daca raman parintii prieteni nu bulverseaza copilul, ba chiar e mai bine asa.
Ai mei au divortat cand aveam eu 3 ani. Tatal meu s-a recasatorit, cand eram mica mergeam la el si la sotia lui, nu au fost niciodata scene, certuri, tipete. Au fost toti atat de civilizati, ca mi se pare incredibil. Am aflat abia acum ca tatal meu o cunoscuse pe actuala sotie in timpul casniciei cu mama mea. Adica, ca a inselat-o pe mama-mea.
A doua sotie a venit la noi, a dormit la noi cand venea in vizita in tara iar parintii mei se suna si acum, isi trimit mailuri, povestesc si se sfatuiesc.
Taica-miu ii spune bunicii din partea mamei 'mami', ii suna pe bunici regulat samd.
Daca am suferit? habar nu am. Nu imi amintesc nimic. Stiu ca o sg data am ramas la buncii, parinto au plecat acasa si le-am spus sa se tina de mana. :)))) dar eram mica mica.
I-am cunoscut apoi si pe prietenii mamei, ca a avut cateva relatii stabile, mi-a placut de toti, nu m-am simtit niciodata prost din cauza lor sau sa fi simtitgelozie sau ceva.
stiu ca unul semana cu Dylan din Beverly hills :))) i-am facut lobby mult.
Atata timp cat parintii sunt oameni rezonabili si nu lasa orgoliul in fata ratiunii nu poate sa mearga decat bine.