasi ca pe alea le-a mai schimbat din motiv de trecere a vremii, dar sunt asezate in acelasi loc de 30 de ani.  pe mine m-ar ucide monotonia asta,   ei se simt bine asa.  

 

ai inteles acum diferenta?

[Ella73]

Eu ma simt aici acasa. Nu e neaparata nevoie sa te simti acasa in locul unde te-ai nascut. Si aici sunt bune si rele. Si nu alearga cainii cu covrigi in coada, asa cum crede multa lume. Se munceste ft mult, dar se si castiga pe masura. Si ar trebui sa spun ca e murdar si lumea e necivilzata, cand nu e asa ? Am uitat ceva: pe langa civilizatie si curatenie mai mentionez si punctualitatea (mijloacele de transport in comun ajung la secunda....lumea e punctuala-nu intarzie nimeni intentionat). 

 

Si inca ceva : noi cand vom iesi la pensie (daca vom trai pana atunci si vom fi sanatosi), vrem sa emigram in Cuba sau o alta tara din Caraibe. Asta pt ca ne place caldura ft mult. Stiu, nebunie mare, dar asta e visul nostru. In Cuba ne-am simtit mereu ca acasa; nu pot explica de ce, pur si simplu asta simtim noi. 

Editat de Marcia03, 28 mai 2014 - 16:45 .