Buna dimineata,
Ei, bine-nteles ca nu mi-am gasit inca linistea, nu e usor de trecut de la o viata de griji si framantari la una de liniste si armonie. Am zile in care sunt foarte fericita ca sunt cu el, ma simt norocoasa, ma gandesc cu incantare la viitor, in timp ce in alte zile sunt plina de nesiguranta si mi-e teama ca acele chestii micute care ne fac sa fim diferiti vor deveni probleme majore pe viitor. Dar uneori stiu ca motivele mele de ingrijorare sunt absolut absurde si ma gandesc ca poate nici celelalte motive, mai ‘’majore’’, nu sunt atat de serioase cum mi se par mie. De exemplu in weekend ma uitam la niste fotografii printre care erau si cateva cu nepotelul lui. Mi se parea frumusel dar parca cam (prea) urechiat. Si m-am gandit dintr-o data ca seamana cu prietenul meu la fizionomie. M-am uitat la el – el tocmai venise de la tuns – si m-am gandit ca si el e urechiat!!! Si apoi da-i stres pt jumatate de zi ca o sa am copii urati si urechiati!! O nebunie, stiu, a doua zi dimineata mi-am dat seama ca nu e urechiat :)
Eu cred ca am fost atat de nefericita in familia in care m-am nascut (si recunosc ca au fost multe momente in care mi-a fost rusine cu ei) incat mi-am pus in cap ca familia aleasa si facuta de mine (partenerul si copiii) o sa fie perfecta. Bine-nteles ca imi dau seama cat de periculoasa e dorinta asta a mea si o sa incerc foarte mult sa imi schimb asteptarile si modul in care vad lucrurile pana apar copiii.
Alexia27, daca ne nimerim aproape cand vin in Australia categoric o sa iti amintesc de invitatia la cafea (noi o sa venim probabil in Brisbane sau poate Melbourne).
