Cuvantul de ordine e rabdare.
Cred ca marea majoritate aici stim care e treaba cu somnul, mai bine zis cu lipsa lui. Doua nopti dormite pe jumatate, insemnand cate ore, nu te supara... Cea mica, a mea, are aproape 5 ani. Eu, acum, mai mult de 6 ore pe noapte nu dorm, cu minim 2 treziri. Media pe luna, sa zic, e cam de 5 ore pe noapte. Si da, ma duc si la servici si fac treaba si acasa si in afara de doi copii (una fiind a mea, una fiind nepoata in ingrijire permanenta, cu scoala si lectii si meditatii si extra activitati) mai am si doi caini si un peste si sotz si familie extinsa, parinti, sora, cumnat, socri, etc. Uneori mai au si ei probleme si ii ajutam si pe ei, cum putem.
Din ce am citit ca fac celelalte fete, eu sunt libera, lipsita de griji si ok.
De ce iti spun astea? Ca sa vezi ca toate trecem prin diverse si raspunsul e rabdarea si atitudinea.
Ai un pui de om de 2 ani. El acum a invatat ca poate spune ceva, respectiv NU, la care vede un raspuns imediat. E pur si simplu fascinant pentru el acum modul in care un simplu cuvant va opreste pe voi din a face ceva. Nu o face cu intentia de a va scoate pe voi din minti. Nu stie ca sunteti obositi, ca nu ati dormit decat juma' de noapte. O sa creasca si o sa depaseasca etapa asta.
Pana atunci, mi se pare foarte bun sfatul sa va alegeti cu grija bataliile. Adica incercati sa ocoliti situatiile in care el va raspunde cu NU si voi cedati.
Noi mai procedam asa: sa zic ca eram in parc si vroiam sa plecam acasa. In primul rand ii spuneam mami, acum mergem in parc, dar cand zice mami gata, plecam acasa, e gata. O sa te anunt din timp sa stii. In parc, atunci cand se apropia plecarea ii spuneam: te mai dai de 3 ori in topogan si plecam. Si numaram impreuna. Sau mai avem 10 minute de stat, dupa aia: mai avem 5 minute de stat, gata, acum plecam. Da, la inceput imi spunea NU, dar o lasam usor, si tot plecam, nu taras si plangand. Dar data viitoare cand imi spunea ca vrea in parc ii spuneam si eu pe moment NU si ma uitam la ea. Prima data a pus buzita si a scos un maaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii neincrezator si ofensat. Dupa aia am continuat. Mergem numai daca asculti si plecam din parc fara plansete atunci cand spun eu ca trebuie sa plecam. Nu iti imagina ca a mers din prima, dar a mers. Si acum, cand e sa mergem undeva sau sa facem ceva ii spun dinainte ce asteptari am de la ea. Functioneaza din ce in ce mai bine. Bineinteles ca trebuie sa il lauzi atunci cand te asculta: bravo, mami, ma bucur ca ne intelegem asa de bine, uite ce baiat mare te-ai facut, etc. Poti sa mai incerci cu distras atentia, ca tot suntem la exemplul cu parcul, nu ii spui plecam acasa punct. Mami, hai sa mergem pana la magazin sa iti iau (ceva ce ii place lui). Si asa plecati din parc fara declaratii cu plecat din parc.
Incearca sa formulezi astfel incat sa nu ii dai posibilitatea sa spuna NU. Evita sa ii ceri acordul sau sa ii ceri parerea daca nu esti sigura ca raspunsul lui te satisface.
Cu pampersul, care e problema ca sta cu el plin si ud pana se imprastie pe hainute, cum vrei sa inteleaga ce inseamna, daca nu a trait asta? Da, o sa murdareasca un rand-doua de hainute, dar atunci cand ii vei spune data viitoare ca se umple pampersul o sa stie despre ce e vorba.
Incearca sa il implici in actiunea de schimbat pampersul, s-ar putea sa fie fericit sa te ajute. Pune undeva la indemana lui pachetul cu servetele umede si punga cu pampersi si spune-i: mami, cand simti ca te deranjeaza pampersul, adu-mi tu un pampers sa il schimbam. Esti baietel mare de acum. Nu va functiona din prima. Ii spui din timp, uite, se cam umple pampersul si o sa te usture funduletul. Adu-mi te rog un pampers din punguta sa il schimbam. Zice NU, te faci ca nu auzi, revi mai tarziu.
Cu cat va opuneti voi mai fatis acum, cu atat va fi mai vehement si NU-ul lui.
Si o incurajare: va trece perioada asta, vor veni altele, unele mai grele, unele mai putin grele.