356 raspunsuri la acest subiect

[Rufus]

 Daca te duci la munca ptr. bani si tot ce faci dai pe bona, nu se justifica.

 

Ba se justifica...in cativa ani prezenta mamei acasa nu mai este necesara. Iar atunci e foarte probabil sa vrei sa te duci la servici si sa n-ai unde.

[lavi02]

Din experienta mea (3 copii de varste diferite 2-12 ani)
-copiii se imbolnavesc mai mult in primul an de colectivitate, apoi frecventa si gravitatea bolilor scad
-in situatia mea (lipsa ajutor din familie, salariu peste medie dar nu extraordinar) solutia cea mai buna a fost gradinita de stat + pastrarea bonei in primul an de colectivitate. Apoi am putut renunta la bona, pentru ca imbolnavirile au devenit mult mai rare si am jonglat programul cu sotul (lucrat oarecum in schimburi, partial el de acasa) in perioada mult mai rarelor boli.

Oricum, din experienta cu 3 gradinite particulare cu care am avut contact pentru after school - sunt un big NO, pe cea micuta tot la stat o voi da de la 3 ani. Nici daca mi-as permite bona + gradi particulara + after school nu as opta pentru particulara.

Ca dezvoltare personala, respect pentru propria persoana, satisfactie intelectuala si fructificare a atator ani de scoala, interactiune sociala, siguranta financiara (inclusiv pensie, inclusiv un improbabil dar niciodata exclus divort) nu as renunta la servici.

Editat de lavi02, 09 mai 2014 - 20:00 .

[andacos]

Nu neaparat. EU am preferat sa o am pe mami acasa.

Hai mey...astea-s cazuri ce s enumara pe degetele de la o mina!!!!

 

Lui fii mio la virsta lui ii e cam indiferent daca eu sunt acasa sau la munca!Si nu pentru ca ii sunt indiferenta...ci pentru ca el are viata lui,preocuparile lui,timpul lui pentru el si pentru prieteni.

 

Cred ca deja de pe la 12 ani,baietii -ca aici cunosc,nu prea mai preferea compania mamei.Bine deja pe la 9-10 ani incep sa se rusineze cu mama pe strada,insa in intimitatea casei inca mai sunt copii.Dupa 12 ani...e altceva.

 

La subiect:nu mi-as lasa serviciul ,doar daca sanatatea copilului ar depinde de mine de prezenta mea 100% acolo,linga el.

 

Dana

[AdiS]

Desi esti tentata sa zici pas la serviciu pentru ca banii ce-i iei ii dai bonei, io zic sa mergi in continuare la serviciu caci este greu sa iti gasesti un loc de munca apoi. Copilul creste si este adevarat cand se spune: copii mai mari - probleme mai mari. Problemele care ar putea sa apara nu se rezolva gratis. Doar cine stie, daca sotul poate sa suplineasca maxim.

 

Pe de alta parte, legile se pot schimba, iar asigurarea medicala prin sot nu va mai putea fi folosita si de consoarta si atunci ce faci? Tocmai ca ai peste 40 ani, sanatatea poate face surprize.

[missdarcey]

 Din nefericire nimeni nu considera cresterea copilului un job si nici in CV nu poti sa treci asta . Orice gap e un punct pierdut in fata altora care au urmat cu consecventa niste trepte . Asta e trista realitate pentru orice mama care are de facut uneori alegerea intre a syta cu copilul , care are atata nevoie de aea , si a-si continua jobul din care nu-i raman mari satisfactii materiale .  Vestea buna e ca dupa 3 -4 ani nu trebuie sa mai dai o parte atat de mare din salariu pe bone si gradinita iar experienta pe care ai acumulat-o iti va fi de folos.

Nu trebuie sa pui lucrurile asa si sa spui ca tot salariul se duce pe childcare. Nu esti numai tu parinte . De ce mamele trebuie sa considere mereu asta si tatii nu . Gandeam si eu la fel , dar uneori viata merge pe cai la care nu te-ai gandit niciodata .

[Victoria_mami]

Hai mey...astea-s cazuri ce s enumara pe degetele de la o mina!!!!

 

 

Dana

Dana, la noi a fost caz "special", sa zic asa; ne-am mutat de la sat la oras cand aveam eu 9 ani si in timpul asta abia am vazut-o pe maica-mea, care pleca la serviciu dimineata la 4 si ajungea acasa pe-nserat. Apoi, cand eu aveam 12 ani s-a imbolnavit si a stat in spital in Timisoara cateva luni! Timp in care am fost acasa eu si sora-mea (14 ani pe vremea aia). De atunci a ramas acasa, in pensie de boala si ne-am bucurat mult sa o avem langa noi. Probabil ptr. ca 4 ani ne-a lipsit enorm prezenta unui adult, in special prezenta mamei in casa si in viata noastra. Asa ca, nu stiu, probabil ca asta a influentat faptul ca noi ne-am bucurat sa o avem pe ea langa noi, mai mult decat banii pe care ii facea ea.

[carmencat]

Noi am procedat asa: pana in 3 ani am tot schimbat gradinite particulare, la 3 ani am dat-o la stat. De atunci e foarte bine din toate punctele de vedere. In primii doi ani de colectivitate s-a imbolnavit des. Am avut bona (bone, ca am tot schimbat si bone). Am stabilit salariul la zi si plateam functie de numarul de zile. Frecventa si gravitatea imbolnavirilor s-a redus foarte mult. Acum mai avem probleme numai in sezoanele de gripa, dar lejer, fata de ce a fost la inceput. Am pastrat legatura cu bona si acum. Daca am nevoie chiar si sa ma duc eu si sotul la un film/teatru/concert, sun din timp, vine bona, platesc cat sta si asta e.

Nici eu nu cred ca e o idee buna sa renunti la servici mai ales la varsta asta.

[iulia_b]

Va supravietui la gradinita, nu-i chiar asa unbau-bau (poate doar in mintea parintilor). Odata cu trecerea anilor frecventa imbolnavirilor se reduce, dar creste frecventa cheltuielilor. Si-apoi , in ciuda tendintei majoritatii, e bine sa-ti faci planuri pe termen lung, peste cativa ani, cand sotul poate nu va mai putea intretine singur familia, va fi necesar salariul tau, experienta. Chiar avere de-ar fi, nici pe asta nu poti fi sigura, se poate intampla inclusiv sa fie o devalorizare (inflatie), astfel incat cu averea de-acum sa-ti poti cumpara fix un telefon peste ani.  Singura avere suntem noi, modul cum stim sa fructificam ceea ce stim , invatat.

[Letitia1]

Incearca sa -ti schimbi serviciul. Poate asta te nemultumeste. E mai usor sa gaseti un nou job in timp ce ai deja un job decit cind esti pe tusa acasa de citeva luni sau poate ani.

[cristiama]

Va multumesc pentru raspunsuri!

 

Rufus, ce inseamna venit baban? Unde e linia de unde zici, gata am destul de acum ma pot retrage din activitate?

Sau pot face altceva: cursuri de acupunctura, de ikebana, agricultura ecologica pt familia mea, ceva ce sa-mi dea senzatia ca traiesc, ca iau cate o pauza sa ma bucur de viata, nu alergatura zilnica: job, la 7 seara acasa vre-o 2 ore cu copilul in parc sau in casa la joaca, spalat, mancat si somn si a 2-a zi de la capat?

Iar in weekend nu stiu ce sa fac mai intai: activitati cu copilul, spalat, gatit, socializat....

Asta simt, ca undeva gresesc.....

 

E mai mult decat copil si bona si gradinita. Desi.... la fiecare incercare la gradi, cam din a 3-a zi a facut 40 de grade si i-a trecut viroza in 2 saptamani, cand am insistat si la-m dus dupa ce si-a revenit a fost muuult mai rau.

Acasa, cu toate ca merge la niste cursuri cu copii de varsta lui, iese intensiv si se joaca cu copii, merge cu autobuzul, a iesit pe ger, vant, ploaie nu a racit deloc iarna asta, deloc, cred ca a avut 2 zile mucisori transparenti.

 

Victoria, speram sa imi raspunzi, pentru ca stiu ca tu stai cu fetita acasa. Asta ma intreb dupa atatia ani de program lung la servici o sa mai reusesc sa fac altceva, adica sunt cumva robot, as mai putea sa ma bucur de alteceva? O sa pot sa ma bucur de plimbari cu copilul fara sa ma simt vinovata?

 

Nu vreau sa imi schimb serviciul, evident mi-am intins antenele, e o perioada proasta si aici sunt multumita. Ar fi ideal daca as lucra mai putine ore, teoretic as putea cere program scurt, practic nu mi-as termina treaba si oricum as sta cam tot atat..