356 raspunsuri la acest subiect

[ch_dana]

Doamne fereste Monica, nici eu nu-s de acord cu prostia aia. Am dat-o doar ca exemplu ca viata te duce unde nu crezi si ceea ce crezi tu ca e bine pt copil se poate transforma ulterior intr-un "capat de acuzare" (sincer, cum i-am zis amicului, eu schimbam yalele si-i puneam sacul de haine la usa, oricat mi-ar fi de copil...)

 

Eh, ce n-as da eu sa mai am putin pana la pensie...

[monicabo]

Intr-adevar, daca vrei sa te si ocupi cu adevarat de copii (nu doar sa-i plasezi la bunici sau la bona pana seara si sa-i vezi doar la culcare) atunci posibilitatile pt a lucra sunt ceva mai limitate decat pt un om care nu are copii. Nu prea mai poti face multe ore suplimentare, delegatii dese, etc...

Totusi parca nu-s chiar putini ani, vreo 15-20 de ani tot sunt, in care copiii locuiesc cu tine si au nevoie de tine ca parinte

Intr-adevar, tb gasite solutii,,,, e greu, mai ales pt femei...

 

Cand copilul e mai mare si independent si nu este o probleme in a-l lasa singur, nici atunci nu-l poti "abandona" astfel incat sa nu mai interactionezi cu el, ca-i mare si se descurca si nu mai tb sa fii cu ochii pe el.

 

Imi aduc aminte ca a fost o perioada la mama la serviciu, cand din cauza unui ministru cu program foarte dezordonat, care pleca pe la diverse sedinte si revenea la sfarsitul programului, oamenii trebuiau sa-l astepte pt sedinte interne... Si culmea ca mama, neoficial tinea locul unei dne director, cu care minitrul ala nu se intelegea, si mama ii preluase atributiile (dar nu si pe hartie si ca bani).

Eu anul ala eram cls 12, deci mare, ma descurcam singura prin casa cu toate, cu mancare, lectii, tot...insa simteam pur si simplu lipsa unei conversatii, a unei vorbe bune, a unei iesiri pe afara (mai veneam si o asteptam pe la serviciu, faceam cumaraturi impreuna si veneam acasa etc...)

Asa, in anul ala mama ajungea si la 10-11 acasa dupa lungile sedinte si volumul de munca ridicat, venea obosita, fara chef de nimic, abia daca mai schimbam cateva vorbe...A doua zi, la 8 trebuia sa fie pe baricade.... Si salariul era de bugetar de stat,... Eu eram intr-un moment dificil, stresata cu bacul si admiterea la facultate, si pur si simplu mi-e picat foarte prost perioada aia de cateva luni.

La vremea aia cu mama vorbeam mai multe, prin prisma faptului ca era femeie si chestiile de suflet le discutam mai mult cu ea, cu toate ca ma intelegeam bine si cu tata.

Pe urma si mama a clacat si si-a dat demisia dupa ce si-a gasit altceva, cu toate ca-i placea ce facea la minister. Dar nici ea nu a mai rezistat programului. Mult timp, mi-am reprosat ca eu am impins-o sa plece :(( . Ca mi-au mai scapat si mie uneori cateva de dulce vis a vis de serviciu, cu toate ca nu am vrut sa arat pe fata chestia asta.... Insa si ea mi-a zis ca nu a mai rezistat, mai ales ca nu era genul "femeii de cariera", ci tot asa cam ca mine (sau eu ca ea), in spirirul combinarii cat mai armonioase intre cariera si viata de familie.

[Mik]

Ch-Dana, si mama mea a stat acasa si am vazut-o cit de mult a regretat. Da' nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-i reproshez ca nu mi-a dat bani sa-i cheltui sau ca am dus-o cu totii foarte greu.

 

Cristiama, trebuie, mai ales, sa-ti gasesti timp pentru tine, fix cum ai facut ieri. Il pui nitel sa se joace linga tine si tu alaturi citesti sau mesteresti ceva care iti place. Si lasa, fratele meu, calcatul, daca nu e musai, le paturesti si le pui direct in dulap.

[Victoria_mami]

Hm, simtul umorului e clar ca nu-l avem toti. Macar de-ai fi citit ca asta e ce zice Victoria, nu ce i-am promis eu. Ah, si BTW, Victoria are 6 ani.

 

Asta e in contradictie completa cu ceea ce povestesti si idealizeei pe aici cu mama (si nu bunica) acasa cu copilul.

 

 

 

[Mik]

Nadia, tot contradictie ramane. Fetita ta viseaza sa fie medic, viseaza sa lucreze, acum cit e ea mica si incepe sa inteleaga lumea. intelegi ? Nu viseaza sa fie mama si doar sa traiasca non-stop cu copiii ei. 

 

Edit : BTW, eu nu te-am insultat. Asa ca mai usor cu "simtul umorului". 

Editat de Mik, 13 mai 2014 - 18:38 .

[Victoria_mami]

Nadia, tot contradictie ramane. Fetita ta viseaza sa fie medic, viseaza sa lucreze, acum cit e ea mica si incepe sa inteleaga lumea. intelegi ? Nu viseaza sa fie mama si doar sa traiasca non-stop cu copiii ei. 

 

Edit : BTW, eu nu te-am insultat. Asa ca mai usor cu "simtul umorului". 

 

Si unde e contradictia? Tu incerci sa-mi spui ca ea isi doreste alta viata decat ce am ales eu? Eu asta nu o vad deloc ca si contradictie, ci ca o normalitate. De ce ar trebui copiii nostri sa-si doreasca sa faca ce facem noi? Mi se pare f normal sa vrea altceva decat mine, ptr. ca ea e ea si eu sunt eu. Ah, si la varsta ei si chiar la 30 de ani eu inca imi doream sa fiu avocat. Mi-am dorit pana in momentul in care s-a nascut Victoria. Asa ca, pana ii vine primul copil nu stiu ce va face.

[Mik]

Nadia si altii nu sunt ceea ce tu esti.  Si vad viata altfel decit o vezi tu. 

 

(la 30 de ani eram deja ceea ce imi dorisem la 15 ani sa fiu insa nu aveam decit un copil, ceilalti au venit dupa).

Editat de Mik, 13 mai 2014 - 19:12 .

[Victoria_mami]

Nadia si altii nu sunt ceea ce tu esti.  Si vad viata altfel decit o vezi tu. 

 

(la 30 de ani eram deja ceea ce imi dorisem la 15 ani sa fiu insa nu aveam decit un copil, ceilalti au venit dupa).

 

Eh, unii-s mai norocosi, altii mai putin norocosi sa faca ce vor de la 20 de ani. Iar prima fraza zau ca nu inteleg ce vrei sa spui. Eu NU am spus nici macar o singura data sa faca Cristiama ce am ales eu ptrr. viata mea. Eu nu inteleg de ce tot incerci tu sa ma contrazici, de fapt? Fiecare e liber sa aleaga sa faca ce vrea, eu nu am zis sa faca ca si mine. Cristiama a zis ca ea spera sa ii raspund si exact atat am facut, fara sa o sfatuiesc in nici o directie, ci doar i-am povestit despre mine. Pe tine, de fapt, ce te deranjeaza?

[Mik]

Nadia, eu nu te contrazic, te contrazici singura. Vezi diferenta ? 

[Victoria_mami]

Nadia, eu nu te contrazic, te contrazici singura. Vezi diferenta ? 

Arata-mi si mie unde ma contrazic!